fbpx

Căutare

Share this article

Sonda spaţială americană Juno a transmis prima fotografie pe Terra, după ce s-a plasat cu succes pe orbita planetei Jupiter, la sfârşitul săptămânii trecute, informează bbc.com, citată de News.ro.

Fotografia transmisă de Juno pe Terra prezintă un răsărit de Soare pe Jupiter, alături de trei dintre cei mai importanţi sateliţi naturali ai acestei planete gazoase uriaşe – Io, Europa şi Ganymede. Cel de-al patrulea satelit natural major al lui Jupiter – Callisto – nu apare în fotografie.

Juno se îndepărtează în prezent de Jupiter pe o traiectorie în forma unui arc larg, care o va readuce în proximitatea planetei în luna august, când îşi va activa „JunoCam”, un dispozitiv fotografic special, care îi va permite să capteze imagini cu un grad sporit de claritate.

Pentru moment, cercetătorii de la NASA se declară mulţumiţi de faptul că echipamentele de la bordul sondei se află într-o stare de funcţionare bună, după ce sonda Juno a traversat un mediu extrem de ostil, cu radiaţii foarte puternice, în timpul manevrei de plasare a sondei pe orbita lui Jupiter, pe 5 iulie.

În prezent, savanţii americani activează şi verifică starea de funcţionare a tuturor instrumentelor de la bordul sondei Juno. O perioadă de calibrare a acestora va fi necesară, înainte ca analizele de studiere amănunţită a planetei Jupiter să debuteze în luna octombrie.

La jumătatea lunii octombrie, un motor adiţional al sondei va fi activat, care va plasa vehiculul spaţial pe o orbită mult mai strânsă în jurul lui Jupiter, ce îi va permite să efectueze o rotaţie completă în 14 zile. Apoi, sonda va realiza 37 de rotaţii în jurul planetei Jupiter şi se va apropia la o distanţă de până la 5.000 de kilometri de staturile superioare ale atmosferei acesteia.

Fotografia dată publicităţii de NASA a fost realizată duminică, atunci când sonda Juno se afla la o distanţă de 4,3 milioane de kilometri de această planetă uriaşă.

În imagine pot fi văzute foarte bine benzile colorate ale atmosferei lui Jupiter. De asemenea, este vizibil Great Red Spot (Marea pată roşie) – o furtună de dimensiuni colosale, care traversează această planetă de câteva sute de ani.

Pe parcursul viitoarelor 18 luni, obiectivul principal al misiunii Juno va consta în a colecta informaţii care să îi ajute pe cercetători să înţeleagă motivul pentru care atmosfera lui Jupiter este atât de densă.

Savanţii americani vor folosi instrumentele de la bordul sondei Juno pentru a „scruta” în interiorul planetei. Ei sunt de părere că structura şi compoziţia chimică a acesteia deţin informaţii esenţiale care pot să explice felul în care această planetă gazoasă uriaşă s-a format în urmă cu 4,5 miliarde de ani.

Jupiter are un diametru de 11 ori mai mare decât cel al Terrei şi o masă de 300 de ori mai mare decât aceea a planetei noastre. Planeta are nevoie de 12 ani tereştri pentru a efectua o orbită completă în jurul Soarelui, iar o zi pe această planetă are o durată de 10 ore.

Compoziţia ei seamănă cu aceea a unei stele, fiind alcătuită în principal din hidrogen şi heliu. La presiuni înalte, hidrogenul devine un fluid conducător electric. Acel „hidrogen metalic” reprezintă cel mai probabil sursa care alimentează câmpul magnetic al planetei.

Cei mai vizibili dintre ”norii” aflaţi în atmosfera înaltă a lui Jupiter conţin amoniac şi hidrogen sulfurat. „Benzile” de pe Jupiter sunt generate de vânturi puternice, pe direcţia est-vest. Marea Pată Roşie de pe Jupiter reprezintă vortexul unei furtuni uriaşe, care este de două ori mai mare decât Terra.

Sonda spaţială Juno a reuşit să se plaseze pe orbita planetei Jupiter, pe 5 iulie, după o călătorie de cinci ani, a anunţat NASA, care a estimat costul misiunii la 1,13 miliarde de dolari.

Juno a parcurs aproape trei miliarde de kilometri în sistemul solar, înconjurând Soarele, înainte de a trece pe lângă Pământ, în 2013, pentru a beneficia de acceleraţia gravitaţională a planetei noastre, cu scopul de a-şi creşte viteza de deplasare.

Sonda a părăsit orbita terestră în octombrie 2013. De atunci, traiectoria ei a fost influenţată în principal de gravitaţia solară, până pe 28 mai, şi de cea a plantei gazoase Jupiter după aceea.

Juno va utiliza cele opt instrumente pe care le are la bordul său, în timpul celor 37 de rotaţii pe care urmează să le efectueze înainte de a plonja către suprafaţa planetei iunde se va dezintegra, cu scopul de a afla mai multe informaţii despre formarea lui Jupiter, structura sa, atmosfera şi magnetosfera acestei planete.

Sonda Juno, cu o masă totală de 3.625 de kilograme, va fi în principal alimentată cu energie de panourile sale solare, spre deosebire de alte vehicule spaţiale lansate spre planete îndepărtate din Sistemul Solar, care au fost echipate cu generatoare termice cu radioizotopi.

Cu patru sateliţi naturali de mari dimensiuni şi numeroşi alţi sateliţi mai mici, Jupiter are propriul ei sistem solar în miniatură. Compoziţia ei seamănă cu cea a unei stele şi, dacă ar fi fost de aproximativ 80 de ori mai mare, această planetă ar fi putut să declanşeze procesul de fuziune atomică, un proces ce permite stelelor să strălucească.

read
next
promoted
articles
loading...

Abonează-te la newsletter-ul LIFE.RO