Căutare

Share this article

Adeline Cătinaş vine din Cluj. Are 25 de ani. La 23 de ani avea deja 11 angajaţi. A creat brandurile Cathias Edeline (genţi şi pantofi) şi Cathias (haine) care se vând doar online. La 19 ani a ajuns în Bucureşti. A studiat pictura, a intrat la Universitatea de Artă. După primul an de facultate a început să cocheteze cu genţile şi pantofii şi să simtă că asta este ceea ce vrea să facă. A suspendat facultatea şi a virat spre business. La 20 de ani? Da. #Millennials este o generaţie care nu are timp, sau aşa se comportă, de parcă sfârşitul lumii ar fi mâine. Sau acum.

Nu-ţi pare rău că nu ai terminat Facultatea de Artă? Pe vremea meeaaaa, dacă nu terminai facultatea….

Nu, nicidecum! Eu sunt cea care are libertatea să aleagă momentul în care termină un proiect. Facultatea este ca un proiect pentru mine. Şi Facultatea de Artă nu e ca Dreptul, de exemplu, pe care dacă nu îl termini, nu poţi profesa ca avocat sau notar…

De ce te-ai apucat de genţi şi pantofi la 20 de ani? Cine se apucă de muncă la 20 de ani?

Am avut un gând care mi s-a aprins în minte atunci când am lucrat ca designer de interior pentru fostul meu prieten care era arhitect. Am învăţat atunci să lucrez şi pe computer la grafica de obiect, aveam cunoştinţe de design, aveam vedere în spaţiu, lucruri care m-au ajutat, dar era clar că nu asta voiam să fac. Şi am fost întrebată: Dar ce vrei? Pantofi! – am răspuns.

Dar ştiai ceva despre asta?

Nu! Habar nu aveam, am pornit de la un nivel zero! Adică nu ştiam nimic! Şi atunci mi-am propus să înţeleg, ceea ce am şi făcut: am petrecut 8 ore pe zi lângă cei care lucrau pantofi, care manevrau pielea… Am învăţat, am studiat şi am aflat că uneori diferenţa între un pantof bun şi unul prost poate fi dată doar de o secundă de stat în plus într-o soluţie care înmoaie ştaiful. Pentru că în momentul în care ştaiful stă mai mult decât trebuie în această soluţie, se întăreşte şi apar acei pantofi care te taie la spate. Branţul mai contează, tocul de asemenea (care dacă e doar cu 0.5 mm mai înalt, te poate împinge în faţă). Industria pantofilor este o industrie de milimetri şi secunde.

„Eu mereu am fost altfel, dar părinţii mei nu mi-au impus niciodată să intru în rând cu lumea.”

Ce te inspiră? Creatorii de pantofi celebri? Modelele iconice?

Nu, nu neapărat. Încerc să nu mă uit la asta, evit asemenea informaţii vizuale, fiindcă nici nu ştii când un model sau altul poate rămâne în mintea ta şi ajungi să-l repeţi şi să pară că îl copiezi. Mă inspiră, însă, cel mai mult arhitectura oraşelor, de aceea şi călătoresc foarte mult. Dar mă inspiră în aceeaşi măsură, poate chiar mai mult, vibe-ul lor. Acea energie pe care o simţi în fiecare oraş. Pentru mine este un cumul de elemente pe care le reţin şi le aduc în munca mea. Cum se îmbracă oamenii, cum merg, cum arată vitrinele, totul! Am ajuns chiar să recunosc femeile care locuiesc în diverse ţări, le ştiu deja stilul!

Dă-mi un exemplu!

Femeile care stau în Italia mizează pe multe accesorii în zona mâinilor: multe brăţări, inele. Cele care stau în Paris sunt rafinate, merg pe simplitate, genţile lor nu vor conţine niciodată logouri. Catifeaua neagră, cămaşa albă şi un păr drept înseamnă, pentru mine, Paris. Los Angeles e foarte lejer, health, sport, fitness. Fetele poartă tricouri, sneakers, leggins. New York este eclecticul dus la un nivel înalt: femeile au leggins şi sneakers, dar purtaţi cu un sacou structurat şi o broşă mare.

Tu cum te îmbraci?

Cum mă simt! Pot merge la cumpărături cu ruj roşu pe buze sau la o întâlnire cu prietenii la un restaurant fancy încălţată în sneakers.

Generaţia ta este una complet lipsită de inhibiţii…

Da, poate, pentru că noi am avut o deschidere şi o libertatea mai mare decât părinţii mei, de exemplu. Ei m-au educat în anumite rigori, dar au fost deschişi şi iubitori şi m-au lăsat să mă dezvolt. Eu mereu am fost altfel, dar părinţii mei nu mi-au impus niciodată să intru în rând cu lumea.

