Peripețiile unei familii cu un camper prin Europa: au transformat o autoutilitară într-o autorulotă și au plecat împreună cu cei doi copii într-o călătorie de neuitat. Ce sfaturi le dau celor ce-și doresc să pornească într-o astfel de aventură
Peste 10.000 de kilometri străbătuți în familie, într-un campervan. Au vizitat Slovenia, Italia, Franța sau Spania și au descoperit locuri la care au visat mereu – de la Eze Village în Franța, la Skywalk sau „City of Arts & Sciences” în Valencia.
Dar cum s-au hotărât Liviu și soția sa să transforme o autoutilitară într-o autorulotă? Decizia a fost influențată de pasiunea familiei pentru turismul de camping. În timpul călătoriilor anterioare, au descoperit frumusețea naturii și beneficiile de a explora lumea în ritmul lor. Așa că visul de a converti o autoutilitară într-un camper special a venit destul de repede. Găsim în Tzuby Campers patru locuri, spații de lucru și de dormit, bucătărie și tot ce ai nevoie pentru a lucra la distanță.
De la Madrid la Tarifa, cel mai sudic punct al Europei, familia a explorat orașe, peisaje și fenomene naturale remarcabile. Pentru cei mici, călătoria a reprezentat o oportunitate de a învăța în aer liber, a pune în practică concepte învățate la fizică sau istorie, precum și a crea legături de familie mai solide.
Am vorbit cu Liviu Mihăileanu despre această călătorie. Și de ce încurajează familiile să încerce o astfel de aventură? Vă facem un mic spoiler… Liviu ne recomandă să-i implicăm pe copii în planificare și documentare, transformând astfel întreaga aventură într-o oportunitate educativă.
Liviu, cum a fost aventura voastră de familie cu camperul?
Intensă, cu multe experiențe și lecții învățate. Am avut ocazia să parcurgem 10.000 de km prin Slovenia, Italia, Franța, Spania, să cunoaștem culturi diferite și să vedem la fața locului multe dintre locurile pe care le vedem astăzi pe instagram sau pe care, pe vremea noastră, le urmăream în emisiunea „Spectacolul lumii” realizată de Ioan Grigorescu. Soția mea a văzut, pe când avea 20 de ani, o astfel de emisiune despre Eze Village și și-a dorit să ajungă acolo așa că pentru noi a fost un punct important pe traseu. Fiind atras de cultura britanică, pentru mine un reper a fost să urcăm pe Skywalk de unde poți vedea ambii versanți ai Gibraltarului, iar pentru fiica mea să vadă „City of Arts & Sciences” din Valencia, unde, de altfel, și-a și sărbătorit ziua de naștere.
„Am vrut să avem o autorulotă suficient de mică să facem city camping și să nu avem limitări de acces în orașe dar suficient de mare să ofere un spațiu pentru ca o familie cu doi copii, să aibă toate condițiile necesare pentru a călători, a lucra și a se bucura de natură”
Cum v-a venit ideea de a transforma o autoutilitară într-o autorulotă?
Practicăm turismul de camping de mai mulți ani, inclusiv cu copiii. Beneficiile sunt enorme, de la contactul nemijlocit cu natura, la faptul că ești „forțat” să stai cât mai mult timp în aer liber, până la libertatea de a explora lumea în propriul tău ritm, fără să fii constrâns de cazări și cu posibilitatea de a descoperi locuri fascinante care nu sunt atât de cunoscute dar care îți pot oferi experiențe deosebite. Am descoperit Toscana, lacurile austriece sau Alpii din Tyrol într-un mod unic cu autorulota. În urmă cu doi ani am avut o abordare tematică și am mers pe urmele Apostolului Pavel în Grecia tot cu un camper. A fost fascinant să parcurgem traseul de la Neapolis (Kavala de astăzi), la Thessaloniki, Berea, Atena și Corint, iar la fiecare oprire am făcut o scurtă documentare video a perspectivei istorice pe care ulterior am publicat-o pe canalul youtube.com/@TzubyCampers. Atât pentru noi cât și pentru copii a fost o modalitate prin care am asimilat perspective istorice pe care nu le poți înțelege decât experimental.
