Oana Geambașu: „Știu cum e să fii îndreptățit să primești o soluție, dar nu există o rezolvare pentru tine. Acum vreau să fac parte din soluție” - LIFE.ro
Mergi la conținut

Oana Geambașu este mama Soniei, fetița a cărei malformații cardiace a purtat-o prin lume în căutarea curei care să-i salveze viața.

Boala Soniei a schimbat-o radical și nu numai așa cum ne-am aștepta, emoțional, ci profesional. Drumurile nesfârșite, apelurile fără răspuns la autorități inerte i-au schimbat interesele și profesia.

Oana Geambașu a început să caute informații, să învețe, a intrat în guvern, a lucrat pentru două cabinete ministeriale cu viziuni politice opuse, alături de Vlad Voiculescu și de Sorina Pintea, a lucrat în Parlament, iar acum s-a întors la studii și cercetare.

Oana este cercetător în probleme legate de SARS-COV2 la Universitatea Ludwig Maximilian din Munchen, unde încearcă să răspundă întrebărilor celor mai frecvente legate de acest virus și efectele sale, iar în paralel este masterand la Harvard School of Public Health, cu o bursă obținută din partea universității americane.

„De ce fac lucrul acesta?, se întreabă Oana.

Știu cum e să fii în partea cealaltă și cum e să fii în locul în care nu ai ce-ți trebuie, în care ai o nevoie, ești îndreptățit să primești o soluție, dar nu există o rezolvare pentru tine.

Știu cum e să te simți așa. Știu că se poate și vreau să fac acest grup și în țara mea, vreau să se întâmple și în țara mea. ”

 Unde ești tu acum și mai cu seamă de ce?

Oana Geambașu: Acum sunt la Munchen, fiindcă am primit un job de la „Universitatea Ludwig Maximilian”, o ofertă pentru a coordona niște studii în SARS-COV2. Și ne-am mutat aici.

Ce presupune asta?

Oana Geambașu: Vorbim de cinci țări, iar acum încercăm să extindem la cât mai multe țări, care realizează studii în SARS-COV 2, iar Comisia Europeană dorește să unească toate aceste rezultate și informații pentru a atinge o populație mult mai largă și a putea trage niște concluzii cât mai exacte.

Studiul a fost gândit în iunie 2020. Lucrurile s-au schimbat foarte mult de atunci și am mai schimbat și noi din întrebările la care încercam să găsim răspuns. De fapt, totul se modifică în funcție de situația epidemiologică.

Încercăm să înțelegem exact cum funcționează virusul, ce efecte a avut și ce efecte au avut măsurile pe care le-au luat guvernele mai multor țări. Apoi încercăm să comparăm măsurile și strictețea cu care s-au impus restricții, să înțelegem imunitatea pe care o dă virusul, adică imunitatea naturală, imunitatea pe care o dă vaccinul, cum se modifică tipul de anticorpi și care este corelația între protecție și imunitatea pe care o avem.

Astăzi am făcut anticorpii la trei luni și vreau să-i comparăm cu rezultatul pe care l-am avut în martie, la două săptămâni după a doua doză, și să vedem exact ce modificări apar, ce se întâmplă.

Ești pacient, ești cercetător, ești cobai voluntar, ca să zic așa? Ce ești?

Oana Geambașu: A fost foarte foarte amuzant că, la un moment dat, m-am dus la birou și am dat peste un coleg care umbla din ușă-n ușă și întreba: ne dai și nouă niște sânge? (râde)

Oana Geambașu și picătura de sânge

El avea nevoie de sânge de vaccinat, pentru că fiind la începutul cercetării în imunitatea indusă de vaccin, noi folosim o metodă care se numește dry blood spot, adică avem niște bucăți de hârtie, pe care pui o picătură de sânge dintr-o înțepătură mică. În urma analizei acelor pete de sânge poți să îți dai seama exact care este numărul de anticorpi pe care îl ai și încercăm să facem cumva o delimitare între variante, în principal varianta B117 și C1351, care este mai predominant în afara acoperirii vaccinării.

Noi încercăm să ne dăm seama exact de ce se re-infectează sau dacă se infectează persoanele vaccinate.

M-am dus la birou într-o zi și, m-am trezit gândind, în timp ce-mi storceam niște sânge: voi ce faceți la birou? Eu mai dau niște sânge din când în când, când mă duc la birou.

