Căutare

Share this article

Marius Costache, Director Executiv GreenLamp şi Greenweee şi Director General al GreenGlass, companii care au ca domeniu de activitate reciclareea, ne conturează astăzi cum stăm la capitolul „reciclare” – ca business dar şi ca viitor. În România, datele Eurostat, care datează din anul 2014, arată că marea majoritate a deşeurilor au fost depozitate în gropi de gunoi, ponderea reciclării sau compostării fiind zero. Minunat! Trăim deja pe datorie, consumăm deja resursele planetei de peste un an şi jumătate şi ne-ar mai trebui încă o jumătate de planetă Pământ ca să ne menţinem în viitor măcar condiţiile de viaţă de azi. Sună îngrijorător? Este. Îi pasă cuiva? Nu. Românii nu au, în marea lor majoritate, educaţia a ceea ce înseamnă reciclarea, deşi, pe vremea lui Ceauşescu exista o politică în care hârtia şi sticlele cel puţin, erau suspuse unui asemenea proces…

Care este prezentul şi viitorul reciclării în România? Onest, vorbind…

E destul de greu să vorbeşti despre prezent şi viitor, fără să aduci în discuţie trecutul. S-au făcut foarte multe lucruri bune, dar în continuare, dacă e să ne referim la prezent, suntem destul de în urmă faţă de unde am fi putut fi. Există o directivă europeană care spune că 50% din deşeuri trebuie să fie reciclate până în 2020. România are în prezent cam 3-5% cantităţi reciclate. Suntem în 2017, deci timpul rămas până la termenul limită, anul 2020, este foarte scurt….

Nu avem cum să ajungem la procentul de 50% până atunci, nu? Nu avem cum!

În mod realist, da, nu cred că vom ajunge. Ar fi bine ca măcar să ne apropiem de această cifră…

Asta înseamnă că vom suferi sancţiuni din partea Uniunii Europene…

Da, este foarte posibil.

Politica vă influenţează businessul?

Evident! Fără presiunea venită din partea UE, cred că aveam probleme şi mai mari pe partea de gestionarea a deşeurilor decât cele pe care le avem azi.

Ce-i lipseşte românului ca să recicleze?

Mai toată lumea se vaită de infrastructură. „Eu ce fac cu gunoiul? Unde îl duc? Îl sortez, îl pun separat, dar vin oamenii ăia şi îl iau cu totul, amestecat.” Acesta este un mit urban, pentru că au apărut şi în România staţii de sortare! Apoi cetăţeanul trebuie cointeresat să facă asta, pentru că nu o va face de la sine sau se întâmplă în prea puţine cazuri. Vă dau un exemplu: dacă noi astăzi, dăm voie cetăţeanului să arunce gunoiul oricum şi oriunde şi nu se întâmplă nimic din cauza asta, va fi foarte greu să-l educi şi să-i spui: „pune-ţi deşeurile selectiv”, chiar dacă i-ai pus la dispoziţie infrastructura. Nu spun că soluţia este să-l amendezi, ci cred că trebuie un mix între cele două: infrastructură şi cointeresare. Noi, ca grup de companii, am încercat să dezvoltăm voluntar, împreună cu autorităţile care au manifestat interes faţă de program, sisteme de colectare.

Daţi-mi câteva exemple…

Vă dau un singur nume: Sigurec. Oferim cetăţenilor soluţii atât fixe pentru colectarea deşeurilor, la care omul merge şi este recompensat (pentru anumite deşeuri), cât şi mobile, o soluţie care presupune să venim noi la om acasă. Se descarcă aplicaţia Sigurec şi ea oferă toate detaliile. Proiectul mobil este în fază de proiect pe Bucureşti şi îl vom extinde după ce studiem implementarea lui… Ţinta noastră este să acoperim România, toate oraşele importante.

„Pentru noi, gunoiul este ceva care dispare! Vine cineva, îl ridică şi gata, dispare!”

Dar mai lipseşte ceva…

Da, educaţia, conştiinţa că trebuie să schimbăm felul de a trăi, de a gândi. Îmi aduc aminte că eram mic şi eram educat în spiritul unui program comunist, dacă vă aduceţi aminte, care se numea cei 3R: reducere, refolosire, reciclare! Eram la şcoală şi ţin minte că luam sticlele goale de la mama, mergeam la centrul de colectare şi le schimbam pe nişte bănuţi cu care îmi luam îngheţată. Funcţiona sistemul, toată lumea ştia despre el. De ce nu ar funcţiona şi azi? Asta face şi Sigurec: recompensează fatul că te interesează ce faci cu deşeurile tale, că îţi pasă ce se întâmplă cu ele.

Câte kg de deşeuri facem, pe cap de locuitor?