Nu ne-am oprit, însă, la traseul lui Pavel așa că am făcut și o incursiune în Peloponez, fascinant atât prin istoria antică cât și prin arhitectura medievală: Monemvasia, desprinsă parcă din povești, ascunsă de continent și clădită pe stâncă spre mare, amfiteatrul din Epidavros, o minune arhitecturală antică, Sparta cea aridă care a dat una dintre cele mai dure societăți militare, alături de spectacolul naturii pe care ți-l oferă plaje precum Voidokilia sunt experiențe care îți deschid perspectivele asupra lumii în care trăiești.
Cum ați găsit autoutilitara și de ce ați ales tocmai acest autovehicul pentru conversie… nu este chiar cea mai simplă conversie.
Am vrut să avem o autorulotă suficient de mică să facem „city camping” și să nu avem limitări de acces în orașe dar suficient de mare să ofere un spațiu pentru ca o familie cu doi copii, să aibă toate condițiile necesare pentru a călători, a lucra și a se bucura de natură. Din acest motiv am mers spre o soluție de tip campervan, varianta cu cel mai mare volum sub 3,5 tone. Nu am găsit pe piață disponibil un model de serie care să răspundă cerințelor noastre astfel încât am achiziționat o autoutilitară și am început în urmă cu un an și jumătate proiectul de transformare a acesteia într-un autovehicul special de tip autorulotă.
Recunosc, aceasta este, mai degrabă, o curiozitate personală pentru că am trăit și eu o astfel de conversie – am transformat o dubă într-un campervan și am plecat vreo șase luni prin Europa. Ce fel de modificări i-ați făcut?
Am lucrat cu un designer, ne-am consultat cu profesioniști în diverse domenii conexe și am realizat un proiect care să ofere patru locuri în mers, două spații individuale de lucru, dintre care unul modular transformabil în pat, două paturi de dormit, toaletă, duș, bucătărie (cu frigider, spații de lucru și toate facilitățile necesare), precum și toată tehnologia de care avem nevoie pentru a lucra la distanță (wi-fi, panouri solare, acumulare electrică pentru o independență de 5-7 zile, apă dezinfectată pentru bucătărie și duș, apă potabilă). Modificarea constructivă și omologarea am făcut-o în parteneriat cu Sfinx Camper and Conversion din Brașov, carosier autorizat pe care l-am ales datorită experienței și seriozității de care a dat dovadă în perioada în care am analizat piața.
Camping în familie: Cum au transformat o autoutilitară într-un camper și au străbătut Europa
Cât a costat și cât a durat întreaga conversie?
Au fost multe acțiuni de genul „trial and error” care s-au conturat în proiectul final, motiv pentru care costul și durata acestui prototip nu pot constitui un standard. De pildă, bancheta copiilor a trebuit schimbată pentru că RAR nu a recunoscut documentele de omologare ale fabricii din Germania și am adus, în cele din urmă, o banchetă pe care noi am omologat-o prima dată într-o astfel de conversie în România. A durat trei luni doar în ceea ce privește avizul de omologare RAR, ori toate aceste aspecte nu mai reprezintă un cost sau timp pierdut la următoarea omologare. Intenționăm să oferim această conversie celor care își doresc acest model, l-am numit TzubyCAMPERS FamilyVAN și vom oferi, în curând, detalii pe site-ul www.tzubycampers.ro.
Practic, cei interesați își pot cumpăra autoutilitara iar noi le-o putem converti conform modelului nostru, fără să mai piardă timp, efort sau să aibă costuri mai mari decât cele ale conversiei propriu-zise.
Asociația Tzuby’s Kids alături de TzubyCampers au participat în calitate de parteneri la #OutdoorzFest2023, între 27 și 30 iulie la Fundata, festival care a oferit sutelor de participanți activități pentru toate vârstele: trasee ghidate off-road, gastronomie locală, muzică live, ateliere bushcraft și prim-ajutor. Echipa #TzubysKids a organizat cele mai pline de culoare și prospețime ateliere pentru copii. Printre acestea, se numără jocuri senzoriale și de mișcare, podcast, vânătoarea de comori, lectură, modelaj, gestionarea emoțiior etc. Pe langă atelierele pentru copii, asociația a putut transmite participanților mesajul adopției si informații despre integrarea copiilor in familii adoptive.