Nu știu exact ce sunt: coordonator, cercetător, pacient, cobai, de toate. Ce trebuie! (râde)

Practic, tu vii din România și, împreună cu niște colegi din mai multe țări, încerci să afli acele răspunsuri care alimentează teoriile conspirației? Aș vrea să știu cum s-a petrecut la tine această schimbare: de la mama unui pacient cu o situație medicală rară și gravă și de la o carieră de profesoară, într-un profesionist în medicină?

Oana Geambașu: Exact despre asta vorbeam cu un prieten astăzi și ziceam că, față de colegii mei de la Universitate, am un parcurs complet diferit și mă simt puțin ca rățușca cea urâtă. Sunt cumva în afara parcursului obișnuit pe care îl au toți ceilalți.

Mi se pare că am intrat pe geam, nu pe ușă.

Pentru mine este o diferență foarte mare între ce se întâmplă aici, în Germania, și ce se întâmplă în Statele Unite. Iar eu oscilez între cele două lumi.

Academia are niște cutume; în medicină, în general, lucrurile sunt destul de stricte. Vorbim de foarte multă muncă și oamenii investesc foarte mult pentru a ajunge la anumite lucruri. Eu, intrând pe geam, nu pe ușă am sărit niște pași și am ajuns aici.

Așa mă simt eu, că am intrat pe geam, că m-am fofilat.

Cum am ajuns eu de la statut de pacient aici? A fost foarte interesant și chiar are legătură cu Sonia.

Citește și: Oana Geambaşu, iniţiator oinima.ro: ”Ani de zile, cadoul Soniei de ziua ei erau pungi uriaşe de seringi după care umblam prin toate farmaciile deschise în zonă.” – LIFE.ro

În ziua în care mergeam cu ea pentru operația din mai 2016, în Boston, am trecut printr-o curte.  Trebuia să coborâm și să urcăm niște trepte și am ajuns în față la Harvard Medical School. Apoi ne continuam drumul spre spital. În ziua aceea curtea era închisă, așa că a trebuit să ocolim cumva printr-o clădire unde am văzut asta: Harvard School of Public Health.

Oana Geambașu la Harvard School of Public Health

Ce e asta, m-am întrebat eu. Și mi-am luat, știind că urmează să stau foarte multe ore în sălile de așteptare și aș face orice să-mi iau gândul de la intervenție, niște pliante cu informații.

Și am început să citesc, iar ce aflam părea foarte interesant. Deja cochetam cu ideea de a aduce intervenții din alte țări în România, chiar dacă nu știam ce înseamnă politici publice atunci, dar mă gândeam așa: dacă un lucru funcționează în Germania, în America, în Italia, în alte țări, e imposibil să nu putem adapta și aici.

Dacă deja s-a inventat o roată, trebuie doar să o luăm și să o ducem unde e nevoie de ea.

Aveam în plan un program de screening neonatal, pe care de câțiva ani de zile încercam să găsim soluții să-l implementăm în România, și atunci am înțeles ce înseamnă politici publice, ce înseamnă sănătate publică.

Am început să mă informez mai mult. Cu Sonia am intrat în bibliotecă, am început să citim tot felul de lucruri, după care am ajuns în cabinetul Vlad Voiculescu. De acolo, am ajuns în Parlament, unde am învățat cum să facem partea legislativă. Apoi m-am întors în cabinetul Sorinei Pintea, unde am făcut alte politici publice, am dezvoltat partea de AVC, screening neo-nato, după care am aplicat la Harvard, pentru un masterat în sănătate publică și am fost acceptată. Mai mult decât atât, am primit și bursă de la Harvard.

Screening-ul audio pentru nou-născuți a fost unul dintre programele pentru care s-a luptat Oana în minister

 Ce i-a convins? Ce temă aveai?

Oana Geambașu: Unul dintre locurile pe care încerc să le discut cu profesorii mei a fost un framework, o manieră de a face politici publice în țări cu un venit mic și mediu.

Este o modalitate de a realiza politicile publice în așa fel încât lucrurile să se întâmple participativ, acum am învățat că se numește based parcipatory research, adică cel mai recent curs pe care l-am făcut.

