fbpx

Căutare

Share this article

Nu cred că există persoană care să nu o ştie pe Gianina Corondan, fie că e mai tânără sau mai în vârstă. Eu şi cei din generaţia mea cumva am deschis ochii cu ea la televizor. După nişte vremuri prăfuite, în care conformismul şi mentalităţile comuniste ne bântuiseră, a venit ea şi a strigat: „Alo! Generaţia Pro”. Da, noi eram atunci Generaţia Pro şi vedeam în ea şi în Vintilă acei oameni care ne îndemnau să gândim şi să ne exprimăm liber. Generaţia noastră a crescut şi am urmărit-o apoi pe Gianina la TVR, la Ora G, unde o urmăreau şi cei din generaţiile ce au urmat după noi. Acum o ascultăm cu toţii la Gold FM. Aşa mi-am dat seama că a făcut foarte multe lucruri femeia asta: televiziune, teatru, film, muzică, radio, deşi a terminat ASE-ul. Am întâlnit-o de curând la evenimentul Golf Team for LIFE unde epata de bucurie, zâmbet şi dorinţa de a se integra pe terenul de golf, deşi nu jucase niciodată în viaţa ei. Mi s-a părut atât de umană şi de frumoasă la suflet căci m-am gândit că mă voi simţi foarte bine cu ea în cadrul unui interviu. Aşa că am invitat-o la redacţie şi timp de aproape două ore am stat de vorbă de parcă stăteam cu o veche prietenă pe care nu am mai văzut-o de mult. Asta probabil pentru că mi se părea că-mi este apropiată pentru că o cunosc de mică. Iată ce a ieşit:

Tu ai făcut atât de multe…Şi teatru şi film şi televiziune şi muzică şi radio…

Gianina Corondan: Da, pare că am făcut multe, am trecut prin ele, dar mi-am apropiat puţin din fiecare. Cât să adulmec domeniul, să-l amuşinez. Dar nu pot să zic că le-am făcut la modul profesionist pe toate cap coadă.

Foto: Laszlo Raduly

Dar care a rămas cel care ţi-a plăcut cel mai mult din toate astea?

Asta cu cel mai mult… De fapt e un întreg, ca o stea cu multe colţuri. Toate-s parte a aceluiaşi întreg, dar fiecare are strălucirea lui separată. Confecţionez steaua din mers, razele se multiplică, fie că e muzică, fie că e teatru, fie că e film sau televiziune, e aceeaşi persoană care se exprimă diferit. Să zicem că muzica mi-a plăcut într-un mod aparte.

Unde te-ai simţit cel mai bine. Când te-ai simţit cel mai bine făcând una din astea?

Gianina Corondan: Poate pentru că am făcut şi cel mai puţin, mi-a plăcut filmul. Asta deoarece este esenţa de ce-mi place mie. Aveam creativitate, emotie, aveam o echipă care ştia foarte bine ce face, un om care avea viziunea completă şi ne ducea pe un drum surprinzător şi erau nişte mari personalităţi cu care te întâlneai.

Consideri că te pricepi mai bine la una din ele sau la toate?

La niciuna (râde). Sunt veşnic ucenic, mereu descopăr ceva. Sunt departe de a mă considera pricepută fiindcă ştiu că sunt unii mult mai buni, mai dibaci, mai dedicaţi decât mine.

Tot timpul ai fost foarte discretă cu viaţa ta personală, însă atunci când ai apărut, au fost bombe…

Da, că am murit (râde). Facebook-ul şi apucăturile lui.

Că te-ai căsătorit în secrete, că ai divorţat, etc…

Gianina Corondan: Da, nu mi-a plăcut niciodată să arăt ce papuci îmi pun eu când merg la nani, cui spun eu „te iubesc” sau „fă-mi şi mie o ciorbă de perişoare”. Nu e nimic artistic, nimic de expus în asta şi nu e interesant pentru mine, deci nici pentru public.

Nu interesează pe nimeni ce fac eu acasă, dar ce face Gianina Corondan acasă, interesează…

Zici tu? Crezi că fac altceva, ceva ieşit din comun, ceva ce tu nu faci? Nu ţin morţiş să fiu în hora asta. Nu am ţinut neapărat să mă adore stadioane de oameni, îmi place ideea de cerc restrâns şi îmi place să vorbesc cu cei din nişa cu aceleaşi întrebări, apucături cu ale mele… Eu sunt omul de pe stradă trimis în zona cu reflectoare pentru a comunica apropiaţilor senzaţiile de-acolo.

La concerte de exemplu veneau oameni care ştiau versurile  noastre, lucru care mă onora. Totodată mă mira peste măsură cum ne adunam oameni cu emoţii asemănătoare. Pe Facebook îi ştiu pe aproape toţi oamenii cu care sunt prietenă, chiar dacă sunt 5000, ştiu de unde să-i iau.

Adică ai mulţi prieteni?

Gianina Corondan: Da, am mulţi prieteni. E poate în fişa postului, sau aplecarea asta a mea de a fi atentă la cei din jur.

