fbpx

Căutare

Share this article
Articol susținut de

Raluca și Eugen s-au cunoscut la Untold. Exact pe stadion. Astăzi sunt 2hearts4wheels, dar atunci ea lucra într-o corporație, iar el era freelancer și lucra în IT. În timp, amândoi și-au dorit o aventură, și-au dorit libertate. Așa că, în 2019 a apărut în viața lor Shooby, un van pe care l-au făcut împreună, doar ei doi. Și toată lumea i-a ajutat, „de la cineva am primit frigiderul, de la cineva parchetul, ba chiar și o parte din PAL-ul folosit la mobilier l-am primit de la fostul job al Ralucăi”.

Prietenii nu i-au luat la început în serios, apoi le-au zis că sunt curajoși. Raluca și Eugen nu știau la ce se referă acest „curaj”, dar, „mai târziu am înțeles că era vorba de curajul de a renunța la tot ce îți este cunoscut, la bula ta și să te avânți în nou și în necunoscut”. Pentru că asta au făcut. Au renunțat la confort, și-au dat demisia, și-au vândut mașinile și au plecat după soare. 

De atunci, 2hearts4wheels au străbătut 12 țări și peste 25.000 de kilometri. Au peste 365 de nopți dormite în Shooby. Iar atunci când vin acasă, dorm la părinți. Altfel, planul lor era să fie mereu pe drum și mereu în Shooby. 

Când am vorbit cu ei erau undeva prin Vâlcea în Parcul Național Buila-Vânturărița, la soare, în hamac! Dar cum a început povestea 2hearts4wheels? Și cum arată viața celor doi tineri care au renunțat la tot pentru libertate?

Care este planul pe care îl aveți pentru perioada următoare?

Cel mai bun plan este „să nu ai niciun plan”. Ne place mult să ne lăsăm surprinși de direcțiile naturale însă, cum suntem condiționați ușor în perioada asta cu rezolvarea unor lucruri, am decis să ne plimbăm prin țară și să ne bucurăm de România, până se „aliniază planetele”.

Pe unde ați fost până acum, pe unde v-a plimbat Shooby?

Din 2019 călătorim prin Europa cu Shooby și am reușit să străbatem 12 țări și peste 25.000 de kilometri.

2hearts4wheels
Povestea celor doi tineri care și-au dat demisiile, și-au vândut mașinile și au plecat după soare, trăind într-un van făcut de ei. Cine sunt 2hearts4wheels

Chiar de ce Shooby? De unde vine numele mășinii / casei voastre?

În entuziasmul inițial când am cumpărat mășina făceam tot felul de glume pe seama ei și de multe ori o asemănam cu mășina din Scooby Doo. De la scooby scooby doo până la shooby… nici noi nu știm cum am ajuns, dar here we are (râd).

Eugen (2hearts4wheels): „De mic visam împreună cu un prieten să ne luăm o dubă și să mergem la mare cu ea. Se pare că nu a fost să fie până în 2019”

Cum a început povestea 2hearts4wheels?

Raluca: Eu am avut revelații referitor la stilul meu urban de muncă și am decis să îl schimb, începând ușor cu o călătorie de o lună prin Asia cu rucsacu’ în spate. Iar această aventură pur și simplu mi-a deschis apetitul de cutreierat cât mai mult, ieftin și autentic (nu doar puncte turistice).

Eugen: De mic visam împreună cu un prieten să ne luăm o dubă și să mergem la mare cu ea. Se pare că nu a fost să fie până în 2019.

Unde a fost prima călătorie pe care ați făcut-o? 

Prima călătorie a durat 6 luni și am decis să „mergem după soare”. Așa că am făcut partea de sud a Europei: Croația, Italia, Spania, Portugalia.

Cum v-ați simțit în prima noapte pe care ați petrecut-o cu Shooby?

Ne amintim perfect prima seară (râd). Eram la Craiova, ploua, era weekend și gălăgie pe străzi, parcarea era înclinată. A fost o experiență aparte, însă ce e important este că am dormit ca 2 prunci.

