#Life in The Time of COVID-19: Moartea, eroii și solidaritatea

Șoferi de autobuz, vatmani, farmaciști, vânzători de pâine, casieri de la supermarketuri, curieri, gunoieri, medici, asistente medicale, femei de serviciu, jurnaliști. Poveștile unora le auzim și vi le împărtășim, ale celor mai mulți însă rămân doar niște mărturii ale faptului că și-au făcut meseria. Oricare ar fi fost pericolele.

Iată câțiva dintre oamenii care ne-au dat speranță în aceste zile și ale căror povești stau mărturie de-a lungul istoriei că solidaritatea și umanitatea sunt cele mai importante repere de civilizație pe care le avem.

#Life in The Time of COVID-19

„Care a fost primul semn de civilizație într-o cultură?” au întrebat-o studenții pe celebra antropoloaga Margaret Mead. Și toți se așteptau la răspunsurile clasice, legate de descoperirea uneltelor, focului sau instrumentelor artistice. Profesoara însă le-a amintit studenților de lumea frustă și cinică a animalelor, a mamiferelor: un animal rănit este sortit pieirii, fiindcă natura nu are răbdare ca rana să se vindece. Un animal la pământ este o victimă fără nicio șansă. Iar civilizația a început abia în momentul în care cel rănit a primit o șansă de a fi salvat.

„Un om cu picior fracturat și vindecat este dovada că altcineva și-a dedicat timpul să stea alături de cel care a căzut, i-a bandajat rănile, l-a dus într-un loc sigur și i-a stat alături până când rana s-a cicatrizat.” a explicat cercetătoarea popoarelor Samoa.

„A ajuta pe altcineva să depășească o problemă înseamnă civilizație”, a concluzionat M. Mead.

#Life in The Time of COVID-19

Ieri dimineață rețelele de socializare din întreaga Europă au distribuit povestea lui Giuseppe Berardelli, de 72 de ani, din provincia Bergamo, internat în urma infectării cu Coronavirus, care a cedat patul său de la terapie intensivă unui tânăr diagnosticat tot cu Covid 19.

Așa a ales părintele să plece la Domnul Său într-un spital din Lovere, iar cei care i-au citit povestea s-au gândit la exemplul de solidaritate salvator al altor doi prelați ai Bisericii Catolice: Maximilian Kobe și Papa Ioan al XXIII.

Maximilian Kobe a fost un preot catolic care și-a găsit sfârșitul în 1941, la Auschwitz. El a ales să ia locul unuia dintre colegii săi de celulă care urma să fie dus la execuție și care, speriat de ce va urma, a început să strige numele copiilor săi. Impresionat, părintele Maximilian a ales injecția letală și l-a salvat pe cel care avea să depună mărturie, zeci de ani mai târziu, pentru canonizarea părintelui Kobe.

Bunul Papa Ioan al XXIII-lea era delegat apostolic în Turcia în vremea celui de-al doilea război mondial. Iar din această poziție a intervenit pe lângă autoritățile turce pentru ca o ambarcațiune cu copii evrei din România să fie oprită din drumul spre exterminare. În semn de recunoștință, Marele Rabin al Ierusalimului i-a mulțumit personal.

#Life in The Time of COVID-19

Un celebru rugbist italian, Maxime Mbanda, muncește 12-13 ore pe zi, de 8 zile încoace, ca șofer pe o ambulanță în cele mai acute zone de infectare cu Coronavirus. „Când am văzut că nu mai e nimic de făcut în sport, m-am întrebat cum pot fi de ajutor, chiar și fără pregătire medicală.”, a declarat sportivul pentru AFP, preluat de The Sun.

#Life in The Time of COVID-19

Li Wenliang a fost primul medic chinez care a avertizat lumea despre riscurile acestui virus din Wuhan. În decembrie, anul trecut, medicul a transmis, într-o rețea de chat a colegilor săi de la facultate, un mesaj care s-a viralizat ulterior, despre 7 pacienți care aveau legătură cu piața de pește din Wuhan și care arătau semnele, mai intense, ale virusului SARS.

Câteva săptămâni mai târziu, Li Wenliang avea să fie răpus de infecția despre care a povestit lumii. Avea 34 de ani.

#Life in The Time of COVID-19

Diego Bianco avea 46 de ani și lucra la centrul de intervenții 118 din Bergamo. Cu câteva ore înainte de a muri, a vorbit la telefon cu soția și cu fiul lui de 8 ani. Își făcuse loc să ațipească pentru câteva ore. Nu s-a mai trezit niciodată. Diagnosticul a fost de infarct dar nimeni nu a putut ignora faptul că doar cu trei zile înainte fusese testat pozitiv la Coronavirus. Diego Bianco a fost cea mai tânără victimă a Covid19 din Italia și unul dintre cele 700 de cadre medicale care și-au dat viața în timp ce-și făceau meseria.