HealthInspiring PeopleLife Stories
Sofia Ionescu-Ogrezeanu, Foto: Europa FM
HealthInspiring PeopleLife Stories
Portret sepia: Sofia Ionescu-Ogrezeanu, prima femeie neurochirurg din sud-estul Europei
Ramona Raduly
|Reading time: 4 mins
Sofia Ionescu-Ogrezeanu, Foto: Europa FM
Share this article

România are câteva nume cu care se poate mândri în lume. Sofia Ionescu-Ogrezeanu este unul dintre ele. Această femeie despre care unii spun că a fost prima femeie neurochirurg din lume, dar modestia ei o situa ca fiind prima din sud estul Europei, a contribuit la zidirea cărămizilor medicinei moderne. Iar acest lucru se întâmpla curând după război.

Înaintea ei, nici o altă femeie nu a avut curaj să facă o operație pe creier.

De atunci, timp 47 de ani a operat creiere și coloane vertebrale și nu a avut nici măcar o zi de concediu medical. Povestea că atunci când era însărcinată cu fetița ei, sâmbătă a operat, iar duminică a născut.

Sofia Ionescu-Ogrezeanu s-a născut în 1920 la Fălticeni dintr-un tată ce avea meseria de casier BNR și mama casnică. Primii ani de școală i-a făcut în orașul natal, însă, liceul l-a făcut la București, asta pentru că tatăl ei murise și simțea nevoia de ceva mai mult.

La sfârșitul liceului știa deja ce meserie vrea să urmeze, mai exact știa că vrea să încerce să dea la Facultatea de medicină umană. Comisia de tutelă ce o reprezenta (pe vremea aceea orice copil orfan de unul sau ambii părinți era reprezentat de o comisie de tutelă, în cazul Sofiei Ionescu-Ogrezeanu, această comisie fiind reprezentată din mama, unchiul și încă cineva cu funcție importantă din sat) nu a fost de acord cu această decizie a ei de teamă să nu se îmbolnăvească de tuberculoză, fiind extrem de fragilă.

Adolescenta cu visuri mărețe avea deja drumul în viață bine ales, mai ales că fusese inspirată de tată bunei sale prietene, medicul Vasiliu și pentru că, simțea probabil că va ajunge un om extrem de important pentru medicina românească.

A scăpat un copil de la moarte, lucru care i-a hotărât destinul

Anii studenției ei au coincis cu anii războiului, așa că, fără să vrea neapărat, zilnic făcea foarte multă practică.

În anul 1943, Sofia Ionescu-Ogrezeanu primește un post de internă la Spitalul nr. 9 la secția de neurochirurgie unde, din cauza victimelor războiului, povestea ea însăși într-un interviu, lucra aproape non stop.

Echipa de medici de la Spitalul nr. 9

A făcut parte din echipa Dr. Dimitrie Bagdasar, părintele neurochirurgiei românești și a asistat la zeci de operații, alături de cei doi medici care îl secundau, Dr. Constantin Arseni și Dr. Ionel Ionescu. Dr. Ionescu avea să devină soțul domnișoarei doctor, puțin mai târziu, după ce aceasta își va fi finalizat studiile și împreună au avut doi copii.

Într-una din zile, la spital a ajuns în comă un băiat ce avea nevoie urgentă de o operație pe creier. Dr. Bagdasar avea o supurație la un deget și nu putea opera și nici nu s-a mai găsit alt medic disponibil care să-și asume o asemenea responsabilitate. Când a fost întrebată, Sofia a zis „da” fără ezitare și a salvat viața copilului.

De atunci, destinul ei a fost trasat: a devenit prima femeie neurochirurg din România, din sud estul Europei și din lume, spun unii.

Și-a dedicat viața salvării pacienților și cercetării științifice în domeniul neurochirurgiei. A operat până în ultima clipă, până ce o operație de cataractă a obligat-o să se pensioneze.

Interesant este că în anul 1970 a însoțit o pacientă în Franța. Aceasta din urmă era membră a ambasadei Franceze și astfel, Sofia Ionescu-Ogrezeanu a avut șansa de a intra în contract cu medicii și spitalele din Paris și Lyon. La prima întâlnire, medicii francezi nu au putut crede că o femeie poate fi neurochirurg așa că au rugat-o să le arate degetul inelar să vadă dacă are bătătura specifică acestei meserii. După ce au văzut-o și-au dat seama că această femeie are o bătătură extrem de mare, pe măsura numărului uriaș de operații făcute.

Dr. Sofia Ionescu-Ogrezeanu

Printre distincțiile primite de-a lungul vieții, se numără Semnul de Distincție al Crucii Roșii (1943), insigna „Evidențiată în Munca Medico-Sanitară (1957), cu medalia „A XX-a Aniversare a Eliberării Patriei” (1964), cu medalia „25 de ani de la Proclamarea Republicii” (1972), Diploma de Onoare ANFDUR pentru merite de excepție, Premiul „Elisa Leonida Zamfirescu” și Diploma de Onoare a Confederației Naționale a Femeilor din România.

În 1996, devine membru al Societății Române de Istoria Medicinii, iar în 29 martie 1997, Membru Emerit al Academiei de Științe Medicale. I s-a decernat Diploma de Onoare a A.N.F.D.U.R., Premiul “Inginer Elisa Leonida Zamfirescu”, Diploma de Onoare pentru merite deosebite în promovarea științei și tehnicii în România, Diploma de Onoare a Societății de Istoria Medicinei, Diploma de Cetățean de Onoare al Municipilui Fălticeni și Medalia de Onoare a aceluiași municipiu, culminând cu acordarea celei mai înalte distincții din România, Steaua Republicii, în grad de cavaler, pe care a primit-o la începutul lunii martie 2008.

Însă, mai presus de toate, probabil ce amai mare distincșție este respectful și aprecierea pacienților cărora le-a salvat viața.

HealthInspiring PeopleLife Stories
Share this article