Povestea berii Zăganu, născută la o bere. Alexandru Geamănu: „La început mergeam prin baruri, cu o sticlă de blondă în mâna dreaptă și una de brună în stânga”

Alexandru Geamănu și Laurențiu Bănescu sunt doi tineri care, aflați între două slujbe la un moment dat în viață, la o bere, s-au gândit să facă și ei o bere, berea Zăganu. Mai exact să producă bere artizanală. La început nu știau doar cum se bea berea, iar Laurențiu mai știa și cum se vinde, având experiență de corporatist. Ambii știau cum se poate promova, dar asta nu-i ajuta prea mult la momentul T0 când s-au gândit să cumpere o fabrică de bere de prin Prahova.

Încet, încet au învățat câte puțin din fiecare domeniu și au ajuns să scoată pe piață una dintre cele mai cool beri, berea Zăganu. În primele luni Alex și Laurențiu mergeau din bar în bar, „cu o blondă în mâna dreaptă și cu o brună în mâna stângă” și încercau să-i convingă pe patroni de calitatea produsului lor ca mai apoi să-l comande. Tot ei făceau și livrări și dacă un club se trezea vineri seara că nu mai are bere, unul dintre ei se urca în mașină și ducea câteva navete sau sticle de bere în localul respectiv.

Prima dată când un client „care nu era nici prieten, nici prieten al unui prieten” i-a sunat să comande berea lor pentru localul său, au avut un sentiment extrem de plăcut.

Acum au mașină și oameni care se ocupă de distribuție, iar berea lor se găsește în majoritatea locurilor importante din București și din țară. Își doresc să crească capacitatea de producție. Mai au și alte visuri, cum ar fi acela de a avea o fabrică de bere artizanală ca în Germania, dar deocamdată se concentrează pe ce pot realiza, plus păstrarea unei calități foarte bune a produsului lor.

Un interviu interesant, dar și foarte amuzant cu Alex Geamănu, „jumătatea” berii Zăganu.

Cine sunteți voi doi?

Suntem Laurențiu și cu mine, Alexandru Geamănu. Am pornit afacerea Zăganu aproximativ acum 6 ani, la o bere, bineînțeles. Nu mai știu ce bere era, cu siguranță cred că una obișnuită.

Dar ce făceați înainte?

Eu nu prea mai făceam nimic de ceva vreme. Eu am lucrat foarte mult timp în agenții de publicitate, la departamentul de BTL, Laurențiu a lucrat foarte mulți ani în trade marketing, în companii foarte mari: Coca-Cola, Red Bull, Henkel și ultima fiind Tuborg.

Și beați bere Tuborg…

Probabil. Acum putem să spunem orice.

Erați prieteni de mici?

Ne știam de foarte multă vreme. Era un cerc comun și ne știam de când a început el facultatea, Laurențiu e cu 3 ani mai mic ca mine. Și ne știam de la petreceri, de la 2 Mai, Vama Veche, de la ieșiri la mare, la munte. Totul era strict amical, nu am făcut afaceri împreună, era totul pe distracție.

Dar nici nu ți-a fost client?

Nu, nici asta. Ceea ce probabil că a fost foarte bine.

Așa și ați ieșit la o bere…

Da, am ieșit la o bere și eu ca orice român neaoș am încercat să folosesc relațiile lui Laurențiu să-l întreb dacă nu cumva are un loc de muncă pentru mine pe la Tuborg pe acolo, eu având o părere foarte bună despre mine, lucrând în agenții destul de mari de publicitate. Aveam un cv stufos. Iar el mi-a zis ”băi, din păcate, nici eu nu mai lucrez la Tuborg”. Iar eu i-am zis că am o idee „Hai să ne vedem mâine!”. Aburii alcoolului îți dau curaj. Iar a doua zi când ne-am văzut i-am propus să facem o fabrică de bere. El a zâmbit pentru că avea idee despre ce înseamnă vânzarea de bere, nu știa producția de bere, dar era ancorat în industria asta a vânzării de bere. Am început să căutăm să aflăm ce înseamnă fabrică de bere, cât costă…

