fbpx

Căutare

Share this article

Primăvara lui 1945, sfârșitul celui de-al doilea război mondial. Victoria aliaților asupra Germaniei s-a datorat, în semnificativă măsură, unor operațiuni intense de sabotaj și colectare de informații cruciale, gestionate de grupările de rezistență ori de voluntari pregătiți de serviciul secret britanic.  

Vera Atkins a fost unul dintre oamenii cheie, implicați în pregătirea, parașutarea și coordonarea acestor spioni, trimiși în spatele frontului inamic. Mulți dintre voluntari au căzut în mâinile dușmanului, au devenit prizonieri ori au fost executați în lagărele sinistre de la Auschwitz sau Dachau. Urma însă nu le-a fost pierdută niciodată, fiindcă Vera Atkins, ofițerul de informații britanic, nu a abandonat lupta cu orice forță potrivnică până când nu a aflat întreg adevărul despre capturarea oamenilor ei și până când cei vinovați nu au fost duși în fața tribunalului de la Nuremberg.

70 de ani mai târziu, când arhivele au fost desecretizate, faptele simple dar eroice ale Verei Atkins, evreica plecată din România, au ieșit la iveală. 

 Vera Atkins s-a născut la începutul secolului trecut, la Galați, dintr-un tată de origine germană și o mamă britanică. Datorită educației private și studiilor la Sorbonne, Vera stăpânea franceza, engleza, germana, dar și puțin română și italiană.

O relație apropiată cu fiul atașatului cultural la București al Regatului Britanic face ca Vera să se poată muta în Anglia, împreună cu mama ei, al cărei nume de fată, Atkins, începuse deja să îl folosească. 

În februarie 1941 este recrutată de renumitul serviciu de informații al lui Churchill, SOE, Biroul de Operațiuni Speciale, însărcinat să culeagă informații, să recruteze și să spioneze cu toate mijloacele disponibile inamicul din ce în ce mai amenințător al Regatului și al Europei, Germania nazistă.

Vera Atkins alături de membri echipei de cercetare a crimelor de război

Vera a intrat în biroul ce avea să se numească ulterior Divizia F și, împreună cu cei patru colegi bărbați ai săi, avea să gestioneze operațiunile de recrutare, pregătire, parașutare, transmisiile radio și de curierat ale celor aproape 400 de agenți trimiși în Franța deja ocupată de nemți.

Vera a preluat cu deosebită atenție și implicare echipa de voluntare, 37 de femei care au fost parașutate în Franța cu misiuni speciale de curierat și interceptări radio.

Într-un interviu din 1987 a povestit despre cei pe care i-a trimis în Franța: „sigur că îmi amintesc de ei. Țin minte detalii din dosarele lor, așa cum probabil doar ei și le amintesc”.  

Slujba ei era de secretară a șefului diviziei, renumitul ofițer de informații, col. Maurice Buckmaster. În realitate însă, Vera făcea mult mai mult decât atât: se asigura că pregătirea fizică și psihologică a voluntarelor este adecvată, că actele sunt bune și adesea le conducea personal până la avionul în care se îmbarcau, unele, pentru a nu se mai întoarce vreodată. Uneori intermedia mesaje cu familia sau rămânea la post până în toiul nopții ascultând și descifrând mesaje neinteligibile, transmise de cei din teren. 

Așa stând lucrurile pare greu de crezut că s-a întâmplat urma unul dintre episoadele cruciale pentru Divizia F. În octombrie 1943 un mesaj codificat ajunge la biroul din Londra în care se vorbește despre capturarea a două dintre cele mai abile agente parașutate în Franța: „Sonja”, numele de cod al Soniei Românca Vera Atkins, doamna de fier a spionajului britanic. Mesajul a fost ignorat de Maurice Buckmaster, poate și pentru că Sonja fusese recrutată local, iar numele ei de cod nu îi spunea nimic. O serie de alte evenimente fragrante aveau să arunce bănuieli de contraspionaj sau neglijență asupra biroului.

Iunie 1942.

Din 400 de agenți trimiși în spatele frontului doar 40 s-au întors nevătămați. Unul dintre ei este Odette Churchill, despre care Vera Atkins își amintește cu precizie din timpul antrenamentelor: „A venit cu o voință de nezdruncinat. Lăsa acasă trei copii, în grija unei mătuși, pentru că avea convingerea că doar așa poate să facă ceva pentru țară”. Odette avea să fie una dintre puținele agente întoarse în țară după război.

Vera Atkins în stânga și Odette Churchill în dreapta.

În 1947 Vera Atkins a ajuns în Germania și a coordonat timp de câțiva ani operațiunile de interogare și investigare a prizonierilor naziști cu scopul de reface traseul capturării agenților săi. A identificat 117 agenți ai SOE.

Londra, 1945, Vera Atkins între Pierre Culioli și Jean Vincent, membri în rezistența franceză și Maurice Buckmaster, în centru, în picioare.

14 dintre voluntarele pe care chiar ea le-a condus până la avion fuseseră ucise în lagărele de concentrare. Pentru acestea s-a luptat cu toate forțele ca Regatul Britanic să le recunoască, în ciuda faptului că erau civile, merite militare. Și a reușit.

În biografia autorizată de nepoata ei, semnată de Sarah Helm, „Secretele Verei Atkins” (ed. Litera, 2015), controversele legate de numele Verei sunt elucidate. După război jurnaliștii, politicienii au discutat îndelung despre eșecul diviziei de a extrage agenții din teren la timp. Mai mult decât atât, Vera a fost asociată unui scenariu de contraspionaj în favoarea Rusiei. Istoria avea să clarifice adevărul, iar autoarea biografiei avea să pună rezervele Verei din timpul războiului pe seama faptului că era cetățean român, când România era aliatul Germaniei, într-un serviciu secret Britanic.

Vera Atkins și Maurice Buckmaster

Vera și-a încheiat socotelile cu serviciul secret al Reginei și s-a retras, alături de mama ei, într-o casă cochetă din Hastings. A murit la vârsta de 92 de ani, nu înainte de a se asigura că partea ei de poveste va ajunge la cei interesați să o asculte.

 

read
next

Abonează-te la newsletter-ul LIFE.RO