Căutare

Share this article

Despre curiozitate ar fi multe de spus, doar este o a doua natură. În timp ce unii dintre noi, cei mai asumaţi pot afirma spontan ca „mor de curiozitate” să afle una sau alta despre ce a mai făcut cutare, alţii se autocaracterizează cu modestie ca fiind extreeeem de discreţi, că sunt reali păzitori de secrete ca mai apoi să-şi frece mâinile fericiţi când află un cât de mic amănunt tainic. Şi desigur, în minoritate, sunt cei pentru care este o chestiune de onoare a nu duce vorba de colo-colo.

De dragul majoritarilor vom pătrunde în lumea mai puţin expusă a unor nume care s-au bucurat de popularitatea vremii din cu totul alte considerente.

Pe Sir Winston Churchill îl ştim ca fiind Primul Ministru al Regatului Unit al Marii Britanii în timpul celui de-al doilea Război Mondial. Dincolo de informaţiile publice, care îi elogiază calităţile, regăsim şi primele detalii ceva mai „colorate”: tânărul cadet de la Sandhurst este acuzat de „acte imorale” alături de câţiva colegi de-ai săi. În realitate nu există nicio dovadă că s-ar fi implicat vreodată în acte fizice homosexuale ca adult, dar a manifestat o aversiune cel puţin ciudată faţă de femei, în pofida faptului că şi-a divinizat mama şi că mai târziu s-a şi căsătorit. Posesor al unui Premiu Nobel pentru Literatură, Churchill înfăţişează în singura sa nuvelă, „Savrola” un erou implicat într-o relaţie platonică alături de protagonistă, într-o poveste cu iz autobiografic. Îşi leagă destinul la 33 de ani de Clementine din considerente mai degrabă sociale şi dinastice se zice, nu o dată consoarta dorind separarea pe motivul lipsei de afecţiune. Narcisist şi exhibiţionist, Winston cultivă relaţii platonice suspect de apropiate cu tineri atrăgători în timp ce serviciile de secretar personal îi sunt oferite de către Eddie Marsh, care îi rămâne alături timp de 25 de ani.

Un alt personaj controversat, în vremuri în care libertatea alegerilor intime era subiect tabu, este cu certitudine Oscar Wilde. Absolvent de Oxford, cu o apariţie flamboaiantă şi un stil literar neobişnuit, Wilde dă naştere la controverse atunci când publică „Portretul lui Dorian Grey” – pe scurt, povestea unui frumos tânăr care doreşte şi reuşeşte ca portretul său să nu îmbătrânească, în timp ce el rămâne tânăr şi duce o viaţă plină de plăceri şi promiscuitate. Ca o confirmare a înclinaţiilor sale, în aceeaşi perioadă în care cunoaşte marea afirmare începe o relaţie cu Lord Alfred Douglas. Intrigat de alegerea fiului său, tatăl celui din urmă prezintă prin avocaţii săi dovezile incontestabile ale homosexualităţii lui Oscar în cadrul unui proces care a dus la condamnarea la doi ani de puşcărie pentru „indecenţă grosolană”. Nici Wilde nu pare a-şi fi asumat orientarea până la capăt – i se atribuie câţiva copii nelegitimi alături de cei doi aduşi pe lume de către soţia sa, Constance.

Să nu credeţi că pudibonderia şi rafinamentul afişat de către cei care se ascundeau în spatele unui titlu nobiliar nu au fost cel puţin o dată încercate. Pe vremea când era Mare Ducesă a Rusiei, Ecaterina cea Mare este atrasă iremediabil de tânărul ofiţer Grigori Potemkin. Mai tânăr cu zece ani decât ea, acesta intră într-un menage à trois, însă ajunge unul dintre cei mai sclipitori oameni de stat ai secolului VIII, ajutând-o pe Ecaterina să extindă graniţele Imperiului Rus. Nu se ştie cu certitudine dacă au devenit şi soţi la un moment dat, însă Potemkin este menţionat ca atare în corespondenţe. Se “aude” însă că a fost pentru iubita sa un sprijin politic de nădejde dar şi cel care îi procura acesteia mai târziu tineri care să îi satisfacă fanteziile intime. Istoria şi-a urmat cursul firesc şi a trecut mai lent sau mai tumultuos prin poveştile de viaţă ale unor adevărate figuri epocale.