Shooby, 2hearts4wheels
Povestea lui Shooby, van-ul făcut de Eugen și Raluca

Ce făceau Raluca și Eugen înainte să îl întâlnească pe Shooby? 

Raluca: Eu lucram într-o corporație de succes și pe lângă, mai lucram în weekenduri pe partea de evenimente ca model (o mai fac și acum când sunt în București).

Eugen: Eu, cu excepția câtorva ani în adolescență, am lucrat mereu freelancer în IT. La un moment dat, mi-am făcut și o firmă proprie, suficient cât să îmi dau seama că nu mi se potrivește acest rol. Adică nu-mi aducea împlinire.

Cum a venit și cât de grea a fost alegerea libertății?

Eugen: Pentru mine, alegerea libertății se întâmplase mai demult, nu mai eram angajat de ceva vreme și nici nu îmi mai doream. Așa că nu aveam un șef, un program sau un proiect care să mă țină legat într-un loc.

Raluca: Lucrând din fragedă pruncie, pentru mine a renunța la job era ceva de neimaginat, ca și cum nu există viață fără un loc de muncă stabil, indiferent cum definim acest „stabil”. Motiv pentru care, în primele săptămâni de „șomaj” m-am trezit cu foarte mult timp liber pe care nu știam cum să îl „ordonez”, așa că, mi-am luat diploma de dizertație care mă aștepta cuminte de câțiva ani, am avut timp pentru mine, m-am acomodat cu „viață fără job normal”.

Voi v-ați ocupat de întreaga conversie a mașinii. Cât de greu și cât a durat întregul proces?

Cap-coadă, noi doi am făcut totul și am terminat-o într-o lună, lucru de admirat având în vedere că niciunul dintre noi nu a mai făcut așa ceva. Dificultăți au fost mai mult psihice pentru că nu puteam vedea acest proiect terminat. Aveam întrebări de genul: acum ce facem, crezi că reușim, nu știm ce urmează, nu avem experiență. Acestea au fost probleme de care ne-am lovit și mai puțin cele de găsirea anumitor materiale, de exemplu.

Cât de des schimbați lucruri în casă… știți vorba aceea că în fiecare an ai ceva de făcut prin casă, de la văruit, la gard și de la tablă, la parchet. În cazul lui Shooby cum este?

Foarte bună întrebarea (râd). În casă nu există lună în care să nu mut mobila și să mai aranjez câte ceva. Nu să cumpăr lucruri, cât să le reinterpretez. Am încercat acest lucru și în Shooby, însă cum am schimbat locul la ceva, spațiul fiind limitat și mic, Eugen imediat s-a prins și a spus că nu e o soluție bună (râde). 

Însă da, mereu când ajungem în țară, îi mai schimbăm culoarea (vopseaua) în interior, îi mai punem un preș nou, alte perne și ce elemente tehnice mai are nevoie (furtun de duș, mici reparații, verificări și pregătiri pentru viitoarea plecare).

„Conversia inițială a costat în jur de 2000 de euro, foarte puțin dacă luăm în calcul cât costă o autorulotă standard, chiar și la mâna a doua”

Cât a costat conversia?

Conversia inițială a costat în jur de 2000 de euro, foarte puțin dacă luăm în calcul cât costă o autorulotă standard, chiar și la mâna a doua. 

Evident, am muncit amândoi zi lumină timp de o lună și așa am reușit să scăpăm mai ieftin. Am folosit la maxim orice resursă și ne-am bucurat de orice lucru făcut cadou de prieteni. De la cineva am primit frigiderul, de la cineva parchetul, ba chiar și o parte din PAL-ul folosit la mobilier l-am primit de la fostul job al Ralucăi unde cei de acolo au simțit nevoia să facă niște schimbări chiar în acea perioada și se întrebau unde să arunce lucruri. Ne-am bucurat și noi și ei să luăm ce nu mai foloseau.