Ce v-a motivat să porniți într-un astfel de tur prin Europa cu familia?
Au fost mai multe elemente care au conturat această decizie. Pe de o parte, era nevoie să testăm acest prototip într-un mod intensiv. Am făcut un prim test de iarnă, am sărbătorit revelionul în autorulotă – am privit toate artificiile Brașovului de la Belvedere, însă, trebuia să vedem cum se comportă la o utilizare pe termen lung. Trebuia să testăm dinamica autonomiei electrice, având în vedere că boilerul și plita cu inducție sunt energofage, autonomia rezervei de apă, să vedem dacă echipamentele sunt bine echilibrate. Pe de altă parte, aveam un eveniment la Madrid pentru firma la care lucrez. Politica corporației este de a permite 6 săptămâni de lucru la distanță în afara țării pe care le combin cu perioade de concediu atunci când călătorim. Perspectiva de a îmbina utilul cu pasiunea pentru autorulotism într-un circuit care să includă Spania, sudul Franței, nordul Italiei și puțin din Slovenia, ne-a determinat să pornim în aventură. La finalul ei ne-am întrebat dacă am schimba ceva la autorulotă și ne-am dat seama că este foarte bine partiționată și echilibrată, tot ce am modifica ar fi lucruri mici (poziționarea anumitor prize sau a unor elemente de stocare). Putem spune că a răspuns, într-adevăr, nevoilor de călătorie intensivă a unei familii cu doi copii.
Ați ajuns chiar și în cel mai sudic punct al Spaniei, la doar câteva minute de granița cu Africa. Cum ați planificat întregul traseu, ce ați vizitat și cât a durat întreaga călătorie?
Au fost câteva obiective fixe. Madridul, datorită cerințelor de business, Ljubljana datorită poziționării perfecte pentru o oprire pe traseu între România și Italia, Eze Village, pe care soția mea își dorea să-l vadă, Gibraltarul pe care mi-l doream eu pe listă, Bilbao, capitala Țării Bascilor și unul dintre punctele de tangență nordică a Spaniei cu Oceanul Atlantic, apoi Tarifa, punctul cel mai sudic al Europei, singurul loc în care poți vedea în dreapta Oceanul Atlantic și în stânga Marea Mediterană în timp ce privești Marocul, am adăugat Malaga datorită faptului că acolo stau de câțiva ani prieteni de familie și am avut ocazia să petrecem câteva zile împreună, Valencia datorită impresionantului Oceanograf, Riviera Franceză datorită combinației de orașe-port cochete și drumuri de coastă. Aceasta a fost, să zicem, coloana vertebrală, la care am adăugat elemente flexibile. Cáceres, Sevilla (Spania), Montpellier, Cassis (Franța), Verona, Veneția, Genova (Italia), au fost incluse pentru că se potriveau pe traseu deși sunt destinații de referință în care ne-am fi dorit să putem sta mai mult. Au fost și surprize pe care nu le-am planificat, în Sevilla, de pildă, am ajuns în mijlocul unei fieste așa că am admirat costumele și eleganța celor care le purtau, fie pe jos, în trăsură sau călare, ieșirea toreadorului din arenă, reprezentațiile muzicale din fața Catedralei iar la Monaco am ajuns exact în timpul Grand Prix-ului. Pe de altă parte, au fost destinații la care inițial ne gândeam însă la care am renunțat la fața locului. În Marseille nu ne-am simțit în siguranță și nici nu ne-a atras într-un mod special astfel încât a fost o vizită scurtă și am mers să înnoptăm mai aproape de Cannes.
Citește și
Cum a fost această călătorie pentru cei mici – aveți doi copii de 8, respectiv 13 ani?
