Irina Neacşu: „Ceea ce pictez este mereu o metaforă a unei poveşti personale”

Irina Neacşu este designer şi artist plastic pasionat de botanică. Dar proiectele sale se apleacă atât asupra picturii şi designului interior, cât şi în domeniul restaurării şi revalorificării obiectelor. De asemenea, Irina susţine şi o serie de workshop-uri, pentru care vă puteţi înscrie aici. În domeniul home&deco, artista a realizat colecţii de unicate, piese de mobilier lucrate şi tapiţate într-un stil inconfundabil. Acum se dedică în special picturii… şi celorlalte pasiuni. 

Arhitect, designer, artist plastic… Cum te-ai îndrăgostit de artele frumoase?

Cred că lucrul ăsta s-a întâmplat când eram foarte mică, şi nu mai ştiu cum s-a întâmplat. Însă de când mă ştiu am lângă mine creioane şi pensule. Desenul şi pictura au fost mereu vocaţiile mele, şi ceea ce se întâmplă acum, cu această reîntoarcere a mea la pictură, cred că este un gest absolut firesc de reconectare la pasiunile mele, înainte de toate. Nu am artişti în familie, aşa că nu am crescut cu un model anume, însă am găsit mereu linişte şi echilibru în desen. Aşa că, încet-încet, a devenit o constantă a mea, ca un limbaj personal de exprimare.

Ce îţi stârneşte imaginaţia, atunci când creezi?

Mă inspira mult universul botanic şi natura în general. M-am antrenat şi obişnuit să observ multe detalii, în mod constant. Mă uit mereu la culori, la texturi, fotografiez mult şi conştientizez mereu emoţiile pe care le am în faţa locurilor prin care trec. Se spune că artiştii creează cel mai bine atunci când au o stare proastă, ca un fel de eliberare. În cazul meu nu este aşa, însă este nevoie de un fel de stare introspectivă pentru a mă putea traduce într-o pânză pictată. Când creez, mă ajută mult liniştea şi lumina naturală.  

Te-ai aplecat o vreme asupra unei nişe extrem de frumoase – restaurarea şi re-designul obiectelor de mobilier. Cum s-a născut această pasiune?

M-a pasionat şi, totodată, intrigat mereu tradiţia şi raportul nostru, în prezent, cu trecutul. Cumva, între renunţare şi păstrare, o relaţie mereu controversată, fie vorba despre amintiri ale trecutului sau despre obiecte vechi. Iubesc autenticul şi acea parte a tradiţiei care manifestă esenţa omului ce a creat-o, nu falsa reinterpretare comercială prezentă. Nu, nu ascult muzica folk şi nu mă dau în vânt după mâncare românească. Studiez însă cu mare interes remedii tradiţionale din plante sau limbajul semnelor cusute, apreciez materialele primare şi formele simple şi curate pe care le are o piesă de mobilier veche autentică. Cred că lucrurile acestea nu îşi mai au neapărat loc acum în viaţa noastră modernă, însă putem învăţa din ele despre un soi de întoarcere la simplitate şi la noi înşine. În continuare restaurez cu drag, însă mai puţine piese, pentru că simt nevoia să le acord mai mult timp şi energie fiecăreia în parte.

Te dedici acum mai ales picturii. Cum „îmblânzeşti” o pânză albă?

Vizualizez pânza cu mult înainte să o ating cu pensula. Ce pictez este mereu o metaforă a unei poveşti personale, a unei experienţe emoţionante pe care o trec prin multe filtre şi schiţe până să ajungă o pictură. Iar atunci când încep să pictez, culorile şi formele sunt la fel de clare precum şi emoţia care le manifestă.

Ce lucrări ai acum pe şevalet?

Lucrările expuse sunt realizate în 2017 în atelierul meu cel nou de la Braşov. Sunt lucrări abstracte, ulei pe pânză, care tratează teme botanice, şi împing ilustraţiile mele botanice într-o dimensiune complexă a emoţiei şi simbolului. Ambele lucrări sunt acum la Renaissance Art Gallery, ca urmare a vernisajului din octombrie.

Mai poate arta, astăzi, să stârnească pasiuni?

Cred că a putut şi va putea întotdeauna să stârnească pasiuni. Cred, însă, că pentru a găsi o pasiune, e nevoie în primul rând de curiozitate. Să afli ce e acolo, şi de ce e aşa, să nu te mulţumeşti cu comentarii sau cu o impresie superficială. Pasiunile nu sunt ceva obligatoriu, dar cred că reprezintă ceva necesar pentru echilibrul fiecărui individ. Iar arta generează un univers enorm de simboluri şi poveşti în care oricine îşi poate regăsi liniştea.

Ce oameni pasionaţi te-au inspirat de-a lungul vremii?

Am învăţat desen de la arhitecţi pasionaţi, şi mi-am dorit să ajung să desenez la fel de bine ca ei, m-au inspirat şi mi-au transmis respectul pentru meserie. Apoi am cunoscut oameni pasionaţi de munte, şi de la ei am învăţat o formă nouă de respect, de linişte, de echilibru. Caut mereu oameni pasionaţi, acea forţă interioară pe care numai pasiunea o poate regenera.

Ce alte pasiuni (sau proiecte) cultivi?

Muntele rămâne marea mea pasiune: merg pe munte, alerg, urc, schiez, îl explorez pe bicicletă, mereu cu mare bucurie. Îmi plac activităţile outdoor. Mă încarcă mereu cu bine sportul şi statul în natură. Dealtfel din natură vine mereu şi inspiraţia mea, în tot ce fac. Adun mereu o anume serenitate care mă reechilibrează indiferent de situaţie. De aici şi pasiunea pentru păsări, şi pentru plante. Apoi, îmi place să cânt la pian, deşi nu am mai făcut asta de ceva vreme, citesc mult şi scotocesc mereu după piese autentice, tradiţionale. Colecţionez şi refolosesc în proiecte obiecte vechi – covoare, piese de mobilier, accesorii, textile, broderii.

Acest articol face parte din campania LIFE is Passion în care vom arăta ce înseamnă cu adevărat să-ţi cultivi pasiunile. Campania se va încheia cu evenimentul LIFE is Passion în care pasiunile se vor materializa în experienţe pentru vizitatori. 

LIFE is Passion se deschide pe data de 24 noiembrie cu un eveniment privat în vila Qreator by IQOS şi tot acolo va putea fi vizitată de publicul larg pe data de 25 noiembrie, între orele 10.00 şi 21.00.

Partenerii principali ai campaniei sunt Volvo şi Nespresso. Evenimentul este susţinut de Qreator by IQOS, Japanos, Domeniul Bogdan, Golf Room şi Aqua Carpatica.