Căutare

Share this article

O femeie micuță și subțirică, îmbrăcată în negru trece prin decorul de la Hollywood împingând în prim plan o siluetă ce ține piept unor flăcări mistuitoare, așa cum scrie scenariul. Incendiul este deliberat, flăcările abia s-au aprins în „Pe aripile vântului” și acesta este momentul în care orașul Atlanta se mistuie. După audiții ce au durat doi ani și jumătate costând peste 50 de mii de dolari și după ce au fost încercate 1400 de actrițe, filmul nu are încă personajul principal, iar producătorul David O Szelnick este disperat. El strigă „tăiați” și se întoarce atunci când își aude numele. Femeia face un pas în față, își ia pălăria de pe cap și îi zâmbește, timp în care vântul îi flutură părul și flăcările i se proiectează în licărul ochilor albaștri. Este actrița britanică Vivien Leigh. Cel care o însoțește este chiar fratele producătorului, Myron care îi spune acestuia din urmă: „Hei, geniule. Fă cunoștință cu a ta Scarlett O’Harra”.

Saga romantică dintre Scarlett O’Harra și Rhett Butler, jucat de Clark Gable, a devenit un film legendar. „Pe aripile vântului” a câștigat 10 premii Oscar, inclusiv unul pentru Leigh – prima englezoaică ce a câștigat Oscarul pentru cea mai bună actriță – și a devenit cel mai vizionat film din istorie, cu peste 35 de milioane de bilete vândute la cinema.

A fost rolul pentru care Vivien Leigh s-a născut. Asemenea lui Scarlett, Vivien a fost un complex de frumusețe, pasiune, șarm și ambiție de fier.

Viața lui Vivien Leigh ajunge aventură de dragoste obsesivă care s-a terminat cu pierderea bărbatului pe care îl adora, dar și cu o luptă dramatică împotriva tragediilor și bolilor.

Scenă din filmul „Pe aripile vântului”

Viața și copilăria lui Vivien Leigh                                                                       

Tatăl lui Vivien Leigh, Ernest și mama sa, Gertrude, erau din Bridlington, Yorkshire, însă primii ani ai căsniciei lor s-au derulat în India, unde Ernest lucra pentru o companie de brokeraj. Fiica lor, pe numele ei real Vivian Hartley, s-a născut în Darjeeling, pe data de 5 noiembrie 1913. Puțin înainte de împlinirea vârstei de 7 ani a fost înscrisă la o școală catolică cu internat, în Roehampton, la periferia Londrei.

De la vârsta de 13 ani, când părinții ei au părăsit India, familia a început să călătorească prin Europa, întorcându-se în Londra când Vivien avea 17 ani.

Era vivace, inteligentă și politicoasă, însă acei ani de separare de familie și strictețea școlii catolice au învățat-o să fie reținută și disciplinată pregătind-o pentru traumele vieții ce aveau să vină. La polul celălalt, călătoriile pe continent i-au oferit un aer șarmant și sofisticat ce i-a fermecat pe toți cei care au cunoscut-o.

Prima iubire din viața lui Vivien Leigh

Barristerul Herbert Leigh Holman i-a picat în vrajă în timpul unui dans la un bal. S-au cunoscut când el avea 31 de ani, iar ea numai 18 și s-au căsătorit un an mai târziu. Chiar dacă au continuat să se iubească și să aibă grijă unul de celălalt pentru tot restul vieții lui Leigh, relația lor romantică a fost sortită eșecului.

Vivien deja decisese că vrea să fie o mare actriță, așa că a început să urmeze cursurile RADA, Holman presupunând că acesta e doar un capriciu  și că în curând se va așeza la casa ei și își va urma vocația de soție și mamă. El i-a tolerat toate ieșirile, job-urile de model și rolurile mici pe care însuși i le-a asigurat prin prieteni și cunoștințe, chiar și după nașterea fiicei lor, Suzanne, în octombrie 1933. Însă nu era pregătit pentru ce avea să vină peste noapte, doi ani mai târziu, când Vivien a primit primele recenzii ale piese în care jucase cu noul nume, The Mask of Virtue.

Vivien Leigh și fiica ei

Marea dragoste a lui Vivien Leigh

În mai puțin de un an, Leigh avea semnat un contract de 50 de mii de dolari cu regizorul de film Alexander Korda și se pregătea să-și părăsească soțul și copilul. „Îmi iubesc copilul, așa cum o face orice mamă însă, cu sinceritatea tinereții, voi spune că nu-mi pot abandona toate gândurile legate de carieră. O anumită forță din mine nu poate refuza asta”, a declarat ea.

Însă nu cariera a smuls-o din sânul familiei, ci dorința.

Vivien Leigh alături de iubirea vieții ei, Laurence Olivier

Leigh îl văzuse pe scenă pe frumosul Laurence Olivier și proiectase o introducere. Deși amândoi erau căsătoriți, Vivien i-a spus unei prietene: „Într-o bună zi mă voi căsători cu Laurence Olivier”.

Așa că înainte de Brad și Angelina sau chiar Burton și Taylor, au fost Olivier și Leigh. Au fost cuplul de aur, staruri de cinema celebre, a căror atitudine s-a intensificat atunci când au jucat împreună. Au jucat adesea iubiți celebri precum Antoniu și Cleopatra, Nelson și Lady Hamilton sau Romeo și Julieta, iar viața lor privată a fost la fel de pasională.

