Căutare

Share this article

Dragoş, Andrei şi Cosmin sunt trei tineri pasionaţi de muzică, care acum vreo 3 ani au înfiinţat trupa paper magik. Muzica lor sună într-adevăr magic. Doar Dragoş, chitaristul şi solistul trupei, este singurul care şi-a şi făcut o meserie din muzică, fiind absolvent de Conservator. Andrei, zis Flamă, este IT-ist pe statul de plată, iar Cosmin, poreclit Tz, este student la Politehnică, la secţia de Inginerie mecanică.

S-au întâlnit întâmplător, Tz spune că printr-un prieten comun, şi de la primele repetiţii au rămas prieteni. Nu aleargă să se afirme şi nici nu cântă prin cluburi cover-uri ca să câştige bani din muzică. Ei fac muzică din pasiune, îşi compun propriile piese pe care le cântă cu mare plăcere în faţa celor cărora le place să-i asculte. Noi i-am ascultat şi ne-au impresionat. Şi pentru că life.ro cultivă pasiuni, pentru că noi îi încurajăm pe toţi cei care îşi urmează visele, nu am ratat ocazia de a face un interviu cu Dragoş.

De ce paper magik? (nu e magic paper în engleză :)?) Cum aţi ales numele acesta? Înseamnă ceva anume?

Dragoş: A durat ceva timp până când am ajuns la numele ideal al trupei. După lupte seculare – ştii cum e atunci când simţi că ceva este ceea ce trebuie –, ne-am dat seama că totul era chiar sub nasul nostru, în titlul unei piese semnificative, paper magik, scrisă de către fostul chitarist. Pentru că suntem şi acum foarte buni prieteni cu el, pentru că versurile sunt atât de profunde încă, pentru că ne încearcă o grămadă de trăiri atunci când o cântăm live, am ales să mergem pe această variantă. paper magik este un tribut adus lui Tibi, dar şi „modalitatea” prin care ne simţim noi 100% autentici. Apoi, paper magik pentru că se mulează perfect pe conceptul Origami Rock ce caracterizează piesele noastre – ne dorim să pliem rock-ul alternativ în mii de variante, aşa cum japonezii pliază hârtia. „magik” deoarece ne place să fim unici şi imprevizibili. Recunosc că şi piesa „Blood Sugar Sex Magik” de la RHCP ne-a influenţat.

Când v-aţi dat seama că aveţi talent la muzică?

Dragoş: Nu cred că în copilărie sau adolescenţă – atunci am început să studiem – există acel moment în care realizezi că ai talent. Asta vine mai târziu. Practic, la început simţi o chemare – pentru chitară, tobe, pian sau bas, de exemplu – şi ai nevoie să o construieşti cumva. Apoi se formează pasiunea, odată cu idolii, şi, mai târziu, dorinţa de a te exprima prin intermediul muzicii. Chiar şi după zeci de experienţe live şi ani-lumină petrecuţi în studio sau la repetiţii, conturezi talentul acela, îl creşti, îl dezvolţi, îl hrăneşti. Flamă, de pildă, s-a apucat iniţial de chitară bas pentru că orice trupă are nevoie de un basist – abia ulterior a început să se definească prin intermediul acestui instrument. Eu, cântând la pian mă descătuşam de orice inhibiţie şi mă simţeam cel mai în largul meu. Iar Tz a trecut prin acelaşi lucru, cântând la tobe, după ce a încercat să studieze chitara şi a realizat că nu se împacă prea bine cu ea.

Ai fost pe la concursuri pentru copii?

Dragoş: Da, în copilărie, am fost la concursuri de chitară clasică şi de muzică folk, unde am primit diverse premii.

De ce Conservator? De ce nu ai ales şi tu o meserie ca cea de inginer sau profesor şi să faci muzică doar din pasiune?

Dragoş: Muzică mi-am dorit să fac cu adevărat încă din clasa a V-a. Apoi, m-a „lovit” gustul jurnalismului sportiv, pe undeva prin clasa a XI-a, dar m-am întors la vechea dragoste. Aşa am ajuns să dau admitere la Conservator. Pentru că nu este de ajuns să ai fler sau ureche şi să nimereşti note după auz, trebuie să şi iei pulsul teoriei muzicale. Sau, cel puţin, aşa gândeam eu atunci.

Ai terminat un liceu teoretic. Când ai învăţat să cânţi la chitară?

