fbpx

Căutare

Share this article

Am intrat în biroul lui Haluk Kurcer, Preşedintele executiv al Kanal D Romania şi Membru Executiv al Consiliului de Administraţie Dogan Media International cu o vie curiozitate. Ştiam că a fost premiat de Dr. Oz pentru un stil de viaţă sănătos, ceea ce nu s-a mai întâmplat cu niciun manager din zona media, de regulă cunoscută ca un mediu… nesănătos (ştiţi la ce mă refer, nu daţi ochii peste cap!).

Mai întâi am vorbit despre Kanal D şi despre noua grilă pe care postul a lansat-o. Din spusele sale, show-ul pe care televiziunea mizează foarte mult acum este „Bravo, ai stil!” care se difuzează zilnic, de luni până vineri, cu o prelungire în weekend, duminică seara, atunci când se transformă într-o gală. În grila de toamnă intră seriale noi, turceşti, fireşte şi, evident, producţii locale pe care Haluk Kurcer spune că le-a virat spre cazuri sau probleme sociale. Dincolo de grila de programe, dincolo de şedinţele de produs, dincolo de managementul tipic al unui post de televiziune, am găsit totuşi ceva atipic la acest om: grija faţă de angajaţii săi, şi mai ales faţă de nivelul lor de fericire la birou. Mi-a vorbit mult despre asta, a revenit asupra acestui subiect ca un laitmotiv în discuţia noastră. Este mereu preocupat să asigure angajaţilor săi o atmosferă în care aceştia să se simtă bine, şi să muncească cu plăcere… E mult timp de când nu am mai auzit aşa ceva… A folosit cuvântul „ură” o singură dată când mi-a spus că urăşte invidia între colegi. I-a făcut conştienţi pe cei din subordinea sa că trebuie să se bucure unii de succesul sau ideile altora, nu să-i invidieze. A construit o echipă de care e mândru şi spune că nu a fost uşor, că managementul oamenilor este cel mai greu, dar că succesul numai aşa poate veni din punctul său de vedere. Nu a făcut televiziune mereu, vine din zona bancară, este tatăl a două fete pe care spune că le-a educat în spiritul sincerităţii, onestităţii… Duce o viaţă sănătoasă după ce soarta (sau cele 60 de ţigări fumate zilnic?) l-a încercat crunt cu un cancer la plămânul drept, în 1997. A trecut atunci cu greu peste asta, dar a învins boala şi, pentru că este un supravieţuitor sănătos, a ales şi o viaţă sănătoasă, indiferent că e vorba despre cea personală sau cea profesională.

În documentarea pe care am făcut-o despre dvs., am întrebat şi angajaţii din companie, fie vedete, fie nu, ce părere au despre şeful lor. Fireşte că nu le voi dezvălui numele, dar voi dezvălui că mi-au vorbit frumos. Ceea ce e cam… nefiresc. Nu aud multă lume vorbindu-şi de bine şeful…

Dar şi eu vorbesc frumos despre ei! Mă bucur că ei spun asta despre mine. Pe mine într-adevăr mă preocupă echipa mea. Îmi pasă de asta mai mult decât orice. În primul rând vreau să-mi cunosc oamenii cu care lucrez: cine sunt, ce fac, ce talente au, ce potenţial. Apoi îmi place foarte mult să creez o atmosferă de încredere în echipa mea. Oamenii trebuie să aibă încredere în mine. Iar eu să am încredere în ei. Altfel nu putem funcţiona. Încrederea şi respectul creează o echipă puternică.

Cine construieşte o companie de succes? Ce anume contribuie la asta?

Nu e nevoie de mulţi oameni foarte inteligenţi care să construiască o companie de succes. Oamenii pot avea şi un nivel normal de inteligenţă, nu asta este important. Important este ca oamenilor să le placă ceea ce fac. Să se simtă bine făcându-şi jobul…

Deci pentru dvs. contează mai mult inteligenţa emoţională!

