Raluca Moianu: ”Copiii cresc, iar anii nu se mai întorc. Degeaba munceşti ca un rob să îi cumperi tot ce e mai scump, dacă nu eşti niciodată lângă copilul tău.”

Multă lume o asociază cu emisiunea Iartă-mă! Însă puţin ştiu că Raluca Moianu este întâi de toate om de radio, mamă full-time, profesor la Şcoala de televiziune şi mai mult decât atât…

Raluca ne-a vorbit despre proiectele sale din ultima vreme, despre relaţia cu fiica sa şi ne-a mărturisit şi în ce condiţii s-ar întoarce în televiziune.

Pentru cei cărora le era dor, ce mai face Raluca Moianu?

Raluca e mamă full time şi are mai multe joburi part time. Aşa am funcţionat mereu. Muncesc cu drag, iar dacă îmi plac proiectele, pun tot sufletul. Pentru cei cărora le e dor de vocea mea mă găsesc pe radio, pe 96.9 FM .

Ai renunţat definitiv la televiziune? Nu îţi este dor de micul ecran?

Sunt trainer la Şcoala de televiziune, din anul 2011 şi am pregătit mulţi studenţi pentru munca în radio şi TV. Cred că jobul acesta m-a făcut să mă simt aproape de micul ecran, fără să mă gândesc că nu mai sunt neapărat “pe sticlă”. Mi-e dor uneori de emoţia din emisiunile mele , dar cred că dorul nu este suficient pentru a reintra într-un proiect TV. E nevoie de un format bun care să mi se potrivească şi de un producător serios pentru a fi convinsă că iese ceva de calitate.

Lipsa ta din faţa reflectoarelor s-o interpretăm cum?

Uiţi că eu sunt la bază “om de radio”, iar proiectele TV în care am fost implicată au fost întotdeauna al doilea job pentru mine. N-am dispărut, pur şi simplu nu am căutat colaborări în televiziune, dacă proiectele care au venit spre mine nu au fost suficient de interesante sau nu am considerat că mi se potrivesc. Lucrurile nu s-au legat. Nu a fost vorba despre o dispariţie misterioasă.

Cum ţi se pare că a evoluat divertismentul în ultimii 5 ani?

În ultimii ani au fost la putere talent show-urile, acum e şi moda cooking show-urilor- sunt modele care vin şi pleacă. Sunt unele formate interesante, dar sunt şi emisiuni la care m-am uitat o dată şi nu mi-am mai dorit să repet experienţa.

Ce ai schimba tu acum?

Cred că un director de programe într-o televiziune cu pretenţii ar trebui să-şi îndrepte atenţia către aşa numitele formate “transmedia”, care sunt acum ultimul răcnet în Occident şi, în felul acesta, să încerce să atragă un public tânăr care migrează tot mai mult în online.

În ce condiţii te-ai reîntoarce ?

Dacă formatul este interesant , mi se potriveşte mie ca prezentator şi este produs de o instituţie serioasă, fie casă de producţie sau televiziune, în aşa fel încât produsul final să fie de calitate. Atunci aş fi tentată să mă întorc în televiziune.

A fost tv marea ta dragoste? Sau este radioul?

Radioul e prima mea mare iubire. De ce radio? Poate pentru că sunt fata care trebuia să poarte nume de aparat de radio… Atunci când m-am născut, tata a vrut să-mi spună Selena, iar mama a zis că “ e mai bine să-i spunem Ralu, nume de domniţă fanariotă, în loc de un nume de aparat de radio”

În ce alte proiecte eşti implicată acum?

Am primit recent propunerea de a intra în conducerea Academiei de balet “La Sylphide” , propunere venită din partea dnei Lorelei Bari, directoarea acestei şcoli renumite, singura academie privată care oferă posibilitatea tinerelor talente de a obţine o diplomă de balerin profesionist. Căuta un specialist în comunicare şi un bun organizator şi a considerat că eu sunt omul pe care-l vrea. Sunt profesor la Şcoala de televiziune şi mă găsiţi şi la radio, pe 96.9 FM, la Gold. Nu sunt proiecte full time, aşa că mă pot împărţi între ele. Aşa am funcţionat mereu.  

Mai ţii legătura cu foştii colegi din TVR?

Am prieteni în TVR, dar şi în alte televiziuni, oameni cu care mai ţin legătura. Prietenia merge mai departe indiferent de trustul de presă căruia îi aparţii la un moment dat.

Cum se împacă cariera cu viaţa personală?

Totdeauna mi-am făcut timp pentru fata mea, oricât de ocupată am fost la job. Am învăţat să deleg. Am ales acele proiecte care mi-au permis un program flexibil. Munca trebuie să îţi ofere satisfacţii, dar nu trebuie să te transformi în sclavul ei. Mi se pare esenţial să găseşti timp pentru a-l petrece cu cei dragi. Copiii cresc, iar anii nu se mai întorc. Degeaba munceşti ca un rob să îi cumperi tot ce e mai scump, dacă nu eşti niciodată lângă copilul tău.

Cu cine seamănă fiica ta? Ce calităţi a moştenit de la părinţii săi?

Cred că seamănă mult cu Mario, cu tatăl ei. E sportivă şi atrasă de tot ce înseamnă sport, cu precădere tenis, handbal, fotbal şi schi.

Cum ai putea descrie relaţia dintre voi două?

Ca orice relaţie mamă-adolescentă: de cele mai multe ori, cerul nostru e însorit, rareori parţial noros, şi mai rar sunt ploi sau furtuni. Ştie şi ea foarte bine că orice ar fi, la noi pe stradă iese mereu soarele.   

Unde te vezi peste 5 ani?

Mă văd aşteptând-o pe Mara cu emoţie să se întoarcă de la liceu ( va fi în clasa a XII-a, peste 5 ani J), iar, din punct de vedere profesional, mă văd implicată în vreun proiect cultural-educativ.