Dragoş: Ha, ha, ha! Aşa cum am spus, tot ce am învăţat de la 0 a fost la o vârstă fragedă, apoi am aprofundat prin cursuri specifice. Mai exact, în clasa a IV-a, am decis că vreau să studiez pian, aşa că m-am înscris la Şcoala de Muzică Nr. 3, unde am dat o probă vocaţională. Cum nu mai erau locuri la clasele de pian, am ajuns la clasa de chitară clasică. În curiculumul şcolii erau incluse şi o oră de pian şi două de teorie muzicală/săptămână.

Ce spun părinţii voştri despre această pasiune a voastră? Nu vă voiau doctori sau avocaţi?

Dragoş: Din fericire, cu toţii am fost susţinuţi până la capăt de părinţi. Chiar şi în momente de cumpănă, de descurajare sau în care am fost la un pas de a renunţa, s-a întâmplat să fim ambiţionaţi şi motivaţi de ei. Le mulţumim pentru asta.

Cine compune piesele?

Dragoş: paper magik este creierul creativ. Nu există piesă compusă exclusiv de unul dintre noi. Chiar dacă versurile sunt scrise de mine sau de Flamă, de exemplu, fiecare dintre noi simte piesa în felul lui, aşa că, după ce stabilim o linie melodică principală, începem să ne lăsăm amprentele asupra ei. Discutăm, cântăm, gândim, ne imaginăm, cântăm din nou, adăugăm, scoatem, cântăm iar şi tot aşa.

Nu te-ai gândit să mergi la Vocea României sau la vreun astfel de concurs cu vocea ta?

Dragoş: Mi-am încercat norocul la Vocea României, la prima ediţie, m-a înscris iubita mea de atunci, fără să ştiu. Am ajuns la faza de audiţii pe nevăzute, dar nu am trecut mai departe. Ce-i drept, vocea mea nu era chiar atât de conturată pe atunci. Însă a fost o experienţă care m-a împins la şi mai multe şedinţe de canto.

Înţeleg că nu vă place să cântaţi coveruri. Nu din asta se câştigă bani cu muzica?

Dragoş: Cântăm şi coveruri, dar mai puţine. Am ajuns în acel punct în care simţim nevoia să evidenţiem la maximum piesele proprii. În ceea ce priveşte coverurile, le dăm în stilul Origami Rock. De exemplu, la ultimul concert am cântat „Perfect Illusion” de la Lady Gaga, pe acorduri de rock alternativ şi Dubstep. Vrem să ne facem auzită semnătura muzicală. Într-adevăr, se câştigă bani din coveruri, mai ales la evenimente corporate, nunţi, botezuri etc., dar avem alte perspective.

Unde visaţi să ajungeţi cu muzica în România?

Dragoş: Până la infinit.

Vă place vreun cântăreţ/trupă de la noi? Cineva pe care să-l adimiraţi cu adevărat şi după care să vă ghidaţi?

Dragoş: Viţa de Vie, Subcarpaţi, Firma, Timpuri Noi, Vama Veche, Kumm, Holograf – din zona rock. Carla’s Dreams din cea comercială. Sunt mulţi artişti români pe care îi admirăm, însă cei după care e ghidăm cu adevărat sunt din afară.

Cu cine aţi vrea să cântaţi pe scenă, chiar şi într-un vis?

Dragoş: Queen, RHCP, System of a Down, Rage Against the Machine şi Muse.

Cât de departe aţi putea merge ca să vă urmaţi pasiunea pentru muzică?

Dragoş: Depinde ce înseamnă „cât de departe”. Evident, nu am călca pe cadavre 🙂 Lăsând gluma la o parte, ne dedicăm întru totul muzicii, investim foarte mult timp în repetiţii, înregistrări şi concerte, căutăm şi găsim inspiraţie în fiecare experienţă de viaţă, precum şi în oameni pe care îi cunoaştem şi lista poate continua. Pe scurt, music is our philosophy.

Mai aveţi şi alte pasiuni?

Dragoş: Mănânc fotbal pe pâine, îmi place să citesc şi sunt dependent de seriale. Flamă e gamer adevărat şi s-ar înconjura de căţei, iar Tz se dedică ore în şir beat-urilor (pentru Seek Music). Suntem simpli.

paper magik (aprilie 2015):

Dragoş Stama – voce, chitară, pian; profesor de muzică, compozitor, interpret

Andrei Constantinescu/Flamă – chitară bas; IT-ist

Cosmin Ţîmboc/Tz – tobe; student la Politehnică, Inginerie Mecanică

Share this article
Ți-a placut povestea? Ajută-ne și promoveaz-o pe social media
read
next
promoted
articles
loading...

Abonează-te la newsletter-ul LIFE.RO