Prietenia văzută prin ochii copiilor: de ce este „Stranger Things” serialul care vorbește cel mai frumos despre prietenie

„Stranger Things” are una dintre cele mai frumoase și mai rare calități de pe micul sau marele ecran: este un serial viu. Ne-a trezit nostalgia anilor ’80. Ne-a stârnit admirația prin lupta unei mame gata să facă orice pentru a-și salva copilul. Ne-a emoționat cu povestea șerifului care reușește să ajute un puști, după ce propriul său copil a murit atunci când avea vârsta acestuia. Dar cel mai important, ne-a convins să rămânem fascinați de povestea sa pentru că este spusă de niște prieteni gata să facă absolut orice unul pentru celălalt.

E adevărat că ne ține lipiți de poveste și datorită soundtrack-ului 🙂

Lăsând în urmă toate aventurile SF, toți monștrii și toate puterile supranaturale care ajută omenirea să supraviețuiească, „Stranger Things” este un serial despre prietenie. Întâi între cei patru băieți. Apoi între ei și Eleven. Apoi între ei și Max. Și, ulterior, între ei și Steve.

Dungeons and Dragons: jocul care dictează atât prietenia băieților, cât și acțiunea serialului

Încă de la începutul serialului, jocul Dungeons and Dragons ne dă cheia cu care trebuie să deschidem relațiile dintre cei patru puști și personajele lor. Jocul se petrece în casa lui Mike (Finn Wolfhard) care mai este și Dunheon Master, așa că știm de la început că el este liderul. Apoi, în timpul jocului, Lucas (Caleb McLaughlin) îi spune lui Will să nu mai fie un fricos și să se folosească de o vrăjitorie cu foc cu care echipa lui ar urma să câștige, așa că ne dăm seama că el este personajul agresiv. Pe de altă parte, Dustin (Gaten Matarazzo) este cel care se pierde ușor cu firea, având în vedere că el este cel care îi spune lui Will să folosească o vrăjitorie de protecție și tot el este cel care se panichează atunci când zarurile sale ies de pe masă. Și, în cele din urmă, Will (Noah Schnapp) este personajul pur, sincer, naiv – el fiind cel care recunoaște în fața lui Mike adevărul că zarurile sale au însumat 7 și nu 13.

Jocul ne dă cheia cu care să înțelegem personajele și cum vor reacționa acestea în viitorul acțiunii. O poveste spusă de la nivelul acestor puști. Iar Dungeons and Dragons (și alte jocuri din lumea acestora geekși) ne ajută să înțelegem cum văd ei lumea. Care le sunt reperere. Cât de curajoși sunt. Cum văd ei dușmanii sau monștrii. Și cum, mai apoi, vor găsi soluții să îi înfrunte.

În plus, prin faptul că serialul începe cu Dungeons and Dragons, ni se spune de la început că noi suntem acolo pentru a ne juca alături de cei patru. Că suntem parte din lumea și din prietenia lor. Ce frumos, nu?

Prietenia e doar cel mai important concept

Plecăm de pe tabla de joc și asta pentru că intră în acțiune Eleven (Millie Bobby Brown). Atunci când aceasta intră în joc nu știe nimic despre lumea în care trăiesc personajele noastre. Nu are nume. Nu are povești. Nu are familie. Și nici nu știe ce înseamnă prietenia. Așa că, liderul Mike trebuie să îi explice ce înseamnă această relație specială. Și prin Eleven, înțelegem și noi ce vor să spună frații Duffer prin acest concept.

Ce o învață Mike? Înțelegerea lui despre prietenie este nu doar îndrăzneață, este absolută. Și asta pentru că este sinceră, nu este marcată de dezamăgirile care vin odată cu fiecare pierdere și nici de traumele care vin odată cu anii.

„O promisiune este ceva ce nu poți încălca niciodată”, îi spune el lui Eleven. Și continuă: „un prieten este un om pentru care ai face orice, în fața căruia nu ai încălca nicio promisiune. Și asta este foarte important pentru că prietenii își spun lucruri; lucruri pe care părinții nu le știu”. Și încheie cu „prietenii își spun adevărul, nu se mint unul pe altul”.