În jur de 240 kg de deşeuri pe cap de locuitor, pe an. Dacă privim cifrele însă, nu suntem printre primii în Europa, ceea ce e bine. Generam cam 250 de kg de deşeuri în 2014, mai puţin decât în 2008, de exemplu. Nu stăm rău la cantitatea de deşeuri generată, ci la cât reciclăm din ea! Că mai important decât cât produci, este cât reciclezi! Pentru că pentru noi gunoiul este ceva care dispare! Vine cineva, îl ridică şi gata, dispare! El nici nu mai există în mintea noastră, odată ce l-am aruncat din casă. Dar nu e aşa. Deşeurile ar trebui să fie considerate resurse! Frigiderul vechi, electrocasnicele pe care aţi vrea să le aruncaţi se pot transforma prin procedee tehnologice, automatizate, în fier, plastic, neferoase (Cupru, Aluminiu) – adică în resurse! Din deşeurile de fier se face tablă, din neferoase se fac catozi, lingouri de aluminiu, care se folosesc din nou în industrie! Asta se numeşte economie circulară şi este un concept modern, foarte folosit acum: de la consumator la producţie şi înapoi la consumator trecând prin recilare, refolosire.

Industria ar avea extraordinar de mult de câştigat din deşeuri!

Resursele naturale necesare pentru a produce electrocasnice, nu sunt în Europa sau, dacă sunt, ele sunt foarte puţine (cum ar fi minele de cupru, de exemplu). Marea majoritate sunt în Africa, China, America Centrală sau de Sud. Ele ajung însă, ca produse finite, la noi. Şi atunci de ce să nu iei produsul, la sfârşitul vieţii lui şi să-l transformi în materie primă secundară? Resursele au ajuns a fi din ce în ce mai importante. România a pierdut atât de multe industrii prelucătoare din ’90 până astăzi, unele au reînviat şi asta mă bucură, de ce nu putem beneficia şi mai mult prin valorificarea deşeurilor şi mai ales din a nu-l mai considera gunoi, cu resursă!

Foto: Laszlo Raduly

Ce companii sunt în GreenGroup şi ce reciclează ele?

Green Group înseamnă 6 companii, aproape 2000 de angajaţi, cu o cifră de afaceri consolidată de 100 de milionae de euro, cu fabrici în România, Serbia, Macedonia şi care este focusată pe reciclare. GreenTech care se ocupă cu reciclarea maselor plastice, a peturilor pe care le transformă în fulgi de pet. GreenFiber este o altă companie pentru care ne-am gândit să integrăm, să dezvoltăm, să folosim fulgii de pet-uri, reînviind o industrie în România, cea a fibrelor poliesterice sintetice care sunt folosite de la industria de automotive până la industria de îmbrăcăminte. Compania este acum pe primul loc în Europa şi noi suntem foarte mândri de rezultatele ei. GreenWEEE (Waste Electric and Electronic Equipments) este o altă companie care reciclează deşeuri electrice şi electrocasnice. Deşeurile electrice şi elecronice pe care noi le avem în casă au în componenţa lor substanţe care sunt periculoase şi cât sunt în funcţiune, dar mai ales când nu mai sunt şi ajung să fie aruncate. Vă dau un exemplu: o baterie de ceas care conţine mercur, poate polua, aruncată pe un fir de apă, până la 10.000 de litri. Un bec fluorescent sau economic conţine câteva miligrame de mercur, de aceea este important ce faci cu el când ajuge la sfârşitul vieţii lui. Acelaşi lucru se întâmplă cu LCD urile sau tuburile de neon care conţin mercur. Aşa ajungem la compania GreeenLamp care cu asta se ocupă: cu reciclarea obiectelor de iluminat. Oamenii trebuie să fie conştienţi că obiectele care au ajuns a fi normale în viaţa lor, fără de care aproape că nu mai pot trăi, pot deveni deşeuri pentru ei, dar pentru noi ele devin materie primă! O altă companie este GreenGlass care se ocupă cu colectarea şi reciclarea ambalajelor din sticlă din care se face apoi, sticlă nouă.

Să luăm în discuţie o familie cu doi copii. Au ceva conştiinţă, vor să recicleze. Cum face?

Nimic mai uşor. Vă spun cum fac eu: am un loc pe balcon unde adun plasticele, hârtiile şi cartoanele, sticlele şi bateriile. Electrocasnice nu strâng, pentru că nu arunc în fiecare zi un frigider sau un CD player, sau un televizor, sau un telefon… Săptămânal le iau, le sortez şi le pun separat în saci de gunoi, le pun în maşină şi mă duc la un centru de colectare Sigurec care se află cam la 200 de metri de unde locuiesc eu în Buzău.

Şi în Bucureşti?

