O găselniţă genială: vinul „la doză”
Vinul nu e doar o simplă băutură. El vine, pentru mulţi pasionaţi, „la pachet” cu un set de reguli, unele scrise, altele nescrise şi cu un întreg ritual de servire. Vorbim de sticle cu forme ce variază în funcţie de diversele regiuni viticole, de etichete care respectă, mai mult sau mai puţin, tradiţia, cu dopuri din plută naturală sau din materiale care încearcă, mai bine sau mai rău, să imite originalul. Vinul se toarnă în pahare de sticlă cu forme diverse, în funcţie de stilul vinului şi la o temperatură care variază în funcţie de tipul acestuia.
Enumerarea acestui veritabil „protocol” al vinului ar putea umple multe pagini, dar nu acesta este scopul materialului de faţă… Atâta timp cât te afli acasă, la restaurant, sau la o petrecere simandicoasă, toate aceste reguli pot fi lesne respectate, dar ce te faci când pleci „în deplasare”?
Să nu-mi spuneţi că e la fel de simplu să bei vin când pleci în excursie, cu rucsacul pe munte, la plajă, pe malul mării sau la piscină, cu bicicleta pe coclauri, pe pârtia de schi, la un picnic în pădure, cu barca la pescuit sau în orice alt loc unde nu ai la îndemână un frigider, o masă, o frapieră, gheaţă, un tirbuşon şi pahare de sticlă. Nu mai vorbesc de faptul că nu e deloc uşor să cari în spate sticlele ca atare (sticla cântăreşte, de cele mai multe ori, mai mult decât vinul).
Cred că unii deja zâmbesc în barbă şi-şi spun: „în cazul ăsta, sigur aş lua cu mine câteva doze de bere, le-aş pune la rece şi nu mi-aş mai bate capul cu vinul!”. N-aş putea spune că nu au (măcar parţial) dreptate. V-aţi gândit, însă, că aţi putea lua cu voi, în schimb, câteva „doze” de vin?
Destul de necunoscut în Europa, vinul „la doză” este deja o realitate pe continentul nord-american. Cunoscuţi producători din SUA (şi nu numai) vând vin de bună calitate ambalat „la doză”. Motivele sunt, cred, deja evidente: dozele de vin sunt uşoare (ele au, de obicei, 375 ml), sunt ieftine, reciclabile şi foarte potrivite pentru vinuri tinere, care nu trebuie învechite, ci mai degrabă băute în anul următor recoltei.
Vinul „la doză” e, de cele mai multe ori, lejer, proaspăt şi fructat. Conţinutul de alcool e ceva mai mic decât la vinurile „la sticlă” şi există, pe ici pe colo, un mic rest de zahăr şi un pic de „fizz” sau chiar de efervescenţă. Cel mai important lucru e că doza de vin poate înlocui, cu succes, doza de bere în coşul de picnic al consumatorilor mai pretenţioşi.
După o scurtă cercetare, pe piaţa din America de Nord, am găsit câţiva producători de vinuri „la doză” care, mie cel puţin, mi-au făcut cu ochiul:
Pe când primul producător român suficient de curajos încât să încerce vinul „la doză” şi pe piaţa noastră?
Pe aceeași temă
Citește mai multe