Aveați bani de investit?

aveam niște bani de investit, nu foarte mulți, eu am avut ghinionul că bunică-mea tocmai murise și îmi lăsase un apartament. După ce am renovat apartamentul aveam două variante: fie să-l închiriez, fie să-l vând și cu banii să fac ceva. Am optat pentru a doua variantă și marele nostru noroc, de fapt unul dintre marile noastre norocuri a fost că am găsit această fabrică de bere care era în conservare, funcționase vreo 13-14 ani…

Unde e fabrica?

Fabrica este unde a fost din totdeauna la Măneciu Ungureni, județul Prahova. Între Vălenii de Munte și Cheia.

Și se făcuse bere acolo?

Da, se făcuse bere, dar berea se vindea majoritatea în județul Prahova. Aveau puncte de desfacere acolo, în București era un singur loc unde se vindea berea aceea.

Era un fel de Csíki Sör de Prahova?

Cam așa ceva, doar că nu atât de cunoscut la nivel național. În Prahova era o bere destul de cunoscută.

Am cumpărat această fabrică, ne-am înțeles cu proprietarul și am luat instalația de producție bere.

Când se întâmpla asta?

Asta se întâmpla în februarie 2013. Atunci am semnat contractul de vânzare cumpărare.

Și v-ați apucat. Știați voi să faceți bere?

Nu știam noi să facem bere, am avut norocul să o găsim și pe doamna Drăghici care este maestrul nostru berar sau maestreasa noastră berăreasă, o femeie foarte puternică și foarte dârză. E foarte mișto să lucrezi cu ea. Este un alt noroc al nostru. Ea fusese berăreasă acolo și cu ajutorul ei am dezvoltat primele două rețete pe care le-am și lansat în piață: berea blondă și berea brună.

Ce înseamnă bere artizanală?

Berea artizanală, noi am încercat să-i găsim o definiție, nu este universal valabilă, dar este definiția noastră: în primul rând este berea făcută într-o fabrică mică, care nu produce mai mult de 200 de mii de hectolitri pe an, în al doilea rând factorul uman în continuare important în procesul de producție astfel încât să nu existe doar butoane pe care apeși și roboței care fac lucruri. La noi oamenii încă mai încarcă malțul manual, încă îl pun la măcinat, pun hameiul tot manual, îl cântăresc… Asta nu înseamnă că nu e farmacie la noi în fabrică. E foarte curat, toată lumea respectă niște standarde și proceduri foarte clare.

Câte rețete de bere aveți acum?

În acest moment avem vreo 13 rețete de bere aprobate de către autorități, însă am produs doar 7. Urmează să le producem și pe celelalte. Una tocmai am lansat-o la începutul lui septembrie, este un Imperial IPA, adică o bere de tip ale, puțin mai tare decât ale-urile obișnuite.

Există două mari categorii de bere: există lager-urile și ale-urile. Lagerul este berea cu care suntem noi obișnuiți, pe teritoriul patriei noastre pentru că, eu tind să cred că se datorează apropierii de Imperiul Austro Ungar. Era o legendă urbană la un moment dat, care cred că e puțin adevărată: se spunea că exportam bere în Imperiul Austro Ungar. Explicația de fapt e foarte simplă și nu mai e așa de spectaculoasă: fabrica era în Botoșani care era în Regat, în România Mică. Iar ei vindeau în Suceava, care era în imperiul Austro Ungar. Erau 30 de kilometri între cele două și îți dai seama că era mult mai simplu să importe bere de la 30 de kilometri decât de la Viena.

Celălalt tip, ale este o bere, berea originală, să spunem, preponderent englezească, iar de acolo s-a răspândit în America, țară plină de mici berării care fabrică bere artizanală (dar ei au altă delimitare pentru berea artizanală).

