Căutare

Share this article

De câte ori o văd, îmi vine să zâmbesc aşa, cu căldură, dar şi cu speranţa că-mi va spune ceva important pentru mine, care mă va marca şi ca om şi ca spectator. Că de la cine mai poţi să înveţi azi ceva, să afli ceva, dacă nu de la oameni ca domnia sa? Şi de fiecare dată zice ceva care rămâne, care mă urmăreşte…. Actriţa care a impresionat în „Moromeţii”, a răvăşit în „Poziţia copilului”, a fermecat în „Moartea domnului Lăzărescu”, Luminţa Gheorghiu, mi-a oferit acest interviu într-o după amiază încă frumoasă a acestei toamne…

Doamna Gheorghiu, aţi fost mamă în multe roluri…

În toate! Ştiu că Tocilescu mi-a spus odată: „Măi, pe tine te distribuie toţi în rol de mamă”. Şi? Care e problema? Nu e nicio problemă, pentru că în toate filmele este câte o mamă, iar eu mă bucur pentru că, pe lângă rolul de mamă, mai sunt şi alte situaţii pe care trebuie să le interpretez.

Cum aţi jucat rolul de mamă din realitate?

Cu bucurie, pentru că am avut- spun am avut pentru că am pierdut un copil – am avut 2 fete minunate. Eu am fost cam severă ca mamă, dar şi ele m-au ascultat. Le-am dus la pian, la chitară, la mandolină, la dans sportiv, la tot ce trebuie, după părerea mea, să înmagazineze un copil…

Spuneaţi, la un moment dat, că profesorul Ion Cojar a zis că nu aveţi fizicul necesar pentru a fi actriţă…

Da, iar în contrapartidă eu i-am spus că o pot juca chiar şi pe Julieta, pentru că despre Julieta nu scrie nicăieri că ar fi frumoasă. Julieta e doar plină de dragoste. Nu m-a luat în serios. Dar eu am vorbit serios.

Ce-i trebuie unei actriţe ca să fie bună? Talie? Sâni? Voce? Faţă?

Nu. Talent. Dacă are şi sâni, nu e rău, e cu atât mai bine, dar îi trebuie mai întâi talent.

Cine e talentată? Cine vă place?

Hellen Mirren. Este senzaţională! Nu ştiu dacă nu cumva e chiar mai bună decât Meryl Streep.

Cine sau ce ajută un actor să fie strălucit?

În primul rând scenariul. Pentru că este piatra de temelie. După scenariu, trebuie ca regizorul să fie foarte bun. Porumboiu a spus la un moment dat „ca un film să iasă foarte bine, trebuie să ai un actor bun”. Pe mine m-a uns pe suflet vorba asta. E ca la un concert, dacă eşti un instrumentist şi nu cânţi bine, orchestra va avea de pierdut.

Mă uit la aceste premiii care stau la vedere şi mă întreb oare ce simte un om atât de premiat când se uită la premiile sale? Sunteţi mulţumită, nu-i aşa?

Sunt 6 premii internaţionale şi da, sunt mulţumită… Sunt aşa de mulţumită, încât eu voiam să le iau, să le pun într-o sacoşă şi să le duc în boxă.

De ce?

Eu stau în casa fetei mele şi e o casă mică, nu voiam să ocupe mult loc…

Pentru un actor cea mai mare răsplată este un premiu?

Da, este. Şi când te sui pe scenă să-l primeşti, e foarte greu să spui ceva… Te bucuri în sinea ta că l-ai luat şi te întrebi şi acum ce să spun? Cui să mulţumesc? Şi mă uitam la actorii străini care spun tot timpul acelaşi lucru, dar ce să spui decât că îi mulţumeşti partenerului că a jucat cu tine, sau regizorului că te-a distribuit…

Ne-am întâlnit ultima oară la premiera filmului lui Cristi Puiu, Sieranevada. Aţi lucrat cu Cristi Puiu, nu la acest film, e drept, dar aţi lucrat cu el. Cum este Cristi Puiu?

Am lucrat cu el, da… Ţin minte că atunci când am filmat „Moartea domnului Lăzărescu” numai nu dansam între filmări. M-am simţit foarte bine, foarte bine… deşi rolul nu era al unei femei care dansează, ci al unei asistente sufletiste şi chinuite… Dar m-am simţit foarte bine. Şi vreau să spun că mi-a plăcut foarte mult „Sieranevada”, i-am spus şi lui Cristi. Mi-a dat senzaţia unei familii de şobolani care nu aşteaptă decât să se mănânce unii pe alţii. Şi i-am mai zis că rolul Danei Dogaru puteam să-l joc eu. Bineînţeles că a fost o glumă…

Ce film v-a solicitat mai mult? „Poziţia copilului” sau „Moartea domnului Lăzărescu”?

La „Poziţia copilului” s-a repetat mult. Ţin minte că veneam acasă şi repetam gândindu-mă la ce am de făcut în interiorul meu pentru acest rol, dar şi în exteriorul meu. La finalul filmului, când ea se duce să îşi ceară iertare, m-am gândit că dacă finalul nu-l fac aşa cum gândesc, degeaba am jucat în film. Ţin minte că stăteam în bucătărie şi citeam scena şi plângeam. Şi am plâns zi de zi ca să nu am probleme la filmare.

Zi de zi?