Făcând un pas pe Walk of Fame, dacă spui “Hollywood” poţi alătura cu succes şi un semn al egalităţii cu secrete păzite cu străşnicie sau dimpotrivă cu adevărate bombe de presă privind relaţiile asumate sau clandestine ale eroilor ecranului. În perioada divelor absolute, Elizabeth Taylor pare a fi doborât orice record atât în ceea ce priveşte numărul soţilor cât şi pe cel al relaţiilor “pestriţe”. În plus faima talentului său a fost cu succes dublată de cea de colecţionară a celor mai costisitoare bijuterii ( se vehiculează o valoare de 150 de milioane de dolari pentru diamantele prinse în monturi preţioase aflate în posesia sa ).

Nu în zadar Eddie Fisher, cel de-al patrulea soţ al său spunea că “un diamant de 50.000 de dolari o poate face fericită pe Liz doar patru zile”.

Căsnicia cu sus-numitul a demarat din start pe nisipuri mişcătoare: proaspăta văduvă ( după soţul cu numărul trei ) caută consolare la prietenul de familie, care mai mult, alături de soţia sa, o altă stea a marelui ecran, Debbie Reynolds îi stătuseră alături ca şi pereche de onoare la nuntă.

Idila dă naştere la un real cutremur mediatic, dar nu îi împiedică pe cei doi să îşi lege destinele. Cinci ani mai târziu, ca într-un joc ironic de ruletă, roata îl dă învins pe Eddie atunci când năbădăioasa starletă îl cunoaşte pe Richard Burton. Din nou calitatea de soţi pe care ambii o aveau nu a putut înfrâna atracţia irezistibilă, cei doi trecând ulterior prin două căsătorii şi tot atâtea divorţuri. Richard părea pur şi simplu vrăjit de Liz, afirmând că “sânii ei erau apocaliptici, ar fi putut topi imperii”, spre deliciul presei care încă nu cunoştea o exprimare atât de transparentă.

Destul cât ne-am minunat de poveştile de pe alte meleaguri. Avem şi noi “talentele” noastre naţionale în ceea ce priveşte controversele intime. Faceţi cunoştinţă cu Maria Obrenovici, pe numele real Maria Catargi, fiică de logofăt. Poate numele vi se pare insignificant, dar dacă facem o asociere “istorică” o găsim în postura de amantă a lui… Alexandru Ioan Cuza. Maria începe de timpuriu o viaţă aventuroasă: are un copil cu un ofiţer sârb, care nu îşi asumă paternitatea şi pe care îl lasă în grija surorii ei. Înscrie apoi o căsnicie eşuată cu principele Serbiei, Miloş Obrenovici căruia îi dăruieşte şi un moştenitor, pe Milan, care îi urmează tatălui său la tron.

Imediat după divorţ, Maria se întoarce în ţară unde îl cunoaşte pe Cuza, neluând în calcul sub nicio formă nici reputaţia sa de fustangiu şi nici căsătoria cu Elena Rosetti, umbrită de faptul că cea din urmă nu putea procrea. Superba amantă brunetă cu ochi albaştri se ocupă personal de acest aspect şi îi dăruieşte lui Cuza doi băieţi – domnitorul ajunge până acolo încât o pune pe soţie să îi înfieze, prezentându-i drept orfani. Se spune că Maria a fost cea care, cumpărată de conspiratori, a deschis uşile în fatidica noapte de după abdicare.

Ş-am încălecat pe o şa… Că nu se poate spune că “au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi”.

Cert este că ne-au determinat pe noi să căutăm, să încercăm să înţelegem, să comparăm sau să emitem judecăţi.

Până la urmă nu putem gusta viaţa şi momentele ei decât trăind-o aşa cum ne pricepem mai bine.

Alegerile ne aparţin!

Andreea Militaru este Guest Writer pentru life.ro şi dacă esti curios să o cunoşti mai bine, poţi încerca Just Words, platforma pe care continuă să-şi aştearnă gândurile, ideile şi întâmplările.

read
next

Abonează-te la newsletter-ul LIFE.RO