Care a fost investiția voastră?

Investiția noastră este de aproximativ 200 de mii de euro, după cum a spus toată lumea până acum

Cum a spus toată lumea? Nu spuneți și voi?

Mie mi-e foarte greu să zic care a fost investiția, nu am cunoștințe economice și nu-mi dau seama exact. Cred că 200 de mii de euro ar fi o cifră corectă.

În cât timp s-a amortizat?

Încă nu s-a amortizat. Oricum noi ne-am propus să fie în vreo 7 ani și cred că anul acesta o să se amortizeze investiția. Eu cu Laurențiu când am pornit, nu am vrut să dăm un tun, am vrut, în primul rând, să construim o marcă solidă românească. Zăganu e o marcă originală, nu a existat berea Zăganu, nu a existat eticheta…

Dar de unde numele?

E poveste lungă, ne-am scărpinat cumva cu mâna stângă în partea dreaptă. Cred că am avut la un moment dat vreo 100 de nume, pot spune că am avut un short list cu vreo 100 de nume. Am trecut prin cuvinte arhaice, prin cuvinte neaoșe românești, prin nume de bătălii celebre pe care le-au purtat strămoșii noștri și nu reușeam să ne decidem. Zăganu a venit dintr-o carte despre zona Măneciu. Acolo am aflat despre acest vârf de munte, ne-a plăcut foarte mult numele, ni s-a părut foarte puternic, este românesc și abia apoi am aflat că este și un vultur care are o poveste foarte interesantă: a trăit pe meleagurile românești, la un moment dat a dispărut și ni s-a părut o paralelă interesantă cu extincția fabricilor mici de bere din România (înainte de revoluție erau vreo 125 de fabrici, după Revoluție au rămas vreo 20).  Când am început nu ne-am gândit că o să se întâmple același lucru, dar la ora actuală sunt vreo 30 de fabrici în condițiile în care atunci când am început erau două cu noi.

Care era cealaltă?

Clinica de bere de la Timișoara.

Unde vindeți?

Majoritatea în baruri, restaurante, pizzerii…

În București sau și în țară?

București și în țară. Sunt convins că peste tot există baruri care pot primi berea noastră.

E o bere de hipsteri?

Nu știu dacă e o bere de hipsteri, cred că e o bere de oameni care sunt deschiși la lucruri noi și de calitate. Fiind o bere de genul acesta cred că oamenii au optat pentru ea la început și cu timpul a devenit o bere pe care oricine o are la îndemână și o poate consuma.

Voi mai beți și alte beri?

Bineînțeles că mai bem și alte beri, dar în principiu beri artizanale. Gustăm cam tot ce apare nou pe piață. Norocul nostru este că am deschis un bar unde vindem numai bere artizanală românească și majoritatea producătorilor care ies pe piață își doresc să-și vândă berea.

Unde e barul?

Pe Calea Victoriei la nr. 91-93 .

Și vindeți toată berea?

Da, credem foarte mult în promovarea aceasta.

Cât e de greu să fii antreprenor în România?

Foarte greu. Pentru că trebuie să știi câte puțin din fiecare.

Și voi știați?

Nu, nici acum nu cred că știm. Sau, cel puțin eu.

Ați vrut vreodată să renunțați?

Nu să renunțăm… Mai degrabă cochetam cu ideea de a ne reangaja, de a ne lua un job plătit lunar. Eram la un moment dat în situația în care nu prea mai susțineam și cochetam cu această idee. Dar să renunțăm, niciodată.

Câți angajați aveți în fabrică?

La ora actuală avem 20 de angajați.

Deci 20 de oameni depind de voi?

Și noi depindem de ei. Eu așa văd lucrurile. Este un parteneriat și mi-aș dori ca mai mulți să înțeleagă acest lucru. Dar, avem răbdare, avem timp…

E un business cool…

Cred că da…

Pare un business de suflet…

Da, e cam al patrulea copil al meu. Am investit foarte mult, în principiu timp am investit, uneori în detrimentul celorlalți trei copii de acasă. Sper ca la un moment dat să recuperez.

