fbpx

Căutare

Share this article

Nicoleta Ioniță are 45 de ani și toți copiii din Târgoviște și împrejurimi o cunosc. Este acea femeie care se asigură că ei au tot ce le trebuie pentru a merge la școală și pentru a-și urma visul de a învăța.

Dar nu a fost așa dintotdeauna.

Nicoleta Ioniță a fost, la rândul ei, o elevă foarte silitoare însă, s-a căsătorit foarte tânără și a abandonat visul de a deveni învățătoare. A doua căsătorie a legat-o cu un bărbat de etnie romă, lucru ce a dus la ruperea relațiilor cu familia ei care i-a retras tot sprijinul.

Dar nu a fost un capăt de țară. Era liniște și înțelegere în casă, lucruri care contează uneori mai mult decât toți banii din lume. Cu al doilea soț a făcut doi copii, ambii premianți azi, cărora nu a putut să le ofere tot timpul cele mai bune condiții. La un moment dat, locuiau toți într-o singură cameră de pământ, copiii dormeau în singurul pat din casă, iar părinții pe jos. Mai mult decât atât, deși erau cei mai buni din clasă, copiii își făceam temele pe jos, în cele mai grele condiții. Soarta a făcut ca un bărbat cu suflet mare din Elveția să afle povestea lor și s-a oferit să îi ajute atunci când poate le era cel mai greu în viață. Nicoleta Ioniță nu a uitat asta și de atunci îi ajută și ea pe toți cei care au nevoie pentru a merge mai departe, pentru a nu abandona școala și a ajunge oameni de bine în viață.

Nicoleta Ioniță
Nicoleta Ioniță purtând cu mândrie însemnele asociației sale

Nicoleta, cum arată o zi din viața ta azi?

Acum este o perioadă în care, să spunem, oamenii vor să ajute mai mult decât în alte perioade ale anului, tocmai pentru că se apropie Crăciunul, așa că sunt destul de ocupată cu telefoanele și mesajele.

Dar oamenii nu au nevoie de ajutor numai de Crăciun…

Exact! Eu asta am încercat să spun tot timpul că cei mici au nevoie de ajutor permanent. Noi pe copii îi ajutăm cel mai mult pentru că știm că ei sunt de fapt viitorul, fără ei nu știu dacă o să se schimbe vreodată ceva în țara asta. Și ne preocupă în special accesul lor la educație. Școala online din ultimii doi ani a fost un chin. Sunt și eu părinte și știu exact cum a fost.

Câți copii ai?

Trei. Fata este mai mare, e la casa ei acum, iar ceilalți doi băieți, unul are 18 ani și este în clasa a XII-a și celălalt are 14 ani și este în clasa a VIII-a.

Am auzit că sunt foarte prieteni cu cartea…

Da. Cel mare, în special. Cel mic e în era jocurilor la vârsta aceasta. Fata mea a fost și ea prietenă cu școala. A terminat facultatea de Geografie.

Nicoleta Ioniță
Înainte de toate, Nicoleta e mamă, poate cea mai importantă trăsătură a ei

De unde dorința asta a ta de a te implica? Ai o asociație non profit, nu?

Da. Asociația Give&Help a fost înființată în 2016 și are ca scop ajutarea copiilor care nu au cele necesare pentru a avea acces la educație, rechizite, cărți, tablete, copii care nu au haine și sunt marginalizați de colegi, sau care au nevoie de un impuls să meargă mai departe, să nu abandoneze școala.

Dar de ce ți se pare atât de important? Bine, ar trebui să li se pară important guvernanților noștri…

Dacă guvernanților nu li se pare important, trebuie să fie cineva care să facă și lucrul acesta. Fără școală nu se poate face nimic, asta e clar. Și eu am crescut într-o familie fără prea multă școală, părinții mei au lucrat într-o turnătorie la Uzina Mecaniză Mija și tot timpul asta am auzit, eu și surorile mele: „Trebuie să învățați carte!”

Și ai învățat?

Da, am învățat. Nu am ajuns la pregătirea pe care am visat-o pentru că m-am oprit la un moment dat, căsătorindu-mă de tânără.

Dar ce drum ai fi vrut să urmezi în viață?

Mi-am dorit să fiu învățătoare 😀. Cred că asta visează foarte multe fetițe când sunt mici, însă eu nu am ajuns niciodată să predau.