Când a început romanța lor, în 1936, Leigh a spus: „Nu cred că am trăit vreodată un sentiment atât de intens. Nu îmi amintesc să fi dormit vreodată; îmi amintesc doar momentele prețioase pe care le trăim împreună”.

Olivier a luat și el decizia dificilă de a-și abandona soția și fiul proaspăt născut și s-a mutat împreună cu Vivien. S-au căsătorit în 1940, în timp ce mergeau către o filmare din America. Katherine Hepburn, cea care era cu ei, a oprit mașina pentru o ceremonie de 3 minute în Santa Barbara, California.

Scenă din filmul „Pe aripile vântului”, alături de Clark Gable

Viața lui Oliviers a fost un vârtej de turnee de teatru și decoruri de filme, pasaje couture și cocktailuri. Vivien se arunca numai la petreceri fastuoase și insista tot timpul ca oaspeții să joace cricket după cină sau să meargă la piscină înainte de micul dejun. Printre oaspeții ei se numărau numai personalități precum Orson Welles, Humphrey Bogart, Lauren Bacall, Bette Davis sau Judy Garland.

Dar nimic nu era așa cum părea. Leigh se îndoia de propriul talent și astfel a intrat sub o mare presiune psihologică, aceea de a se ridica la același nivel cu reputația lui Olivier pe scenă.

Între timp, micuța Suzanne era crescută de tatăl ei și de bunica maternă. Apoi a intrat la boarding school și și-a mai văzut mama doar ocazional, însă niciodată nu a părut să-i poarte pică.

Boala și suferința din viața lui Vivien Leigh

În 1945 Vivien Leigh a suferit un caz sever de tuberculoză și deși și-a luat o pauză de un an de zile, tot a rămas vulnerabilă către alte afecțiuni ale plămânilor.

Însă cea mai devastatoare dintre toate a fost suferința cauzată de tulburarea de personalitate bipolară care o făcea pe Leigh să treacă dintr-o dispoziție depresivă într-o față maniacală periculoasă.

În 1951 când a jucat rolul lui Blanche DuBois în filmul „Un tramvai numit dorință” pentru care a fost recompensată cu un Oscar, era reflexia vie a nebuniei, vulnerabilității și maniei. Ea și Blanche era aproape una și aceeași persoană.

secvență din filmul „Un tramvai numit dorință”

Astăzi actrițe precum Catherine Zeta Jones sau Carrie Fisher pot vorbi deschis despre tulburarea bipolară cu care se confruntă, fără să le fie teamă că-și vor distruge cariera, însă Leigh era terifiată să nu se afle adevărul.

Bârfele despre starea ei au început să circule încă de prin 1937 când a jucat-o pe Ofelia lui Hamlet, pe aceeași scenă cu Olivier. Crizele începuseră să se amplifice până când secretul nu a mai putut fi păstrat.
În 1953, când Leigh avea 40 de ani, a început filmările pentru „Elphant Walk” în Sri Lanka. Insomnia ei cronică s-a înrăutățit și a început să aibă halucinații. În avionul ce se întorcea spre L.A. , a încercat să sară din zbor. Întoarsă la Hollywood, a început repetițiile pentru „Streetcar”, însă a refuzat să mai iasă din cabina ei.  În cele din urmă a fost sedată și internată într-un spital de psihiatrie din Anglia.

La vremea respectivă erau puține medicamente pentru bolile mentale, iar terapia ei consta din a fi legată pentru a se calma, dar și în șocuri electrice.

În anii 1950 tratamentele psihiatrice erau experimentale și doar puterea ei de muncă a putut-o ține în picioare.

Pe de altă parte doar personalitatea ei a determinat-o să obțină atât de multe. Fără demonii interiori, nu ar fi primit roluri ca cel al lui Scarlett O’Harra sau Blanche DuBois.

Însă era prea mult de îndurat pentru Olivier, așa că după 20 de ani de căsnicie a divorțat de Leigh, părăsind-o pentru mai tânăra actriță Joan Plowright.

Și Vivien a început o nouă relație cu actorul John Merivale care o adora, conștient fiind de bolile ei mintale.

afișul filmului „Pe aripile vântului”

Povestindu-i fiului lui Olivier despre cele trei iubiri ale vieții ei, Vivien a spus: „Herbert m-a învățat cum să trăiesc, tatăl tău cum să iubesc, iar John, cum să fiu singură”.

La vârsta de 45 de ani Leigh suferea în continuare de episoade bipolare teribile, însă pe scenă era tot o actriță foarte bună. Mai mult decât atât s-a apropiat de fiica ei, Suzanne, după nașterea nepotului ei. Vivien a continuat să lucreze și a apărut în 19 filme și aproape 40 de piese de teatru.

În 1967, când avea 53 de ani, tuberculoza a revenit.

Pe data de 8 iulie, într-o vineri, Vivien Leigh a murit în apartamentul său din Londra, din cauza lichidului ce-i umpluse plămânii și nu i-a mai permis să respire.

John Marivale a încercat să o resusciteze, urmărit de poza lui Olivier de pe noptiera ei.

read
next

Abonează-te la newsletter-ul LIFE.RO