Da, după cum spuneam fetița noastră a împlinit 13 ani în timpul călătoriei. Încă nu știu cât de mult asimilează ei experiențele, însă, exercițiul de „outdoor learning” cu siguranță îi pregătește mult mai bine pentru a înțelege lumea în care trăim și viața în toate aspectele ei. Cel mic a fost impresionat de maimuțele din Gibraltar, iar pentru fetița noastră „City of Arts & Sciences” din Valencia va rămâne o amintire de referință. De la expunerea la arhitecturi urbane de referință pentru Europa până la a sta între rechini, balene și pinguini, păsări exotice și caracatițe, alături de geografia experimentală până la elementele de geo-politică pe care le pot înțelege mult mai bine după ce au văzut state cât un oraș (Gibraltar și Monaco). Am avut ocazia să vorbim despre istoria zbuciumată a locurilor pe care le-au văzut iar eu, personal, consider că ceea ce au trăit ei sunt experiențe care le clădesc înțelegeri mult mai profunde decât simpla lecturare a unor capitole de manual. Nu în ultimul rând, au avut ocazia să vadă fenomene naturale precum mareea oceanică. Se trezeau dimineața și se plimbau cu picioarele pe fundul oceanului iar la prânz începea fluxul și vedeau cum până seara oceanul acapara golfuri întregi. O ocazie să vorbim despre rotația Pământului, forțe de atracție, poziția Lunii și a Soarelui.
Cât de mult credeți că îi ajută această călătorie?
Autorulotismul este ancorat în viața reală, practică. Primul lucru pe care îl observă cei mici este că toate resursele sunt limitate și epuizabile. Energia electrică se consumă din baterii, apa se consumă din rezervor și, prin urmare, trebuie să fim prudenți și economi. Aici ne interesează de unde vine energia și cum o gestionăm, ne interesează sursele de apă și ajungem să le prețuim. Învățăm împreună cum să folosim mai puțină apă, să gătim mai rapid, să deversăm responsabil. Al doilea lucru pe care l-am observat este o mai bună înțelegere a celei de-a doua lege a termodinamicii, respectiv faptul că toate sistemele fizice lăsate libere tind să devină dezordonate. Am avut ocazia să vedem ruine acaparate de mărăcini comparate cu orașe medievale recondiționate magistral precum Cáceres în Spania sau Eze Village în Franța. Odată cu trecerea timpului, fără o acțiune din exterior, totul se deteriorează, se consumă, se degradează. Reflecțiile merg, inevitabil, spre timpul limitat pe care îl avem pe pământ, spre scopul vieții noastre și dacă viața aceasta este totul sau există ceva dincolo de ea. Sunt încă mici dar avem deja discuții despre viață și moarte, despre civilizații și religii, despre adevăr și moralitate.
Citește și: Cum ajungi să adopți un bebeluș născut prematur căruia îi mai funcționa doar inima și aceea cu malformații
Cum ar descrie ei această aventură… ce le-a plăcut cel mai mult?
Facem acest exercițiu de fiecare dată când vizităm ceva nou sau încheiem un tur: ne luăm un timp special în care rememorăm și împărtășim experiențele trăite. De regulă, în cazul copiilor, papilele gustative își spun cuvântul, mâncărurile sunt cele care creează referințe în cele mai multe cazuri. Pe de altă parte, trebuie să recunosc că gelato-ul italian artizanal, patiseria franceză sau paella spaniolă sunt elemente culinare aparte. Pe locul doi sunt interacțiunile cu animalele. Vizitele la zoo în marile orașe sau maimuțele Macaque din Gibraltar apar inevitabil în conversație. Încet, încet, însă, ies la iveală experiențe de atmosferă și comparații culturale sau observații privind flora și fauna unor locuri. Ei observă foarte multe lucruri pe care le înmagazinează și încep să le proceseze când li se oferă un spațiu de reflecție.
O familie într-un campervan. De la Ljubljana la Monaco: cum arată poveștile familiei într-o aventură pe 4 roți
Pentru că voi sunteți oamenii din spatele „Tzuby’s Kids” nu am cum să nu vă întreb dacă le-ați recomanda familiilor care adoptă o astfel de călătorie cu micuții lor? Și cât de mult credeți că i-ar ajuta?