Eu, stând în Ministerul Sănătății, la birouașul meu, cu toate că nu am avut niciodată un birou; stăteam pe hol la un moment dat, mă gândeam cum aș putea să fac eu ca să fie bine. Și-mi puneam pe hârtie câteva idei, despre ce trebuia să facem noi, la nivel executiv și legislativ. Apoi vorbeam cu persoanele care ar putea implementa acele lucruri și-mi dădeam seama că ceea ce am gândit eu era complet diferit de ceea ce aveau ei nevoie pentru a reuși să implementeze cu succes niște măsuri sau niște programe.

Ce m-am gândit și am discutat cu profesorii mei a fost să găsim modalitatea de a implica end-userii, persoanele care beneficiază de o politică publică, de un program național, în dezvoltarea acelui program de la început.

De pildă, am încercat să fac digitalizarea sistemului de încadrare și reîncadrare în grad de handicap. Ce am făcut? Am vorbit cu persoanele din DGASPC. Eu sunt un om care depune mereu hârtii, copii după copii, după copii, mi-a fost mai simplu să mă pun în  situația lor. Am stat la masă cu ei și am înțeles exact de ce au nevoie și ce le trebuie să meargă mai departe.

Iată și programul de screening auditiv. Degeaba am eu o idee și legea de partea mea. Am vrut să înțeleg ce zic neonatologii, audiologii. Voiam să înțeleg ce le trebuie să dezvolte aceste proceduri.

Unul dintre lucrurile pe care vreau să-l fac acum este să înțeleg acest framework, ce se bazează pe ideea de dezvoltare de politici publice în ritm accelerat prin responsabilizarea pentru implementare și pentru sustenabilitate.

Oana Geambașu, demnitar

De ce trebuie să te duci la Harvard School și nu e suficient să mergi în minister, în Parlament să pui la punct legalitatea, legitimitatea, aplicabilitatea. Nu e mai simplu?

Oana Geambașu: Am făcut asta, am mers pe toți acești pași. Dar am nevoie de înțelegerea teoretică a lucrurilor.

Una este să ai instinct, să faci lucrurile empiric, să le dezvolți cum simți, fiindcă poți rata foarte multe aspecte pe care nu le înțelegi teoretic, și alta este să ai o bază teoretică solidă pe care să o implementezi cu foarte mare ușurință și cu care să te poți juca, cu care să poți jongla pentru a adapta la ceea ce ai nevoie în acel moment, în cadrul legislativ și administrativ al țării în care ești.

Acum, unul dintre lucrurile care mă interesează este distribuția echitabilă a vaccinurilor, pentru că nu cred că există o evaluare a modului în care au fost distribuite între rural și urban.

În acest moment, vaccinurile sunt distribuite pe județe, din câte am văzut, dar sunt absolut convinsă că vaccinul nu a fost distribuit echitabil sau accesul la vaccinuri nu este echitabil. Persoanele vulnerabile nu au acces la vaccin sau nu au avut acces cu aceeași facilitate la vaccin, lucru pe care doresc să îl înțeleg și vreau să văd cum să facem să-l rezolvăm, pentru acum și pentru următoarele pandemii.

Îmi dau seama că tu ai trecut prin mai multe cabinete, prin mai multe culori politice ale acestor cabinete, că ai și făcut niște lucruri acolo, iar acum vrei să te întorci. De ce? Ce ai găsit acolo, de nu te-a speriat, nu te-a gonit?

Oana Geambașu: E adevărat că am traversat mai multe perioade, atât temporal, cât și politic. Am intrat în mai multe cabinete, în mai multe zone, în care, dacă ai interes sau altă direcție, ți-ar putea părea puțin înfricoșător sau stresant.

Pentru mine e foarte simplu, pentru că eu nu am nicio culoare politică, n-am avut nicio apartenență politică și sunt absolut convinsă că nu vreau să intru în politică.

Oana Geambașu și fiica ei, Sonia

De ce fac lucrul acesta?

Știu cum e să fii în partea cealaltă și cum e să fii în locul în care nu ai ce-ți trebuie, în care ai o nevoie, ești îndreptățit să primești o soluție, dar nu există o rezolvare pentru tine.

Știu cum e să te simți așa. Știu că se poate și vreau să fac acest lucru și în țara mea, vreau să se întâmple și în țara mea.

Nu se poate să exportăm la nesfârșit copii bolnavi sau oameni bolnavi în străinătate. Nu se poate, nu este acceptabil. Nu e normal să nu ai acces la niște lucruri absolut naturale, cum ar fi dreptul la sănătate, la îngrijiri medicale.