Îţi place să fii în rând cu lumea?

Nu. Nu-mi place la coadă. N-am răbdare.

Îţi place să urmezi reguli?

Nu, nu-mi place să urmez reguli, deşi mă suspectez sunt docilă. Lumea consideră că sunt neconvenţională, eu spun că sunt chiar conformistă. Depinde cu ce compari.

De cât timp eşti la Gold?

În martie am făcut un an.

Eu te ştiu „Alo! Genraţia Pro”. Cum te-ai dus la Gold care este un radio oarecum clasic?

Gianina Corondan: Nu e clasic. Are denumirea asta care şi pe mine m-a derutat. Nici muzica nu e clasică: de la Firma la Imagine Dragons sau The Amsterdams. Nu sunt clasici.

Dacă îmi zicea un radio studenţesc „Vino la noi!” acceptam dacă simţeam entuziasm şi o perspectivă mişto. În plus, radioul era ceva ce nu experimentasem. Are o aură cool şi cumva atipică şi de dorit într-o viaţă. Să spui. Să vorbeşti. Nefardat. Doar la început a fost Cuvântul, nu?

Deci radioul e cool?

Am aflat recent, „cool” cică nu mai e un cuvânt „cool”. Să găsim alţi termeni: radioul e „ascuţit”, poftim. „Brici”. Şi după filmele pe care le-am văzut, mi-a trecut prin gând că la radio e wow. Eram deja echipă cu Radu Buzaianu şi împreună mai încercaserăm să propunem emisiuni la radio pentru că ni se părea că a te juca cu simţul acesta numit „auz” este ceva extraordinar.

În afară de radio ce mai faci acum?

Online. Am un proiect de suflet „Vizite de lucru”. Merg în fabrici, în uzine, acolo unde lucrează românii şi încerc să fac şi eu ce fac ei. Să descopăr frumuseţea muncii lor, să văd cât de repede mă adaptez eu şi să aflu cum se fac lucruri.

Scoţi bani din asta?

Gianina Corondan: Da. Lucrez cu Fotosfera şi ne cheamă oamenii destul de des. Am fost de la fabrica de maţe (hai să-i spunem frumos, de membrane), până la fabrica de porţelan, la cea de vin spumant, de cămăşi, adică am vizitat o mulţime de tarlale pe care lucrează românii. E de fapt „Cum se face” – How its made. E foarte pasionant să vezi pe etape cum iau naştere anumite lucruri. Şi cum mă  integrez eu, o novice. Dacă-mi descopăr vocaţia?

Muzică mai faci?

Chiar am primit acum o solicitare să cântăm la o inaugurare. Am mai cântat la o nuntă a unor prieteni. Cânt cu Late Summer, avem şi repertoriu, putem cânta oricând. Ideea noastră e de a cânta în sufrageria oamenilor. Fără ideea de public amorf, fără cineva care stă la pândă ca o fiară să te jupoaie dacă ai greşit…

Dar în sufragerie nu prea poţi să cânţi cu instrumente…

Ba da. Acustic, poţi să cânţi. Poţi să bagi chiar şi un căbluşor, depinde de cartier, ca să nu deranjezi foarte mult vecinii. Ideea asta de a cânta pe covorul persan împreună cu gazdele şi de a simţi căldura căminului, de a pătrunde în interior, de a băga nasul în bucătărie, unde-ţi fierbe oala haha… cântare mică cu pretenţii de Wembley. Avem piese compuse cu Quartz, coveruri care ne plac nouă, lucrăm şi la nişte cântece noi, e un alt mod de a transmite mesaje.

Sunteţi mega relaxaţi…

Gianina Corondan: Da, în privinţa muzicii, da. Şi îmi place ideea de a o folosi chiar ca pe un balsam pentru inimă şi dacă mai are cineva plăcerea să se alăture nouă cu atât mai bine, dacă nu, nu există nici o presiune. Aoleu, trebuie să vindem nu ştiu câte bilete, aoleu dar trebuie să cântăm de iarnă că e iarnă, hai să facem un featuring ca să luăm şi din publicul acelui personaj… Calculele acestea nimicesc talentul şi mesajul pe care îl ai tu de transmis prin cântec.

Ziceai că eşti economistă? Cum ai ajuns în media?

(Râde). Nu am nici un talent în domeniul economic.

Păi de ce ai făcut ASE?

Am prins vremurile acelea în care jurnalismul era inexistent, actoria nu m-ar fi primit pentru că erau doar câteva locuri şi alea orientate pentru anumite persoane. Nu aveam cum să intru pentru că nu eram de-a casei, cu mama actriţă sau măcar plasatoare de bilete. Şi am făcut ASE-ul că era cea mai convenabilă opţiune. Cei mai deştepţi şi capabili, buni la matematică şi fizică mergeau la Politehnică, asta era la modă atunci. EI erau nişte eroi ai zilelor noastre. Am conştientizat că nu sunt în stare să dau la Politehnică şi am ales ASE-ul, cu colege multe. M-am dus în paralel la Teatrul Studenţesc Podul ca să-mi fie perioada de studenţie plăcută, cu activităţi serioase. Deşi am absolvit cu medie foarte bună ASE-ul cred că as fi fost un finanţist mediocru.

