Căutare

Share this article

Eka are 37 de ani și vine din Bali, din Ubud.

Sunt 9 ani de când a decis să își urmeze sora, prima balineză care a ajuns în România, într-o țară despre care nu auzise nimic și se afla la 10.000 de kilometri distanță. A renunțat la studii, la viza de SUA și a venit aici, în estul Europei, la un spa de lângă București, care a făcut-o să se întoarcă în scurt timp acasă, cu cea mai amară dezamăgire.

Familia a decis însă pentru ea și a trimis-o înapoi, deși aceasta părea atunci o cruzime. Timpul avea să arate că părinții ei au avut dreptate și aici, în București, într-o noapte, bărbatul vieții ei a văzut-o la geam pentru câteva momente și a decis că poate să o aștepte o viață.

Acum sunt împreună, au un copil, Kalyani, și conduc un centru spa cu templu balinez, bambu la intrare, pietre și lemn aduse din Asia.

Iată o poveste demnă de film, cu un român, o balineză și câteva miracole pe parcurs.

De unde vii tu cum este? Ce-mi spui despre tine?

Am crescut într-o familie foarte modestă. Mai am o soră mai mică, de fapt ea a fost prima femeie din Bali care a ajuns în România. Noi două am avut o legătură foarte puternică, iar când ea a decis să vină în România, eu am renunțat la toate planurile și am venit după ea aici.

Sora mea primise un job la un centru spa, iar eu mă pregăteam să plec în America. Aveam viza și totul pregătit să plec într-o săptămână. Dar, când am auzit unde vrea ea să se mute, am intrat în panică. I-am zis: „dacă te mănâncă rechinul, dacă te ucide un glonț, unde te găsesc eu? Doar pe tine te am”.

Am anulat toate actele, am plătit amendă pentru că am renunțat la vizita în SUA în ultimul moment și am ales să plec după sora mea, la 10.000 de km, într-o țară despre care nu auzisem niciodată.

Eka, Alex și familia din Bali

Acum, după toate prin câte am trecut, nu îmi pare rău că am ajuns în România.

Cu ce studii ai venit din Bali?

În Bali făcusem facultatea, în managementul turismului. După ce am terminat facultatea am făcut două școli profesionale în domeniul spa. Iar aici tot sora mea m-a inspirat.

Cum a fost când ai ajuns în România?

Foarte greu. M-am angajat, este adevărat, în centrul spa unde lucra sora mea, doar că imediat ce am ajuns eu aici, ea a plecat în Slovacia, cu un contract. Așa că am rămas singură.

Prima barieră a fost cea de limbă. Eu nu vorbeam decât limba engleză iar oamenii din centrul spa din Prahova, unde am ajuns, nu mă înțelegeau. Nu mi-a plăcut deloc pentru că mi se păreau nedrepți și țipau la mine. A fost o întâmplare care m-a făcut să îmi dau seama că este absolut necesar să învăț română.

Voiam să cumpăr porumb și nu știam cum să le explic colegilor mei din spa ce vreau. Am adus mălai din cămară și le-am arătat că vreau să cumpăr asta, dar „lung, lung!” (râde). Iar ei mă întrebau dacă vreau să iau mămăligă. Abia când a venit în hotel un turist și a înțeles că eu căutam porumb, s-a rezolvat.

Eka, Alex și Kalyani

Ce a mai fost greu la această adaptare, în afară de limbă?

Mâncarea. (râde)

Ciorba a fost primul lucru ciudat pe care l-am văzut aici. Ciorba de burtă cu ardei întreg lângă? Ce facem cu asta, am zis? (râde) La noi ardeiul se taie și se amestecă în mâncare, nu se pune lângă.

Când am văzut bucățile de carne, de brută, am crezut că este pentru animale. Când am gustat și am simțit gustul de smântână m-am speriat, pentru  că noi nu mâncăm lactate, câtă vreme vaca este sfântă pentru noi, e ca mama. Nu am putut să mănânc. (râde)

Când ți-a venit gândul să pleci înapoi?

După ceva timp, la acest spa de lângă București lucrurile au început să meargă foarte rău pentru mine, eram plătită prost, munceam pentru 400 de dolari, iar 100 îmi erau păstrați drept garanție. Dar nu am spus nimic. Cumva ca fata de la țară, care tace și muncește. La un moment dat însă s-a umplut paharul, oamenii țipau la mine, nu înțelegeau mai nimic din ce le spuneam așa că nu am mai putut accepta și am plecat acasă, în Bali.