Haide să ne întoarcem puțin și să-mi spui de unde începe povestea cu Give&Help

Povestea începe în 2015. Eu sunt la a doua căsătorie și pot spune că soțul meu nu a fost pe placul familiei, el fiind de etnie romă. Și atunci am pierdut ajutorul și susținerea familiei mele. Locuiam toți patru, eu soțul și copiii, într-o singură cameră. Băieții, unul era clasa a patra, celălalt era la grădiniță și își făceau temele pe jos. Cu toate acestea era cel mai bun elev din clasă și mergea la foarte multe concursuri, olimpiade și a continuat tot așa până în ziua de azi.

La momentul acela mi-au scris cei de la Antena Stars. Aveau o emisiune care se numea Star Salvator și m-au întrebat dacă vreau să apar la ei, eu fiind un caz ce avea nevoie de ajutor. Am spus da.

Nicoleta Ioniță
Nicoleta și unul dintre fii ei

Dar de unde au aflat?

De la școală. Ori învățătoarea, ori directoarea le-a scris.

Ne-au ajutat și ei, însă s-a întâmplat ca emisiunea să fie văzută de un domn din Elveția, căsătorit cu o româncă. Apoi, tot ajutorul de la el a venit. Pur și simplu mi-a scris pe Facebook, mi-a pus tot felul de întrebări despre noi și s-a oferit să mă ajute.

Aveați nevoie atunci de o casă?

Da, casa era principala nevoie, însă ajutorul nu a pornit așa. Inițial noi dormeam pe jos și copiii în pat pentru că nu aveam decât un pat în acea singură cameră, astfel că primul lucru pe care l-am primit a fost un pat.

Apoi, era în perioada Paștelui și cu două săptămâni înainte mi-a trimis o sumă de bani să le cumpăr haine copiilor, știind că în România e acest obicei, ca cei mici să se înnoiască de Paște. Eu i-am spus că nu o să le cumpăr haine – era vorba de 1500 de lei, dar pentru mine erau bani mulți – pentru că nu au nevoie de haine, că o să crească și hainele o să le rămână mici, ei au nevoie de o casă, de o cameră în care să-și poată face temele. Răspunsul acestui om a sunat în felul următor: „Să știi că acesta a fost un test de fapt. Dacă tu îți vei cumpăra din banii aceștia cărămizile pentru casă, o să facem o casă”.

Și aveați terenul?

Da. Noi locuiam cu soacra mea în aceeași curte și era teren, aveam destul loc să facem o casă.

Am început să construim o cameră. După Paște acest om a venit în România și a zis că e prea puțin o cameră. Casa veche era de fapt o cameră din pământ. Așa că am construit încă o cameră, o bucătărie și o baie. Am primit ajutor și de la Antena Stars și pentru că până la final ne-au rămas destul de multe materiale, am decis să le dăm mai departe.

Nicoleta Ioniță
Nicoleta Ioniță alături de soțul ei și fiul lor

Și acum locuiți în acea casă?

Da. Din 2015 aici stăm. E o comunitate în care majoritatea oamenilor sunt de etnie romă.

Te-ai împăcat cu familia ta?

Da. Nu pot să spun că am fost certați, doar că relațiile s-au răcit.

Spuneai că atunci ai donat materialele rămase. Dar fiecare dintre noi donează câte ceva la un moment dat, însă puțini ne facem un scop din asta…

Ideea a venit tot de la cel care ne-a salvat pe noi pentru că a spus că vrea să ajute mai mult în România și nu puteam să facem lucrul acesta decât într-un mod legal. Tot el a spus că românii trebuie să învețe să se ajute și ei unul pe altul. Iar asociația am creat-o în primul rând pentru firme, ca acestea să poată dona acel 20% din impozitul pe profit. Cu toate acestea nu multe companii aleg să facă asta și banii merg la statul român.

Nicoleta Ioniță
Mașina Nicoletei încărcată cu o mulțime de cadouri pentru copii

Din 2016, de când ai asociația, ai reușit să mai strângi bani și din alte surse sau tot domnul din Elveția finanțează?

După ce am înființat asociația, domnul a rămas omul din umbră. În momentul în care știu că nu mai pot să fac față unui caz, abia atunci apelez la dânsul. Însă, în ultimul timp nu s-a mai întâmplat să apelez la el.

Adică e bine, nu?

Da. Nu mi-am propus nici eu vreodată proiecte foarte mari, nu am inclus niciodată în proiectele noastre cazurile medicale pentru că acolo, în afară de foarte mulți bani, e vorba și de foarte mult suflet. Acum doi ani am ajutat o fetiță care, din păcate, între timp a pierdut lupta, ceea ce m-a sfâșiat pe interior și am spus că nu mă voi mai implica în astfel de cazuri.