Da. Acesta este un criteriu important pentru o companie de succes. O organizaţie în care atmosfera este bună, este o organizaţie de succes. Omul vine de plăcere, lucrează de plăcere, dă tot ce e mai bun din el. Cei care se simt bine la birou creează mereu ceva extraordinar pentru companie. Nu bun, ci extraordinar! Cei care merg spre birou întrebându-se: „Ce-o să fac acolo? Cum o să-mi pierd eu toată ziua acolo? Urăsc locul acesta… cu ce îmi voi umple timpul azi, cum să mă fac că muncesc?” – nu vor aduce nimic companiei. Deci, din ceea ce ştiu, în compania mea, mai mult de 80 la sută din angajaţi muncesc cu plăcere aici… Fireşte că pentru toată lumea contează salariul, faptul că au un loc de muncă, nu despre asta vorbim, ci despre ceea ce îi şi face să muncească: plăcerea. Acesta este şi secretul nostru. Noi nu suntem o companie mare. În Turcia suntem o companie mare, aici, în România, nu. Business-ul nostru nu este la fel de mare ca al celor care ocupă primele locuri în piaţă, noi avem doar un canal de televiziune şi patru site-uri kanald.rowowbiz.rostirilekanald.ro şi kfetele.ro. Competitorii noştri situaţi pe primele două locuri au multe canale de televiziune, multe site-uri, au radiouri, sunt mai vechi pe piaţă. Ceea ce încerc să spun este că un grup mic de oameni care lucrează într-o atmosferă pozitivă, bună pot crea orice oricând, oricât pentru compania lor. Ceea ce se demonstrează prin faptul că am ajuns să avem un mare succes pe piaţă. Mă simt foarte confortabil când vin la birou, altfel cum aş putea să mai vin? Dacă oamenii cu care muncesc nu sunt fericiţi, cum aş putea fi eu fericit? Cum aş putea să am o echipă formată din oameni trişti, nefericiţi? Cum să lucrăm? Deci asta am creat la început: o echipă fericită, în care încrederea şi respectul sunt cele mai importante. Să nu credeţi că e ceva uşor şi rapid de făcut! Ia ceva timp, nu se rezolvă în 6 luni… Am muncit mult la asta, am făcut asta împreună. Eu, ca leader, am început, ei au continuat cu plăcere.

Dar ce faceţi pentru cei din echipă, concret?

Uite, anul trecut am petrecut cel puţin 2 săptămâni căutând maşina perfectă de făcut cafea, dar şi cafeaua cea mai bună pentru ei. Cafeaua este un detaliu, nu? Dar ce importantă este pentru oameni! Apoi mi s-a întâmplat să vin la birou şi să văd că persoana de la recepţie nu arată prea bine. Am întrebat-o care e problema. Mi-a spus că îi e foarte frig acolo, la intrarea în firmă. I s-a dat un radiator. Nu era fericită, mi-a spus după câteva săptămâni, pentru că îi era în continuare frig, radiatorul nu a rezolvat problema. Atunci am refăcut încălzirea din zona de recepţie. Acolo se află primul om pe care îl vezi când intri în companie, nu-i aşa? El trebuie să fie zâmbitor, fericit! Am văzut că oamenii suferă din cauza aerului condiţionat. L-am refăcut, acum clima este perfectă. Toate au importanţa lor în muncă: scaunul tău, biroul, toaleta. Dacă mediul în care lucrezi este unul bun, atunci nimic nu te împiedică să dai totul pentru angajatorul tău.

Ce se întâmplă la şedinţe?

Ce se întâmplă de obicei, în plus, întotdeauna am rezervate 10-15 minute în care vreau să aflu care este feedback-ul din interiorul companiei, ce se mai spune, ce se mai zice, cum sunt oamenii… Mi s-a spus chiar ieri, la şedinţa de vânzări, că totul este ok, că oamenilor le place să vină la birou, că vin ca acasă şi că atmosfera este una foarte bună.

În România e o vorbă care spune că „cimitirul e plin de oameni de neînlocuit”, cu alte cuvinte, că oricine, oricând este uşor de înlocuit.

Strategia noastră nu este asta. De aceea şi fluctuaţia de personal este extrem de mică. Adică oamenii nu vor să plece din companie. Am şi vrut să îi premiem pe cei care sunt în companie de la început, numai că… a fost imposibil, deoarece mai toţi cei din firmă sunt aici de la început! Deci, revenind la întrebarea „cine creează succesul unei companii?”, în ceea ce ne priveşte, răspunsul este: noi. Noi, cei 380 de oameni din echipă.

Vă consideraţi un manager mai degrabă al oamenilor sau al cifrelor?

Al amândurora, fiindcă nu se poate una fără alta. Nu poţi avea cifre bune, dacă nu ai oameni buni. Market share-ul Kanal D este mare acum. De ce? Pentru că performanţele sunt mari. De ce? Pentru că oamenii au dat tot ce a fost mai bun! Publicitatea a crescut, vânzările la fel….

Acceptaţi oameni care au altă părere decât dvs.? Adică vă simţiţi confortabil dacă sunteţi contrazis?