În cazul familiilor adoptive recomandăm în primul rând stabilitate. Copiii trebuie să aibă un timp în care să se integreze iar pentru aceasta ei trebuie să se simtă în siguranță și să aibă un mediu stabil. Noi nu am ieșit din țară doi ani după ce au venit copiii la noi chiar dacă am avut o viață destul de dinamică. Nu este un standard, dar, de multe ori părinții adoptivi fac greșeala de a se transforma în părinți „Disneyland” încercând să ofere copiilor tot ce consideră că au pierdut până atunci. Să nu uităm că, în primul rând, copiii au pierdut o familie și trebuie să o regăsească în mijlocul părinților adoptivi. După ce copiii sunt integrați și se simt în siguranță, relațiile de atașament sunt formate, putem să explorăm lumea dar fiecare lucru la timpul lui.
Ce ați învățat din această experiență de a călători patru persoane într-un spațiu restrâns pentru o perioadă destul de lungă de timp?
Într-un spațiu restrâns este foarte ușor să ne „călcăm pe bătături”, însă, este și un exercițiu de a ne șlefui unii pe alții și de a crește în dragostea aceea care rabdă și se gândește la folosul celuilalt. Este o bună ocazie să definim ce este și ce nu este dragostea, de a ne identifica sensibilitățile și de a trăi viața așa cum este ea, cu imperfecțiuni și frustrări. Nu sunt toate zilele roz, nici toate experiențele reușite, însă, cred că toate sunt momente învățabile.
Ce sfaturi ați avea pentru familiile care doresc să pornească într-o astfel de aventură?
Primul sfat ar fi să încerce o perioadă mai scurtă, cu un traseu care să nu-i epuizeze prin distanțe și să vadă dacă este un tip de turism potrivit pentru ei. Dacă ajung la concluzia că este o experiență pe care ar dori să o repete, se pot gândi la trasee mai lungi în care să combine timpul de relaxare cu cel de explorare. În situația în care recurența justifică investiția, se pot gândi la achiziția unui camper care să răspundă nevoilor lor. Această etapă le va da posibilitatea să fie mai flexibili și să-și definească un mediu de stabilitate și familiaritate pentru călătoriile lor.
În mod special pentru familiile cu copii, le-aș recomanda să implice copiii în experiența călătoriei. În funcție de vârsta copiilor, pot fi desemnați responsabili cu informarea astfel încât să găsească lucruri interesante despre obiectivele de pe traseu pe care să le împărtășească celorlalți sau cu documentarea astfel încât să păstreze un spațiu (poate fi un blog, un cont sau pagină de social media sau alte instrumente) pentru fotografii și scurte descrieri ca elemente de aducere aminte dar și ca modalitate de procesare a experienței.
Nu în ultimul rând, recomand fierbinte să creeze contexte în care să discute despre experiențele avute și lecțiile învățate. Este uimitor la ce subiecte adânci putem ajunge uneori și este tare păcat să pierdem astfel de ocazii cu copiii noștri.
Și, ultima întrebare, care este următoarea călătorie pe care o planificați?
Cel mai probabil următoarea va fi în Austria pentru că voi avea un colocviu acolo, însă, dorim să includem și Dolomiții de data aceasta pe traseu așa că ne vom abate puțin în nordul Italiei. Ne tentează și o incursiune în Turcia unde aș dori să facem un tur al celor șapte biserici menționate în Apocalipsă iar Marocul a fost pus pe listă de când l-am salutat de la distanță. Franța este o destinație imensă în care ne-am întoarce negreșit, în special în Provence când înfloresc câmpurile de lavandă. Spania rămâne regina infrastructurii pentru autorulotism și cred că aș putea continua cu fiecare țară în parte. Vom încerca să oferim informații actualizate și recomandări pe paginile noastre de facebook, instagram și youtube.
CamperVan Fest, între 10 și 15 August la Râșnov, pentru experiențe de neuitat în mijlocul naturii. Zeci de stele căzătoare – perseidele și sute de campere, rulote, mașini 4×4, camioane de expediție înseamnă CamperVanFest 2023. Acolo vom petrece câteva zile împreună, offline, în cea mai faină comunitate de vanlife și iubitori de outdoor din România. Aducem cu noi prototipul de conversie FamilyVan by #TzubyCampers prin care oferim familiilor oportunitatea de crea amintiri de neuitat și pline de semnificație. Prin realizarea acestui lucru, vom putea investi într-un mod mult mai eficient în obiectivul nostru de integrare a copiilor in familii cu părinți puternici și copii fericiți.
Pe aceeași temă
Citește mai multe