Foto: Laszlo Raduly

Dar în media cum ai ajuns?

Gianina Corondan: Eram „actriţa” Teatrului Podul şi în perioada aceea a avut Andrei Şerban nevoie de noi pentru o figuraţie specială într-un spectacol la Opera Română. Ştia de Podul pentru că mereu intrau „podari” la Institutul de Teatru. De la Bleonţ, Dragoş Bucur, Alexandru Papadopol şi până la Mişu Călin si Mihai Muntenita. A apelat la regizorul nostru, Cătălin Naum şi am lucrat o vară întreagă cu el şi acolo s-a creat o emulaţie artistică, m-am împrietenit cu scenografi, cu regizori, cu oameni din Operă şi într-o dimineaţă m-am întâlnit cu scenografa Georgia Cristea cu braţele pline de materiale, se ducea la o televiziune unde se dădeau nişte probe pentru un matinal haios, atipic. Când mi-a povestit, am zis că eu vreau la matinalul acela haios, atipic. Mi-a dat adresa şi am ajuns la ţinta numită Canal 31, care urma să fie Pro TV.

Am dat probe pentru matinal, dar matinalul a fost făcut de Florin Călinescu şi ne-a primit şi pe noi ca pe nişte ucenici, pe Mihai Călin şi pe mine. „Ora 7, Bună dimineaţa” era emisiunea.

Aaa, îmi amintesc. Deci atunci te-ai făcut vedetă?

ProTV-ul te făcea automat vedetă. Te dădea cu bidineaua cu sclipici, lua vopsea de vedetă şi te transforma. Tu erai un amărât de student până atunci.

Apoi ai ajuns la Meteo, nu?

Gianina Corondan: Da. Nu ştiu exact geneza acestei emisiuni, se făcea în Cehia cu o actriţă care o prezenta, am fost o săptămână acolo să învăţ tehnici şi să simt ceea ce ei aveau de vreo doi ani. M-au şcolit, m-au antrenat. Erau nişte lucruri revoluţionare.

Apoi am făcut cu Vintilă „Alo! Generaţia Pro” care era o emisiune extrem de apreciată de tineri. Abia aşteptau puştii emisiunea asta pentru premii, ca se dădeau telefoane mobile, pentru  muzică,  pentru dans, iar cei care câştigau plecau o săptămână la mare.

Şi din toată nebunia asta care era în Pro, te-ai dus în TVR unde te-ai făcut fată cuminte…

Zici? Interesant. M-a mai întrebat cineva de ce din strălucirea pro-ului m-am dus în TVR. Ei bine, acolo am făcut Ora G care în acea oscilaţie de audienţă era ca un zgârie nori. Mulţi îmi ziceau că e ca o jucărie colorată într-un deşert. În vremea aceea, TVR-ul avea totuşi nişte emisiuni care se băteau pentru locuri fruntaşe, avea Surprizele, Iarta-mă, emisiuni pentru copii, ceea ce azi este 0. Asta e suferinţa mea, copiii parcă nu există în lumea televiziunii. Ei nu au o referinţă, cum noi toţi avem o emisiune din copilăria noastră de care ne amintim, bună, proastă, cum era ea, copiii de azi nu au nimic produs la noi.

Dar cu Şcoala Vedetelor cum e?

Gianina Corondan: Aici e o confuzie. Eu nu am fost la Şcoala Vedetelor. Eu am prezentat Şcoala Vedetelor doi, mi-am dorit să lucrez cu minunatul Titus Munteanu, dar pentru că era o emisiune undeva în mijlocul săptămânii, pentru că se mai schimba ziua sau ora, pentru că era programată aiurea deşi era o emisiune concurs de voce făcută înainte de The Voice, a trecut neobservată. Degeaba faci ceva bun, dacă nu ai grijă de el, dacă nu-l împachetezi frumos, dacă nu te ocupi să-l promovezi şi să ajungă al public. Iată. În juriu era Adi Despot, care uite cum e acum în juriu la Vocea României şi este apreciat cum se cuvine.

Quizz:

Pro TV sau TVR?

TV.

Andreea Esca sau Andreea Marin

Andreea.

Cafea cu lapte sau neagră?

Cu lapte.

Film sau teatru?

Film despre teatru.

Radio sau TV?

Online.

Cerbul de aur sau Eurovizion?

Cerbul de aur.

Mare sau munte?

Munte mare.

Vacanţe cu prietenii sau vacanţe romantice?

Vacanţe cu prietenii.

Ciocolată sau flori?

Ciocolată.

Cartofi prăjiţi sau salată?

Salată.

Ce te face fericită?

O întâlnire cu un copil.

read
next
promoted
articles
loading...

Abonează-te la newsletter-ul LIFE.RO