Am nevoie de alte opinii decât ale mele! Nu conduc compania asta ca şi cum aş fi un împărat! Sunt preşedintele acestei companii, dar multe dintre deciziile importante pentru ea sunt luate în board! Şi acolo sunt multe păreri diferite, opinii contradictorii! Pentru un anume program, nu-i spun numele, am petrecut multe luni în şedinţe, încercând să aflu de ce unuia nu-i place o anume idee, de ce altuia îi place, cum putem face mai bine… Evident că e necesar ca oamenii să nu creadă la fel, să nu fie toţi de acord! În interiorul companiei, între departamente, nu trebuie să existe competiţie! Departamentul Promo susţine Vânzările. Departamentul Vânzări lucrează cu cel al Programelor şi aşa mai departe. Bine, ştiu că nu există toate acestea la modul ideal, mai sunt mici bârfe, mici probleme, dar ceea ce încerc să ţin în frâu este invidia. Invidia între oameni este cel mai mare duşman al unei companii. Urăsc invidia şi oamenii ştiu asta. Dacă cineva are o idee bună, colegul său trebuie să fie mândru, nu gelos. Pentru că, la final, cu toţii lucrăm în această companie. Fiindcă „eu sunt beneficiarul succesului tău, aşa cum tu eşti beneficiarul succesului meu”.

Aţi transpus şi în viaţa personală acest tip de management? Ştiu că aţi avut probleme mari de sănătate peste care aţi trecut cu succes.

Oh, da, în 1997 am avut cancer la plămânul drept. Eram un mare fumător! Fumam 60 de ţigări pe zi. Dar le fumam de parcă le mâncam! Până într-o zi (aveam 40 de ani) când m-am simţit foarte rău, am ajuns la spital unde mi s-a pus diagnosticul de cancer la plămân în aproximativ 10 minute! Lucram atunci într-o altă companie, în sistemul bancar… Au urmat investigaţiile medicale şi, după 10 zile am aflat care este următorul pas pe care îl aveam de făcut în ceea ce priveşte tratamentul. Am fost foarte norocos. Dumnezeu m-a iubit, e clar! Doctorii au decis că mă pot opera, nu era răspândit în organism şi astfel au extirpat doi lobi din trei ai plămânului drept. Am stat apoi în spital timp de 3 luni, aveam moralul foarte jos, eram la pământ. Nu-mi puteam imagina că mă voi mai ridica vreodată şi că voi fi bine… dar am început să-mi spun „eşti ok, eşti bine, poţi să o faci, eşti în stare” şi m-am ridicat. Şi am început să merg, să respir şi… m-am simţit extraordinar! Şi aşa mi-am revenit. Iată, sunt 19 ani de atunci… Şi sunt sănătos. Dar de 19 ani nici măcar nu intru acolo unde simt un miros cât de subtil de fum de ţigară…

Înainte de a veni azi la birou am alergat o oră şi jumătate prin Herăstrău. Fac sport, înot, mă scufund, trăiesc sănătos. Nu mai fumez, dar… îmi place să beau vin.

Dr. Oz v-a oferit un premiu pentru „viaţă sănătoasă”. Cum arată viaţa dvs. sănătoasă?

Muncesc cu plăcere, sunt fericit în compania asta unde petrec atât de mult timp. Şi asta este esenţial pentru mine! Îmi dă energie. Am parte de stres, dar este unul pozitiv, nu distructiv. Deci viaţa mea profesională este una sănătoasă. Nu ajung acasă obosit, nu mă arunc pe canapea epuizat spunând că mi-e greu. În al doilea rând, sunt un bun bucătar şi îmi place să mănânc. Gătesc sănătos, deşi din când în când mai fac câte o excepţie. Nu mă refer la junk food, ci la un kebab, de exemplu… Nu mănânc seara, dar micul dejun este foarte important. Mi-l gătesc şi este bine pregătit. Mă trezesc în fiecare dimineaţă cel mai târziu la 6:30, fără ceas deşteptător. Din când în când beau vin. Îmi place cel mai mult vinul roşu, iar vara, roze. Dar nu beau băuturi tari ca whisky, ţuică etc….

Revenind la televiziune… vedeţi un viitor al televiziunii în lupta cu online-ul?

Online-ul creşte, e adevărat! Ca Speedy Gonzales. Creşte foarte repede şi foarte mult, banii vin în online. Dar online-ul este încă limitat. Dacă vorbim despre România, nu cred că televiziunea va dispărea prea curând. De ce? Oamenilor le place să se uite la televizor în familie. Cu familia. Online-ul este ceva mai degrabă personal. Nu poate, însă, substitui plăcerea de a te uita la un film împreună cu familia sau cu 2, 4 oameni împreună. Online-ul creşte peste tot în lume, e o realitate, dar televiziunea nu va muri prea curând. Poate, într-o zi… dar nu cred. Eu mă uit la televizor. Sigur, am şi telefon, şi tabletă pe care le folosesc mai ales atunci când călătoresc. Dar, când sunt acasă, categoric mă uit la televizor.

read
next

Abonează-te la newsletter-ul LIFE.RO