Clujul nu ţi-a ajuns? Mă miră câţi clujeni vin în Bucreşti, în condiţiile în care atâţia bucureşteni vor să plece în Cluj…

Eu nu ştiu ce bucureşteni vor să plece în Cluj, că nu am întâlnit aşa ceva…

Oraşul vibrează!

Vibrează… dacă stai 3 zile…

Revin: ai creat acest brand, Cathias Edeline…

Da, în al doilea an de facultate! Şi nu am dormit câteva nopţi pentru că îmi imaginam cum împachetez pantofii! Şi nu ştiam cum se va numi brandul. Eram atunci foarte apropiată de Malvina Cervensky, cea care a creat Malvensky şi mi-a plăcut cum sună. Îmi plăcea că nu suna româneşte, iar eu îmi doream să creez un brand care să devină internaţional. Aşa că am creat Cathias Edeline care înseamnă „provenit din nobilime” (cathias) şi „cea mai frumoasă” (edeline). Îmi doream ca viitoarele mele cliente să se simtă cele mai frumoase purtându-mi creaţiile. Semăna puţin şi cu numele meu din buletin, aşa că acesta a fost.

Şi câţi angajaţi ai avut, la ce vârstă?

În decembrie 2011 au fost primii 5 pantofi creaţi, au ajuns în galeria de designeri din Cocor, apoi în 2012 am făcut prima geantă, apoi am început să colaborez cu diferite ateliere şi în 2013 am deschis primul atelier de maronchinărie cu 3 angajaţi, care au devenit în scurt timp 5, apoi am dezvoltat şi producţia de pantofi şi am ajuns la 11 angajaţi.

La 23 de ani aveai 11 angajaţi?

Da!

Şi acum?

Am externalizat multe procese, am micşorat numărul angajaţilor, dar am rămas cu colaboratori.

Unde vinzi? Numai online?

Da, pe cathiasedeline.com.

Care este secretul unui shop online?

Nu am făcut un studiu aprofundat. La mine totul a funcţionat pe logică şi bun simţ. De fapt, cred că acestea două sunt mai mult decât necesare pentru a începe şi a susţine o astfel de afacere… Ştii? Am studiat multă muzică (vioară şi pian) şi asta dezvoltă partea logică a creierului, se spune chiar că muzica „atinge” creierul exact în zona care înţelege matematica. Însă pe lângă acestea două, logica şi bunul simţ, recunosc că mai e ceva care… nu poate fi descris. Nu are un nume acel ceva… Dacă eşti un om potrivit la locul potrivit, uşile se deschid fără probleme, altfel nu-mi explic cum altora le iese, chiar dacă nu au făcut marketing, nu au studii, iar altora nu le iese, chiar dacă sunt tobă de carte şi de skills-uri… Am întâlnit oameni care au făcut mult mai mult decât am făcut eu şi nu le-a ieşit. Nu pot să-mi dau seama… Am făcut postări de 2-3 ori pe zi pe instagram, una pe zi pe facebook… Poate că succesul a ţinut de calitatea pozelor, de content, pe de altă parte, nici asta nu pare o reţetă sigură pentru toată lumea. Acum am ajuns la ceea ce mi se pare că e bine pentru siteul meu şi cred că trebuie mult conţinut. Pentru că ochiul privitorului alege 2-3 ţinute cu care ştie că se va simţi confortabil, dar dacă nu sunt pe lângă ele încă 100 ca să îl ghideze spre cele două, degeaba. Cred că aici stă secretul online-ului. Trebuie să comunici foarte bine ceea ce vinzi.

După genţi şi pantofi te-ai îndreptat spre haine? De ce? Nu e o reţetă sigură combinaţia pantofi-genţi?

(Râde) Nu e nimic sigur pe lumea asta… Multe branduri, fie mari, fie mici, încep de obicei cu haine, apoi continuă cu accesorii. La mine a fost invers, pentru că cererea a fost aşa. Am început cu pantofii, apoi cu genţile, apoi, la cererea clientelor, am creat o extensie a brandului, Cathias. Sub acest nume există acum hainele concepute de sora mea.

Cine sunt femeile care te cumpără?

Sunt femeile care studiază paginile de revistă, sunt persoanele care cunosc tot ce înseamnă trenduri. Sunt corporatistele care nu au timp să meargă în magazine sau mall-uri şi înţeleg că o pată de culoare face viaţa mai frumoasă şi te acoperă de complimente.

Ce vrei în viaţă: să te îmbogăţeşti sau să munceşti până la adânci bătrâneţi?

Eu cred în smart work, nu în hard work!

read
next

Abonează-te la newsletter-ul LIFE.RO