Iar pentru Eleven asta este prietenia: încredere. Chiar și atunci când, într-un final, acceptă că ea este cauza pentru care poarta monștrilor s-a deschis, tot la prieteni se retrage. Și tot ei sunt cei care îi vin în ajutor. Pentru ei regulile prieteniei sunt sacre.

Citește și: Prietenia dintre actrițele Jane Fonda și Lily Tomlin, într-un serial care ne învață să ne uităm altfel la părinți și bunici

Și în final, tot prietenia este cea care câștigă bătălia finală și salvează lumea

Întorcându-ne la Dungeons and Dragons, aruncăm în luptă și celelalte personaje de pe tabla de joc. Unele noi, precum Max (Sadie Sink). Altele mai vechi precum Steve (Joe Keery), Jonathan (Charlie Heaton), Nancy (Natalia Dyer), Chief Hopper (David Harbour) sau Joyce (Winona Ryder).

La finalul primului sezon, atunci când guvernul dă înapoi, este timpul ca puștii să pună în practică tot ce au învățat din Dungeons and Dragons. Aici vedem cum prietenia lor dă roade. Cei patru mușchetari (prietenia lor este cumva sinonimă cu cea din cărțile lui Dumas, de altfel și Dustin face această comparație la un moment dat și își numește pet-ul pe care îl primește din partea lumii de dincolo- d’Artagnan) folosesc tactici din joc. Iar Eleven le vine în ajutor atunci când sunt în pericol de moarte. Tocmai experiența colectivă, încrederea pe care i-au arătat-o aceștia și prietenia pe care a învățat-o de la ei fiind cele care i-au dat curajul să intervină și să se lupte cu o lume pe care i-a adus-o în realitatea micuțului orașul Hawkins, din Indiana.

Și tot ea este cea care le vine în ajutor și la finalul celui de-al doilea sezon atunci când prietenia o cheamă acasă. Mike, Lucas, Dustin și Will sunt „acasă” pentru ea. Și Eleven este în stare să facă orice pentru a-i ști în siguranță. Asta pentru că prietenii nu doar că își spun adevărul și au încredere în ei, dar fac totul unul pentru celălalt.

„Stranger Things” ne învață că prieteniile pot trece de toate barierele social-culturale

Tocilarul Dustin se împrietenește cu băiatul cool care este chiar mai mare decât el, Steve. Max este foarte repede acceptată de grupul de patru puști, deși este nou venită în oraș, fără mari cunoștiințe științifice (marea lor pasiune) și cu un frate care nu acceptă deloc prieteniile sale. Nancy (sora lui Mike) și Jonathan (fratele lui Will) se împrietenesc și, mai apoi, se îndrăgostesc deși vin din două lumi diferite – Nancy e una dintre vedetele școlii, iar Jonathan este băiatul care se ascunde prin pădure pentru a-i urmări pe ceilalți adolescenți de vârsta lui. Iar lista prieteniilor rămâne deschisă.

Și asta pentru că „Stranger Things” vorbește despre prietenie mai presus de orice (de dihotomia bine-rău, de dragoste sau de curaj). Serialul fraților Duffer este unul viu, chiar dacă nu vorbește despre ce se întâmplă în 2019 (sau mai ales pentru că ne trezește nostalgia cu muzica lui Michael Jackson, Kyle Dixon, Peter Gabriel, Queen sau Bon Jovi). Producția celor de la Netflix este una colorată și nu doar pentru că vorbim despre una science fiction, ci pentru că puștii care sunt în centrul ei sunt foarte frumoși (și nu în sensul frumuseții de pe podium, ci în sensul frumuseții din casele noastre). „Stranger Things” nu are doar un foarte bun scenariu, ci și o minunată coloană sonoră, el fiind totodată un serial viu, bine gândit și mereu mai bun de la sezon la sezon. Așa că acum ne așteaptă pe Netflix cu sezonul trei. Să vedem dacă prieteniile lor vor supraviețui adolescenței, dragostei și … noilor pericole care amenință lumea.