Și ce au spus prietenii, familia când le-ați povestit de planul vostru pe patru roți?

Când era la nivel de „iluzii” majoritatea nu ne băgau în seamă, nu credeau că se va întâmplă, crezându-ne nebuni sau… prea visători (râd). Însă odată ce lucrurile au prins contur, au început să ne încurajeze și să ne susțină. Foarte mulți ne-au spus că avem „curaj” să facem asta, deși noi nu prea înțelegeam unde e curajul. Mai târziu am înțeles că era vorba de curajul de a renunța la tot ce îți este cunoscut, la bula ta și să te avânți în nou și în necunoscut.

Citește și: Viață de jurnalist într-o autorulotă: Cum au renunțat Elena Stancu și Cosmin Bumbuț la confortul apartamentului și muncii de redacție pentru a pleca „Teleleu” prin lume în căutarea celor mai emoționante povești

Cât ați stat cel mai mult în casa pe patru roți?

În total avem 365 de nopți dormite în Shooby. Am avut două plecări de câte 6 luni fiecare. Urmează altele în curând.

Și când nu sunteți în Shooby, unde stați?

Ideea noastră era să stăm plecați. Non stop. Mașina sa să ne fie casă tot timpul, însă desigur, când venim în țară, stăm la părinții noștri.

Ce faceți? Din ce trăiți?

La prima plecare am avut bani strânși de acasă, am vândut mășinile și cam tot ce nu mai foloseam. Apoi, pe drum, am mai făcut voluntariat contra loc de parcare drăguț, am făcut poze la surferi în Portugalia etc. Eugen lucrează remote în IT din când în când.

Eugen și Raluca, 2hearts4wheels
Povestea celor doi tineri care și-au dat demisiile, și-au vândut mașinile și au plecat după soare, trăind într-un van făcut de ei

Știu că mai aveți un proiect, naturawl.ro, povestiți-ne puțin despre el…

naturawl.ro este un alt proiect al nostru de suflet, început în 2020 din dorința de a împărtăși cunoștiințele noastre și ceea ce mai descoperim atât pe drum, cât și online sau chiar și atunci când suntem în România.

Am început cu un blog în care Raluca scrie rețete de produse făcute ușor în casă pentru îngrijire personală, îngrijirea casei sau rețete de mâncare diferite sau reinterpretate, cu produse cât mai naturale și puțin procesate.

Am adăugat apoi și o secțiune de magazin cu produse naturale, bio, unele unicat sau pe care le puteți găsi foarte rar și chiar produse noi fabricate prin tehnologii oarecum noi, cum ar fi niște cristale de fructe și legume despre care avem știm că sunt unicate. Oricum, simțim nevoia să repetăm: naturale!

„Ideea noastră era să stăm plecați. Non stop. Mașina să ne fie casă tot timpul.”

Eugen, spui că la botez ai ales „Mersul Trenurilor” și un pix. De atunci ți se trage bucuria călătoriilor și, probabil, pasiunea actuală pentru jurnalul de călătorie pe care îl aveți. Dar mai ții minte care, unde și cum a fost prima călătorie pe care ai făcut-o 🙂

Hahahah, da, așa e, la botez am tras pixul și mersul trenurilor – nu știu dacă generațiile mai tinere știu ce este asta. Era o carte în care erau trecute toate traseele trenurilor cu ora de plecare, de sosire. Părinții mei au crezut că o să învăț carte multă (râde), ceea ce, sincer, nu mi-a plăcut. Dar nu pentru că nu îmi place să învăț, ci probabil mai mult din pricina sistemului de învățământ de tip „roboțel”.

Prima mea călătorie singur, fără părinți, a fost pe la 14 ani, la munte la Zărnești, cu prietenii mei. A fost amuzant dacă îmi aduc bine aminte și este clar că de atunci m-am îndrăgostit de traseele montane și de ieșirile în natură.

Dar prima călătorie pe care ați făcut-o împreună?

Prima noastră „ieșire afară” împreună a fost în 2017 în Cipru.

