Oraşul Interzis sau Palatul Imperial din China: Un mister descifrat după 600 de ani

Oraşul Interzis sau Palatul Imperial din China este un complex arhitectonic unic în lume. Aflat în centrul Beijingului, palatul care a slujit drept reședință a împăraților și a familiilor lor s-a păstrat perfect de-a lungul a șase secole.

În acest loc au trăit și au domnit până în anul 1911 împărații Chinei din dinastia Ming și Qing. Pentru că accesul poporului sau a oamenilor de rând era interzis în palat, acesta a fost supranumit „Orașul interzis”.

Construcţia palatului a durat 14 ani, între anii 1406 și 1420. Ocupând o suprafaţă de 720.000 metri pătrați, complexul este înconjurat de un zid înalt de 12,5 metri și de un şanț cu o lăţime de 5,2 metri. De asemenea, complexul are 9.999 de camere, adăpostind pe lângă palate şi pavilioane, săli de recepţie, curţi interioare şi temple.

Citește și: Cât costă o vacanță în China

Orașul Interzis a fost declarat patrimoniu mondial în anul 1987 de către UNESCO ca „Palatulul imperial al dinastiilor Ming și Qing”, datorită locului său semnificativ în dezvoltarea culturii și arhitecturii chineze⁠. Acesta este în prezent administrat de Muzeul Palatului.

Oraşul Interzis sau Palatul Imperial din China, un mister descifrat după 600 de ani

Mai mult de 1.000.000 de muncitori și 100.000 de meșteșugari au lucrat la ridicarea Palatului Imperial, folosind materiale diverse: de la lemnul unei specii de copac din sud-vestul Chinei, la blocuri de marmură și cărămizi de pavaj.

Oamenii de știință s-au întrebat cum au reușit muncitorii să deplaseze blocuri de piatră de peste 100 de tone pentru construcția complexului.

După mai mulți ani de cercetări, s-a descoperit că acest lucru a fost posibil datorită unei idei ingenioase. Muncitorii au transportat blocurile de piatră iarna, turnând apă înaintea coloșilor de piatră pentru a face alunecarea mai ușoară.

Fără apă, ar fi fost nevoie de 338 de oameni pentru a trage un calup de piatră de 123 de tone, spun cercetătorii. Potrivit unor documente străvechi, blocurile de piatră erau transportate în Orașul Interzis pe o distanță de 69 de kilometri. Folosind apa ca mijloc de lubrifiere suplimentar, erau de ajuns 46 de oameni pentru a muta o piatră uriașă.