Nu eşti zgârcit dacă nu alegi vinuri scumpe la restaurant

De cele mai multe ori, la restaurant, plătim pentru o sticlă de vin cât nu face, doar fiindcă ne e teamă să nu părem zgârciţi în faţa comesenilor sau, de ce nu, a chelnerilor. Această slăbiciune, omenească dealtfel, este exploatată la maxim de cei care stabilesc preţurile vinurilor şi, mai apoi, de cei care ne servesc la masă.

Primul lucru pe care trebuie să-l ştim este că preţul vinului la restaurant nu e stabilit de producător ci de către proprietarul locaţiei. Cu alte cuvinte, la preţul vinului se adaugă markup-ul restaurantului, care, aproape întotdeauna, este destul de mare şi se aplică liniar. Cu alte cuvinte, restaurantul nu stabileşte un adaos mai mare pentru vinurile ieftine şi un adaos mai mic pentru vinurile scumpe, aşa cum ar fi normal, ci el aplică acelaşi adaos la toate. Desigur, ceea ce pare normal pentru un matematician nu e neapărat valid şi pentru un cârciumar.

Prin urmare, primul sfat este să nu comandaţi cel mai scump vin din meniu, doar fiindcă vă imaginaţi că e şi cel mai bun. El nu este scump fiindcă este cel mai bun – el este scump deoarece conţine un adaos de (să zicem) 100%. Evident, nu e o regulă, dar putem să luăm, adesea, cifra asta de bună.

În al doilea rând, trebuie să ştiţi că nu cu vinurile scumpe îşi face restaurantul planul de vânzări ci cu cele ieftine. În consecinţă, aproape întotdeauna, în zona preţurilor medii sau mici, cârciumarul va alege cel puţin 2-3 vinuri bune sau măcar decente, pe care merită să le comandaţi dacă nu vreţi să aruncaţi cu banii pe fereastră. Dar, cum puteţi să le identificaţi?

E simplu! Gândiţi-vă la resortul psihologic descris la începutul articolului: chelnerul va miza întotdeauna pe snobismul clientului, pe teama lui de a nu părea zgârcit şi îl va împinge să comande vinuri scumpe. Trebuie să #rezistaţi senzaţiei de jenă şi să întrebaţi chelnerul, direct şi fără reţinere, care e vinul cel mai ieftin (nu cel mai bun!) pe care vi-l poate recomanda. În marea majoritate a cazurilor, vi-l va indica pe cel cu raportul optim calitate-pret şi, de cele mai multe ori, acest vin se dovedeşte şi cel mai ieftin din meniu.

Job done! Aţi repurtat o triplă victorie. Aţi învins restaurantul cu propriile lui arme, v-aţi învins teama de a fi judecaţi în public şi aţi comandat un vin rezonabil de bun, economisind cu această ocazie şi ceva bani. De-abia acum e cazul să daţi dovadă de generozitate şi să alegeţi cel mai bun desert din meniu!