În Auchan, Cora sau Carrefour unde eşti şi răsplătit dacă aduci deşeuri în vouchere de cumpărături, pe care le poţi folosi sau dona (noi lucrăm cu câteva organizaţii nonprofit, Casa Hospice fiind una dintre ele), asta în cazul punctelor fixe Sigurec. Sau poţi chema o maşină la tine acasă pentru a lua deşeurile. Acestea sunt soluţiile noastre, dar există multe altele, cum ar fi acele clopote stradale care sunt la fel de eficiente. Mitul urban zice că se amestecă deşeurile, dar nu e adevărat!

Şi cu aplicaţia? Mă refer la cei care o pot folosi pe smartphone…

Aplicaţia Sigurec unde se poate face un cont, se poate vedea ce anume şi cum se poate recicla şi ce folos poţi aduce, practic, mediului înconjurător. Poţi colecta de la vecini, dacă ei nu au cum şi poţi beneficia de vouchere de cumpărături, dacă simpla satisfacţie că ai făcut ceva bun nu ajunge.

Se poate recicla orice din casa unui om?

Da şi nu. Da pentru sticlă, aluminiu, baterii, electronice, electrocasnice… Dar ce este mai important de menţionat şi asta face pare deja din conceptul acela de economie circulară despre care v-am spus, este ca şi producătorul original al unui produs să se gândească dacă ceea ce pune pe piaţă se poate recicla. Sigur, trebuie să întrunească nişte calităţi estetice sau de performanţă, dar ar trebui să-l preocupe şi asta. O sticlă pet care are o etichetă PVC e frumoasă, dar creează probleme mari reciclatorului, pentru că acea folie are alte proprietăţi chimice decât petul. Ce nu se poate recicla este ambalajul contaminat, cum ar cartonul în care iei cartofii prăjiţi de la fast food. Acela ambalaj este îmbibat cu materie organică, mai exact cu ulei. El nu se mai poate recicla. Şerveţelele folosite la masă – nici ele nu se mai pot recicla, se vor duce la gunoi menajer. Vă dau şi nişte cifre răscolitoare… Dacă duci la reciclare un frigider vechi, de pildă, e ca şi cum ai salva tot CO2 emis de o maşină medie care ar circula 20.000 km. Fiecare maşină de clasă medie produce 100 grame de CO2  la fiecare km parcurs. Reciclarea unui frigider salvează 2 tone de CO2.

Există o comunicare între reciclator şi producător?

Este, dar mai e mult de lucru la asta, pentru că fiecare are businessul lui şi interesele lui.

Dar interesul Planetei ar trebui să fie peste aceste interese de business, zic şi eu..

Da, sună bine, dar mai e mult de lucru de făcut în acest domeniu…

De câte ori se poate recicla sticla?

La infinit.

Plasticul?

De multe ori, dar depinde ce faci din el: haină, pet etc…

„În mod normal am mai avea nevoie de o jumătate de planetă ca să trăim în viitor la standardele de azi.”

Ce se întâmplă cu gunoiul care nu e reciclabil?

Se arde în incineratoare. În România nu există, dar în alte ţări, da. Şi nu folosesc numai la ardere gunoiului, ci şi la furnizarea de energie din această ardere… Gazele care ies sunt controlate, nu poluează… În Viena există un asemenea incinerator chiar în centrul oraşului…

Cine a creat această afacere?

Greengroup a fost creat de Clement Hung care s-a inspirat de politica Taiwanului, ţara lui natală, care reciclează mult mai mult decât noi şi au făcut asta fiind nevoiţi de lipsa de resurse, dar şi de lipsa suprafeţelor largi (pe care noi le avem, de exemplu) unde să arunce gunoiul! Taiwanul este un model foarte bun chiar şi pentru ţări vest europene, în domeniul reciclării.

Cum vă simţiţi seara, când puneţi capul pe pernă, muncind în acest domeniu?

Doamnă, la finalul zilei, acesta este un business, cifrele contează, fireşte, dar dincolo de asta, e reconfortant să ştii că ajuţi un pic, că ceea ce faci contează în ceea ce priveşte nevoile Pâmântului. Poate sună pompos, dar realitatea este că deja noi trăim pe datorie şi acest lucru nu este o exagerare, sunt studii în acest sens. Populaţia Pâmântului foloseşte deja resursele planetei de peste un an şi jumătate. În mod normal am mai avea nevoie de o jumătate de planetă ca să trăim în viitor la standardele de azi. Nu mai vorbim de ziua de mâine, pentru că mâine vom vrea mai mult şi mai mult! Toate lucrurile pe care noi le folosim sunt produse din ceva, vin de undeva, iar resursele se termină! Ştiu că avem alte priorităţi: învăţâmântul, sănătatea, dar şi politica de reciclare ar trebui să fie privită ca un lucru serios şi ar trebui ca ecologia, reciclarea, să fie predate la şcoală!

read
next

Abonează-te la newsletter-ul LIFE.RO