Cum v-ați cunoscut?

Ne-am cunoscut la Cluj, la Untold, fix pe stadion.

2hearts4wheels
Cine sunt 2hearts4wheels

Care este mesajul vostru pentru cei care se gândesc să facă pasul și să se mute sau să călătorească pe patru roți? Pentru cei care vor să vă calce pe urme, 2hearts4wheels?

Accesează-ți intuiția și du-te cu inima deschisă în acea direcție. Ea știe mereu ce îți face sufletul să trăiască frumos. Nu există nimic corect sau greșit și poți afla ce este benefic pentru tine doar încercând. Nu-ți fie frică să renunți la comoditate, la zona de confort sau chiar la un job. Evident, totul ține de priorități și de „ce te face fericit”. Dacă simți că o astfel de aventură te face fericit, fă-o!

Care sunt cele mai importante lucruri de care trebuie să țină cont?

Că nu avem nevoie de atâtea lucruri de câte credem că avem nevoie și că mintea este parșivă și construiește frici care ne țin în loc. E de reflectat și însușit aici.

Care sunt lucrurile la care nu vă așteptați și vi s-au întâmplat: plăcute sau neplăcute?

Plăcute: să ne primească lumea în casele lor, cu atâta bucurie și iubire ca și cum am fi parte din ei. Oamenii descoperiți în aceste aventuri și poveștile lor au fost cel mai mare câștig al nostru, pe lângă frumusețea unor locuri despre care habar nu aveam că există.

Neplăcute: Să fim văzuți ca niște infractori, ca ceva sau cineva care face ceva rău. Mulți ne plâng de milă că trăim într-o mașină, fapt care ne amuză. Un alt lucru neplăcut este mizeria lăsată în urmă de unii „iubitori de natură” care uită să își ia pet-ul sau cutia de bere din locul frumos și natural în care au consumat sau chiar să își îngroape hârtia igienică folosită în natură. Când un astfel de loc este vizitat de câteva mii de oameni într-o lună, devine o problemă chiar dacă acea hârtie este biodegradabilă. Oamenii uită că este biodegradabilă în câteva săptămâni sau chiar luni, timp în care e urât și trist.

Citește și: Cum trăiesc cei doi români pe care pandemia de coronavirus i-a prins cu autorulota în Spania, într-un sat de la poalele munților Pirinei

Ce ați învățat despre voi în toată această perioadă?

Că orice schimbare îți aduci în viață necesită timp și tinde să „îți facă probleme” dacă nu înțelegi cum funcționează lucrurile. Am mai învățat să ne identificăm intuiția și să ascultăm de ea. Și că intuiția nu dă greș niciodată.

Cât de mult v-a ajutat în relație?

Enorm. Pentru noi acesta a fost „testul suprem” al relației și așa este: în 3 metri pătrați, 2 suflete să se simtă așa armonioase, nici în plus nici în minus, să ne înțelegem și să ne susținem reciproc, fiind și prieten și familie și iubit… puțin din fiecare, e fenomenal!                    

2hearts4wheels
Cine sunt 2hearts4wheels

Și, ultima întrebare, 2hearts4wheels, care este locul vostru preferat și de ce?

Locul preferat? Hm… nu cred că avem doar unul (râd). Am descoperit orașul cetate Cortona în Italia unde am zis că ne-am muta. Am descoperit tot în Italia o plajă sălbatică lângă o pădure de pini. Am descoperit un apus de soare fenomenal pe plajele Marsilliei în Franța. Ne-a plăcut maxim să culegem măsline în Portugalia și să facem ulei de măsline după metode naturale și vechi. Ne-a plăcut foarte tare să vedem Africa la orizont din vârful Gibraltarului și am fost impresionați de Atlanticul de pe malurile Portugaliei. Tot în Portugalia ni s-a făcut pielea găină când am văzut și filmat două zile cele mai mari valuri pe care se practică surf, la Nazare.

read
next
promoted
articles
loading...

Abonează-te la newsletter-ul LIFE.RO