Da, pentru că aşa am făcut finalul, pentru că ea trebuie să îşi ceară iertare într-un anume fel… Şi ţin minte că a venit Netzer la mine şi mi-a spus „să nu-ţi faci probleme, facem de 2, 3 ori” şi i-am „zis stai dumneata liniştit că eu pot să fac de câte ori este nevoie”. Şi-l făceam continuu. Şi mă întrebam de ce nu mă opreşte? Şi după ce am tras de mai multe ori, m-am dus la el- că stătea în altă cameră- şi l-am întrebat: „mai facem?” Şi el m-a mângâiat şi mi-a zis „nu, e bine, e foarte bine…”

Puteţi plânge la comandă? Puteţi râde la comandă?

Dacă mă antrenez, da. Nu ştiu cum fac alţi actori, dar eu râd cât plâng şi plâng cât râd. Acesta e stilul meu. Aşa a fost şi în viaţa mea şi aşa am făcut şi în film…

Ce credeţi despre tinerii actori? Ce şanse au? Sunt prea mulţi actori?

Nu ştiu dacă sunt atâtea scenarii câte ar trebui să fie pentru ei. Se fac filme, e drept, dar, dacă ar fi mai mulţi bani, atunci nu ar fi prea mulţi actori, ar fi loc pentru toţi.

V-aţi gândit vreodată să regizaţi un film?

Da, m-am gândit. Dar trebuie să găsesc un scenariu care să-mi facă plăcere. E destul de greu să faci un film… Nu sunt bani, în primul rând. De când joc eu în filme nu aud decât replica asta: „nu sunt bani, nu sunt bani!”

De unde vine forţa asta a dvs. din film? Căci păreţi de 2 metri şi de 100 de kg, iertată îmi fie comparaţia.

Cineva mi-a spus „mi se părea că eşti mai înaltă când te-am văzut pe ecran!”… Eu sunt un om cu multă forţă şi multă sensibilitate, dar ele sunt amestecate.

Nu sunteţi inhibată în faţa nimănui, nu?

Nu. De ce să fiu? Eu am jucat cu Victor Rebengiuc. Dacă nu m-a supus el, cine să mă supună?

Aţi avut vreun moment de teamă când aţi filmat „Moromeţii”?

Nu… O singură dată, când trebuia să fac secvenţa cu piedica, când veneam de la biserică şi trebuia să mă împiedic. M-am speriat, cum să mă împiedic? Şi eu, fiind fricoasă, mă gândeam cum să fac? Şi am trecut, Victor (Rebengiuc, n.n) mi-a pus piedică şi, pentru că nu m-am speriat, am început să râd şi m-am întors spre el şi am zis replica în continuare. La final am vrut să zic celor din echipă, „iertaţi-mă că am râs”, dar ei au zis „s-a tras!” Este una dintre cele mai frumoase poveşti de dragoste, asta dintre Morometre şi Catrina.

Vă vine câteodată să spuneţi cuvinte din roluri pe care le-aţi jucat în situaţii care parcă seamănă cu cele din film?

Nu.

Asta înseamnă un actor profesionist? Să lase rolurile în spate?

Da. Să le lase, fireşte….

Ce aţi învăţat despre dvs. după fiecare film?

Am învăţat că, dacă vrei să dovedeşti un rol, trebuie să ştii pe dinafară şi pe dinăuntru textul. Altfel nu se poate. Ştiam de regulă şi textul celorlalţi. Dar totdeauna înveţi ceva despre tine după ce termini un film sau când îl pregăteşti.

Şi vă ajută să mai învăţaţi şi astăzi despre dvs?

Da, sigur… Nu le ştie nimeni pe toate…

Teatru sau film?

Sunt la fel. Dacă eşti talentat, sunt la fel. La teatru, publicul e aici sau în fundul sălii, la film, e aici sau mai departe.

Dacă ar fi să luaţi totul de la capăt, ce aţi face?

Actorie de teatru şi film.

 

Premiile Luminiţei Gheorghiu

Premiul pentru cea mai bună actriţă – TIFF 2005

Premiul de excelenţă – TIFF 2013

Premiul de Onoare pentru merite extraordinare aduse cinematografiei româneşti- 2013

Premiul GOPO – Cea mai bună actriţă într-un rol secundar 2010

Premiul GOPO Cea mai bună actiţă într-un rol principal 2014

Premiul Municipiului Bucureşti – cea mai bună actriţă în stagiunea teatrală 2008 2009

Festival Internaţional du film Francophone de Namur 2005 Premiul de interpretare pentru rolul din Moartea domnului Lăzărescu

UCIN Premiul pentru cea mai bună actriţă pentru rolul din Poziţia Copilului -2013

UCIN Premiul Academiei pentru rolul din Poziţia Copilului  şi Sunt o babă comunistă 2013

UCIN 2005 Premiul pentru intrerpretare pentru rolul din Moartea domnului Lăzărescu

Festival du Film Francophone Lumieres de SAFI Prix de la Meilleure Actrice 2006

European Film Awards 2013 nominalizată ca European Actress 2013 în Poziţia Copilului

Central European Film Festival premiul pentru interpretare 2014

Los Angeles Film Critics Association Awards 2006 – Best Supporting Actress- The death of Mr Lazarescu

read
next

Abonează-te la newsletter-ul LIFE.RO