Dar înainte de a avea asociația, lucrai undeva?

Nu, doar soțul lucrează. În zona unde locuim noi se face cherestea și el lucrează la una din aceste fabrici.

Și ce spune de implicarea ta în cazurile altor copii?

Se implică și el pentru că, la rândul lui, a fost un copil care a crescut fără tată și știe cum este să nu ai. Prima încălțăminte nouă și-a cumpărat-o din banii pe care i-a muncit el și tot așa.

Nicoleta Ioniță
Ghiozdanele și rechizilete pregătite de Nicoleta Ioniță înainte de începerea anului școlar

Poți să-mi povestești cazul ce te-a marcat cel mai tare?

Este o fetiță pe care am început să o ajutăm încă din 2016. Este vorba, de fapt, despre o familie cu trei copii. Această fetiță este printre puținii copii pe care eu i-am cunoscut și care își doresc foarte tare să citească. Copilul acesta nu și-a dorit niciodată să primească cadou altceva în afară de cărți. I-am ajutat pentru că m-am văzut pe mine în situația lor. Și ei locuiau toți într-o cameră și în 2016 ne-am apucat de treabă și le-am mai construit o cameră.

Bine, sunt și dezamăgiri pentru că sunt și oameni pe care îi ajuți și apoi îți dai seama că nu au apreciat nimic din ce au primit, însă nu e cazul lor. Fetița este acum clasa a VII-a, are numai note de zece și cred că va ajunge ceva în viață și, mai târziu, o să-și amintească de noi că am ajutat-o. Mulțumirea noastră cea mai mare este că ea învață foarte bine în continuare și o urmează și frații ei pe același drum.

Există un număr de beneficiari ai fundației?

Sunt în jur de 60 de copii în fiecare an, toți din județul Dâmbovița.

Te-ai gândit vreodată că facerea asta de bine ar putea să devină un job permanent pentru tine?

Este un job permanent, dar nu plătit pentru că mie nu mi se pare normal ca un ONG ale cărui fonduri provin doar din donațiile oamenilor să plătească salarii din banii aceștia. Banii sunt donați ca să meargă acolo unde e nevoie de ei.

Nicoleta Ioniță
Micuții din Târgoviște ce au primit ghiozdan nou pentru a merge la școală

Pai și tu din ce trăiești?

Din ce lucrează soțul meu. Munca lui e o muncă fizică, plătită.

Adică tu toate astea le faci voluntar 100%?

Da. Nu există salariați și nici nu vor exista atâta vreme cât o să mă ocup eu de asociația asta.

Copiii tăi te ajută?

Da. Cel mic merge tot timpul cu mine și cu soțul când împărțim pachetele, mă ajută să le facem…

Nicoleta Ioniță
Nicoleta Ioniță în parcarea unui hypermarket, cu coșurile pline de produse ce urmează să ajungă la copii

Tu faci bine, ajuți copiii, dar pentru tine care ar fi cea mai mare dorință de Crăciun?

Dorința mea de Crăciun ar fi să pot convinge cât mai multe societăți comerciale să redirecționeze cei 20% din impozitul pe profit către un ONH, nu neapărat acesta. Aș vrea ca oamenii să înțeleagă că nu e nevoie decât de o singură hârtie.

Sunt oameni care spun că cei 20% sunt prea puțin, că au firme mici, că poate reprezintă doar 100 de lei. Pentru mine contează pentru că acei 100 de lei înseamnă mult. 10 lei sunt 20 de eugenii sau 3 kilograme de mere. În afară de ajutorul acesta pe care îl oferim la fiecare început de an școlar, de Paște și de Crăciun, săptămână de săptămână, prin rotație, 20 de copii primesc câte un pachet cu toate alimentele necesare pentru pachețelul de școală. Am întâlnit cazuri, povestite de învățători, cazuri de copii cărora li s-a făcut rău de foame la școală. Proiectul acesta se desfășoară de 3 ani și reușim să-l ducem mai departe.

Nicoleta Ioniță
Moș Crăciun nu-i ocolește pe copilașii din Dâmbovița. Are Nicoleta grijă!

Când puneți seara capul pe pernă…

O fac cu liniște și pace în suflet. Pentru că nu-ți trebuie lucruri materiale ca să fii fericit.

read
next

Abonează-te la newsletter-ul LIFE.RO