Mi se pare că ați urcat repede. Sunt doar 5 ani. Crezi că ați ajuns aici prin prisma calității produsului sau a campaniei de comunicare? Totuși vii din agenție de publicitate…

Cred că amândouă au fost. E vorba aia: nu poți să minți foarte mulți oameni pentru foarte mult timp. Eu emit ipoteza că nu am mințit pe nimeni. Am prezentat un produs pe care îl vindem. Ai văzut eticheta noastră: e fără briz briz-uri, e simplă, pentru că noi vindem produsul, nu vindem ambalajul. Deși cochetăm cu ideea de a avea sticla noastră că până la urmă îți pui amprenta pe ceva ce e al tău.

Cum descrii tu berea voastră?

În afara faptului că e foarte bună, ceea ce e un lucru foarte subiectiv? J

E o bere care cred că merită încercată. Una dintre glumele preferate atunci când vorbesc în cadrul unei mulțimi este să întreb cine a băut berea Zăganu. Iar următoarea întrebare este: Ați băut și a doua oară berea Zăganu? Surprinzător toate mâinile rămân ridicate. Asta e o declarație că e o bere bună.

Cât ați muncit? Poți să contorizezi?

Stai să mă uit că am un cronometru :). Nu știu să-ți zic, am muncit mult.

Hai să te întreb altfel? Ați mai avut concedii în toți anii ăștia?

Noi am luat fabrica în februarie și am vândut prima bere în octombrie. Până în octombrie am tot avut concedii. Legat de concedii, noi avem un avantaj: fiind doi, reușim să ne suplinim. Era la un moment dat un film: unul era șef până la 12, celălalt era șef de la 12. Cam așa suntem și noi. Încercăm să ne suplinim, știm mereu unul de altul.

Nu prea s-a întâmplat în primii ani pentru că noi făceam absolut tot, de la adus bere de la fabrică, asta până am reușit să ne luăm prima mașinuță și să avem primul angajat care să facă distribuție. Un an și trei luni am mers eu prin baruri și duceam berea. Laurențiu mă suplinea atunci când erau prea multe comenzi. Erau baruri care își dădeau seama vinerea că nu mai au bere, așa că vinerea ajungeam totdeauna la miezul nopții acasă. Mă întrebau clienții: „livrați la 11?”. Păi dacă am primit comanda la 8 seara, nu-mi permiteam să zic că nu livrez.

Ce ați simțit când ați primit prima comandă, fără să vă duceți voi să bateți la ușă?

A fost foarte plăcut când ne-a sunat cineva care nu era prieten sau prietenul unui prieten și ne-a spus „domne, am băut berea ta într-un bar și aș vrea și eu să o am în localul meu”. A fost un sentiment foarte plăcut pentru că noi până atunci mergeam cu o sticlă de blondă în mâna dreaptă și o sticlă de brună în mâna stângă. Încercam să le explicam oamenilor ce înseamnă berea artizanală, ce înseamnă berea nepasteurizată care poate fi și filtrată și nefiltrată, în fine. Am introdus niște termeni ca să-i facem pe oameni să aprecieze, unii s-au interesat suplimentar, alții nici măcar nu au gustat berea.

Ce vis ai tu?

Weekendul trecut am fost la Berlin pentru un studiu de piață și am vizitat fabrica de bere Stone. A fost impresionant, dacă aș închide ochii cam aia ar fi fost dorința.

Și nu vrei și tu o vacanță?

În ultima vreme îmi permit, mai am timp să mai ies cu copiii, mai fac lucruri. Dar suntem pe un făgaș normal spre un asalt final spre următorul obiectiv.

Care e următorul obiectiv?

Creșterea capacității. E un obiectiv constant.