Am vorbit cu tata: „trebuie să plec din România pentru că nu am parte de niciun respect acolo, oamenii nu sunt corecți”, i-am zis. „Cum să fac? Spune-mi soluții!”. Iar el m-a îndemnat să mă mut în București, în Capitală. Sora mea urma să se întoarcă din Slovacia și nu mai avea să fiu singură.

L-am ascultat, chiar dacă sufletul meu a zis că nu mai vrea.

Copiii din Bali au un mare respect pentru părinți. Mama, mai ales, este ca o sfântă pentru noi. O pup și pe picioare, dacă îmi cere asta.

Eka și Kalyani

M-am întors la București și am încercat să găsesc de muncă. M-a ajutat cineva și am ajuns într-un apartament din Militari, unde însă nu aveam nimic: apă, curent, pat, nimic. O clientă m-a speriat că oamenii din București sunt răi și pot să mă trezesc răpită, urcată într-un camion și dusă în Spania ilegal. Firește că mi s-a făcut teamă să ies din casă.

M-a salvat însă rugăciunea.

Cui te rogi tu când te rogi?

Acum sunt ortodoxă.

Când am fost la acel spa s-a întâmplat ceva. Într-o zi nu am mai putut să mă ridic din pat din cauza durerii de spate. Pentru că munceam foarte mult. Sigur că nu m-a dus nimeni la spital, nimeni nu a chemat un medic.

Mi s-a făcut frică să nu mor acolo. Mă gândeam că, dacă este să mor, mai bine mor în Bali, cu părinții mei. Am început să mă rog.

Într-o seară, mă crezi sau nu, l-am văzut pe Iisus, îmbrăcat în alb. Am simțit că îmi pune mâna pe frunte. Atunci i-am zis: scoate-mă de aici și schimbă-mi viața! Că nu mai pot.

Nu știu dacă era vis sau nu. Cert este că a venit la mine de trei ori. Chiar dacă eu eram atunci în altă religie.

Pentru mine Iisus era Dumnezeul creștinilor și, ce văzusem în Bali, de ziua lui venea de Moș Crăciun. (râde) Acum simțeam că mi s-a arătat.

Apoi l-am întâlnit pe soțul meu.

Eka, Alex și Kalyani

Cum l-ai cunoscut?

Ți-am spus că făceam masaj terapeutic unor clienți din București. El m-a chemat să îl ajut pe tatăl său. Și-mi amintesc cum i-am spus atunci: „da, dar nu erotic!” (râde) „Eu nu fac masaj erotic!”. „Nu, a zis el, tatăl meu este paralizat!”. Și eu am continuat: „Nu contează dacă este sau nu paralizat, dar eu nu vreau masaj erotic!”  (râde) „Eka, îți garantez eu că tata nu vrea altfel de masaj decât unul terapeutic!”.

Întâmplarea a făcut ca înainte să ajung eu la ei, au plecat la tratamente în Turcia. Iar când s-au întors Alexandru m-a sunat. Și, zice el acum, s-a îndrăgostit de vocea mea. (râde) Atunci mi-a zis doar atât: „vreau să te văd!”.

Cum îți spuneam însă, eu nu aveam încredere în nimeni atunci. Evident că nu i-am spus nimic despre mine sau unde locuiesc. Dar nu știu cum a făcut că m-a găsit. Și, la 11.00 noaptea a venit la mine, la bloc. Este IT-ist. 😊 Așa bănuiesc că m-a găsit.

M-a sunat și m-a chemat la un ceai. M-am speriat. Am ieșit un pic la geam, l-am văzut că mă cheamă la el, dar am refuzat să mă duc. Mi-a spus apoi că i-a fost de ajuns să mă vadă câteva momente să decidă că eu sunt pentru el.

La 7.00 dimineața, când am coborît din bloc, el era tot acolo. Am mers cu el și nu m-a mai lăsat să plec.

El m-a salvat. Fără el, aș fi plecat din România.

Cum ai deschis acest centru spa?

Una dintre clientele mele, căreia i-am salvat spatele, m-a întrebat: „Eka, spune-mi care este visul tău?”

I-am spus că visez să am într-o zi un loc mare și frumos, doar al meu, cu grădină și cu templu adus din Bali, cu bambu la intrare, cu lemn și pietre.

Trei ani de zile nu mi-a mai zis nimic. Venea la masaj ca întotdeauna și, într-o zi, mă cheamă la o ședință. Am rămas șocată. Nu știam despre ce era vorba. Am ajuns într-un birou cu alte patru persoane care își doreau să investească în visul meu.

Visul meu devenea realitate. Am adus Bali aici.

Abonează-te la newsletter-ul LIFE.RO