Luise Rainer ocupă un loc unic în istoria cinematografiei mondiale. A fost prima actriță care a câștigat două premii Oscar consecutive pentru rol principal. A fost comparată cu Greta Garbo. A fost promovată intens de Hollywood. Și totuși, a ales să se retragă din sistem exact când succesul părea definitiv.
Povestea ei este una despre talent autentic, fragilitate, revoltă interioară și o relație complicată cu celebritatea. Este și o biografie marcată de istoria Europei, de exil, de război și de identitate.
Luise Rainer: copilăria și originile unei actrițe neobișnuite
Luise Rainer s-a născut pe 12 ianuarie 1910 în Düsseldorf, Germania. Unele surse menționează Viena ca loc al nașterii, însă copilăria ei s-a desfășurat între Hamburg și Viena. Părinții ei au fost Heinrich și Emilie Rainer, cunoscuți în familie ca „Heinz” și „Emmy”.
Familia era una înstărită și de origine evreiască. Tatăl său a fost om de afaceri. Petrecuse o mare parte din copilărie în Texas, unde fusese trimis ca orfan. Din acest motiv, Luise Rainer avea să se considere mai târziu „cetățean american prin naștere”, datorită statutului tatălui său.
Despre copilăria ei, actrița spunea: „M-am născut într-o lume a distrugerii. Viena copilăriei mele era un loc al foametei, sărăciei și revoluției”. Contextul istoric și tensiunile sociale au lăsat urme adânci.
O copilă sensibilă și rebelă
Luise Rainer s-a născut prematur, cu două luni înainte de termen. A avut doi frați. Relația cu tatăl ei a fost complicată. Îl descria ca fiind posesiv și temperamental. Afecțiunea lui era concentrată asupra ei, dar se manifesta adesea prin control.
Mama sa, o pianistă talentată, era o femeie caldă și inteligentă. Rainer a fost marcată de suferința mamei sale. Se temea să nu dezvolte ceea ce ea numea „complexul de inferioritate” al acesteia.
Deși timidă acasă, la școală era opusul. Era extrem de atletică. A devenit campioană la alergare și o alpinistă curajoasă. Energia fizică și emoțională o copleșea. Actoria a devenit o formă de descărcare.
Tatăl ei își dorea un alt destin pentru ea. Visa să o vadă absolvind o școală bună și „măritându-se cu bărbatul potrivit”. Luise a ales alt drum.
Luise Rainer: momentul revelației și drumul spre teatru
Avea doar șase ani când a decis că vrea să facă parte din lumea spectacolului. A fost fascinată de un artist de circ care mergea pe sârmă.
„Mi s-a părut extraordinar. Am vrut să fug și să mă mărit cu el”, își amintea ea. Experiența a fost decisivă. Ani întregi a visat să meargă și ea pe sârmă.
La 16 ani, sub pretextul unei vizite la mama ei, a plecat la Düsseldorf pentru o audiție aranjată la teatrul Dumont. A fost începutul carierei sale.
În acea perioadă, directoarea teatrului, Louise Dumont, se separase de soțul ei. Era cunoscută pentru legăturile strânse cu actrițele tinere din jurul ei. Rainer s-a aflat printre acestea.
Formarea sub Max Reinhardt și consacrarea pe scenă
Luise Rainer a început să studieze actoria cu celebrul Max Reinhardt. Până la 18 ani, criticii vorbeau deja despre talentul ei neobișnuit. A devenit rapid o actriță importantă pe scena berlineză.
A făcut parte din trupa Teatrului din Viena a lui Reinhardt. Debutul său scenic a avut loc în 1928, la teatrul Dumont. Au urmat roluri în piese importante: Mademoiselle, Saint Joan de George Bernard Shaw, Measure for Measure și Șase personaje în căutarea unui autor de Pirandello.
Teatrul a fost marea ei iubire. Filmul nu o interesa. Încă.
Luise Rainer: descoperirea de către Hollywood
În 1934, după câteva filme germane, a fost remarcată într-o reprezentație cu Șase personaje în căutarea unui autor de către Phil Berg, talent scout MGM. I-a oferit un contract pe trei ani.
Berg credea că Luise Rainer va atrage publicul care o admira pe Greta Garbo. Inițial, Rainer a refuzat ideea filmului. „Nu mi-am dorit niciodată cinema. Eu eram pentru teatru”, spunea ea*
Totul s-a schimbat după ce a văzut A Farewell to Arms. Filmul a convins-o că cinemaul poate fi artă.
Hollywood, Oscarurile și deziluzia
Luise Rainer a cunoscut un succes fulgerător. A câștigat Oscarul pentru The Great Ziegfeld și apoi pentru The Good Earth. A fost prima actriță din istorie cu două Oscaruri consecutive.
Succesul a venit însă cu presiune. Studiourile MGM controlau fiecare aspect al vieții sale. Rainer se simțea prizonieră.
Criticul Roger Ebert avea să o descrie drept „o actriță excesivă, mai potrivită scenei vieneze decât ecranului hollywoodian”. Ea însăși a simțit că nu aparține acelui sistem.
Întoarcerea la teatru și retragerea din film
În Europa, Luise Rainer a studiat medicina. Îi plăcea anonimatul. A revenit pe scenă în 1939, la Manchester, apoi la Londra.
În 1940, a jucat Saint Joan la Washington, sub regia lui Erwin Piscator. A debutat pe Broadway în 1942.
În 1943, a apărut în Hostages. Un an mai târziu, s-a retras din film după căsătoria cu editorul Robert Knittel.
A revenit temporar pe ecran, dintr-un sentiment de responsabilitate față de propria carieră. Contractul MGM expirase. Nu mai avea agent.
Luise Rainer: viața personală și maturitatea artistică
Luise Rainer a depus jurământul de cetățenie americană în anii ’40. A locuit însă mai ales în Marea Britanie și Elveția.
A avut o fiică, Francesca, și nepoți. Soțul ei a murit în 1989.
Federico Fellini a dorit-o în La Dolce Vita, dar Rainer a părăsit proiectul înainte de filmare. Motivele au rămas neclare.
A apărut sporadic la televiziune. În 1997, la 86 de ani, a revenit pe marele ecran în The Gambler.
Ultimii ani și recunoașterea târzie
Luise Rainer a trăit peste un secol. Și-a sărbătorit centenarul la Londra, în 2010. A fost omagiată de British Film Institute.
Are o stea pe Hollywood Walk of Fame. În 2011, a primit o stea pe Boulevard der Stars din Berlin, după o amplă campanie publică.
A murit pe 30 decembrie 2014, la Londra, la 104 ani, din cauza unei pneumonii.
Top 5 cele mai importante filme cu Luise Rainer
- The Good Earth (1937) – Rolul care i-a adus al doilea Oscar.
- The Great Ziegfeld (1936) – Performanța care a consacrat-o la Hollywood.
- Escapade (1935) – Debutul său american.
- Hostages (1943) – Filmul revenirii sale.
- The Gambler (1997) – Revenirea simbolică la 86 de ani.
Citește și: Viața lui Vivien Leigh: și-a părăsit copilul pentru a-și putea trăi marea dragoste
Luise Rainer a demonstrat că succesul nu este întotdeauna sinonim cu fericirea. A ales arta în detrimentul faimei. A ales libertatea în locul sistemului.
Rămâne un simbol al Hollywoodului timpuriu și o lecție despre curajul de a spune „nu”.
*Sursă: „How Hollywood ‘Discovered’ Its Latest Foreign Star” by Dan Thomas, Laredo Morning Times, 17 November 1935 p. 13