Am fost întotdeauna departe de tot ce înseamnă politică. Eu am fost acolo să fac treabă. Înțeleg foarte bine cum funcționează ministerul, înțeleg foarte bine cum funcționează politicile publice, înțeleg ce și cum se întâmplă, dar pentru mine politicul nu are niciun interes.

Oana Geambașu și stilul de multitasking – cercetare, învățare, lucru.

Am avut noroc de miniștrii care și-au dorit să și facă treabă, care au vrut să facă lucrurile să se întâmple pentru binele populației.

Există foarte mulți oameni foarte dornici să facă treabă, așa cum există și zone în care nu se excelează sau nu își dau interesul. Volumul de muncă este imens acolo.

Am plecat din Ministerul Sănătății cu tahicardie supra-ventriculară. Sunt și acum pe tratament. E un volum de muncă, un stres imens și numai ideea, când te duci la serviciu, că ce faci tu poate să însemne viața cuiva e un stres absolut imens.

 Cum te-ai schimbat?

Oana Geambașu: M-am apucat din nou să învăț, mi-am schimbat țelurile.

Eu nu am făcut aceste lucruri știind că vreau să ajung la Harvard. Au fost niște unelte prin care eu pot ajunge să fac anumite lucruri care să mă ajute să livrez mai repede, mai eficient și mai mai util înapoi, în țară, să ajut niște oameni să primească ceea ce eu ori Sonia nu am primit atunci când aveam nevoie.

Observ sistemul de sănătate din Germania, unde totul este foarte procedural, foarte riguros stabilit, este fabulos să faci lucrul ăsta, dar nu poți vedea că este foarte rigid sistemul.

Nu există un sistem de sănătate ideal, ci niște reguli pe care le poți înțelege și le poți extrapola. Faptul că înțeleg sistemul de aici mă ajută foarte mult să înțeleg cum sau ce pot lua și adapta în România.

Mi s-a schimbat complet viața.

Și cum se integrează Sonia în acest nou scenariu de viață al Oanei?

Oana Geambașu: Era foarte mică atunci când a început această schimbare pentru mine și este obișnuită. A dormit pe canapele, prin minister, le-a dat lucrări secretarilor de stat.

Sonia se adaptează foarte ușor pentru că a fost plimbată peste tot, am luat-o cu mine peste tot.

Acum este la Munchen și, pentru că este în grupă de risc, din cauza malformației cardiace pe care o are și a unor mici aritmii pe care le-a căpătat în ultimul an, este în școală online. În fiecare zi dau refresh la pagina de web a Agenției Europene a Medicamentului să văd dacă au aprobat vaccinul pentru copii. Abia aștept. Am zis că în clipa în care iese comunicatul de presă, noi vom fi la centrul de vaccinare. (râde)

 

Share this article

Citește mai multe


Creșterea taxelor | Ce se întâmplă cu banii de pensii ai românilor și cu investițiile la bursă
Cu investiții totale de 23,5 mld. lei pe bursă – adică aproape un sfert din banii de pensii private ai românilor – fo...
Creșterea taxelor | Biriș pune punctul pe ”i”: Pierdem miliarde din PNRR sau supărăm mediul de afaceri?
Pus în fața unui deficit bugetar scăpat de sub control, Guvernul României are în prezent de ales: crește impozitele ș...
Cum se simte oboseala cauzată de cancer. Apare aproape în toate tipurile de neoplasme avansate
Cum se simte oboseala de la cancer? Oboseala este un simptom comun al cancerelor avansate, însă acest tip de oboseală...
Asociația Caritas Alba Iulia, despre reforma sistemului de asistență socială: Serviciul social nu e muzeu
Asociația Caritas Alba Iulia, despre reforma sistemului de asistență socială: Serviciul social nu e muzeu Sectorul fu...
Animalul de companie are o respirație urât mirositoare? Iată câteva cauze
Nimic nu se compară cu afecțiunea câinelui, cu excepția cazului în care animalul de companie are un caz grav de halit...
Cum dansează pe manele mireasa lui Oțil și nașa Roxana Ionescu. Ramona Olaru și Diana Munteanu, campioane și ele
Dani Oțil și Gabriela Prisăcariu au făcut cununia religioasă duminică, 30 iulie, la 2 ani de când au devenit soț și s...
Spune-le și altora