Suntem trăitorii propriei vieţi şi privitorii vieţilor din jurul nostru. Avem informaţii concrete şi precise despre cum se simte şi cum se trăieşte viaţa noastră. Când vine însă vorba de vieţile altora, avem doar informaţii parţiale, vedem doar ce ne lasă trăitorul să vedem. Ştim (incomplet, de cele mai multe ori) cum decurge viaţa altuia, dar nu ştim cum se simte să trăieşti în pielea lui. Avem un creier care lucrează constant cu estimări.