fbpx

Căutare

Share this article

Zilnic întâlnesc în sesiuni de coaching lideri cu mare responsabilitate pe umerii lor pentru rezultatele lor și ale echipelor care le conduc. Nu sunt întotdeauna în echipa de top. Responsabilitatea și presiunea nu sunt rezervate celor din boardul companiei.

Managerii își asumă responsabilități mari în privința rezultatelor sau a echipelor lor, conduse acum, de cele mai multe ori de la distanță. Lucrează frecvent 10 -11 ore pe zi, se străduiesc să acopere lipsa contactului direct cu oamenii, stau mult mai mult în convorbiri telefonice sau întâlniri online.

Caută tot felul de metode să-și mențină optimismul și speranța, resimt dificultatea perioadei prin care trecem, incertitudinea și toate ambiguitățile, care se adaugă presiunilor acumulate din trecut. Pentru că acolo unde este performanță, întotdeauna se muncește mult. Uneori, pe lângă faptul că încearcă să înțeleagă și să aibă mai multă claritate în privința deciziilor lor și a relațiilor, îmi mărturisesc că au probleme de somn sau resimt agitație și preocupare care se accentuează pe măsură ce finalul de an se apropie și lucrează la planurile pentru anul viitor. Un an despre care nu știm mai nimic să estimăm, un an pe care îl așteptăm cu speranța că efectele Covid se vor micșora și nu vor genera o criză economică suplimentară crizei sanitare. Chiar dacă lucrează în companii care se dezvoltă și care au în această perioadă oportunități extraordinare presiunea tot mare este. Deoarece, presiunea nu vine doar în situații de restrângere, presiunea este asociată, în egală măsură și succesului.

Avem nevoie de sănătate fizică pentru a fi în formă și a face față. De aceasta ne preocupăm, mergem la medic, facem analize și uneori amânăm și neglijăm până în momentul în care ne simțim cu adevărat rău.

Ne preocupă sănătatea noastră mentală pentru că conștientizăm noțiunea de stres, știm că ne face rău nu luam mereu în calcul că 85% dintre boli sunt generate de stres. Sănătatea emoțională este încă un subiect sensibil. Poate este o moștenire a educației de generații întregi. Poate este o moștenire culturală a companiilor în care, în mod tradițional, zeci de ani la rând li s-a spus oamenilor să-și lase emoțiile și problemele personale la ușă și să se concentreze pe sarcini și obiective.

Sănătatea emoțională a oricărui manager în această perioadă este esențială. La orice nivel scara ierarhică în organizație, capacitatea de a face față acestor presiuni este un diferențiator și are impact în luarea deciziilor și în nivelul de angajament al echipelor. În funcție de personalitatea lor, de cultura organizației care poate fi de multe ori ineficientă sau chiar toxică, de nivelul de dezvoltare personală, de capacitatea de automotivare și autoreglare, cei care conduc fac față mai mult sau mai puțin bine presiunilor.

Studiile arată că echipele în care nivelul de angajament este scăzut, în care oamenii manifestă lipsa de încredere în privința intențiilor organizației, există dezbinare sau conflicte, au lideri cu deficit de sănătate emoțională. Stresul emoțional al liderului are impact direct asupra sănătății emoționale a întregii echipe.

Să luăm un caz destul de simplu: un manager proaspăt promovat într-o poziție de vârf în care expertiza lui specifică, de adâncime, este poate mai scăzută decât a multor membri de echipă care sunt specialiști. Motivul pentru care a fost promovat este altul: capacitatea lui de a conduce, de a vedea lucrurile în ansamblu și de a face corelații, managementul riscului și gândirea pe termen lung. Și totuși: un prim motiv de nesiguranță și de întrebare în legătură cu autoritatea pe care o poate construi rapid vine din credința lui că un șef trebuie să le știe pe toate și să aibă toate răspunsurile. Că este responsabil pentru asta. Lucru practic imposibil, dar care generează presiune și îl poate face în anumite situații să se îndoiască de el însuși.

Echilibrul emoțional ne cere să ne înțelegem tendințele comportamentale și modelele noastre de gândire. Înclinațiile noastre mai ales în momentele dificile sunt cele care influențează felul în care luăm decizii și reacționăm.

Ca să înțelegem aceste modele mentale e nevoie de autocunoaștere adâncă. De cele mai multe ori ne este greu să ne observăm în timp real și ne este greu să fim obiectivi în ceea ce ne privește. Aici intervine rolul unui coach deoarece nimeni nu poate face observații obiective în privința propriului status emoțional. Un feedback onest și o discuție focalizată pe a înțelege ce determină anumite emoții, care sunt gândurile care însoțesc acele emoții, ce tipare de gândire se manifestă și ce credințe se activează. Și asta pentru că sănătatea emoțională este ceva ce se construiește în timp și se păstrează pe termen lung nu este ceva ce se întâmplă în momentul în care apare o anumită emoție. E construcția făcută cu migală, conștiență și de ocupare, cu dragoste și prețuire față de sine. Dar și față de cei din jur. Echipele noastre, prietenii noștri, familia noastră.

Iată câteva simptome care vă pot da de gândit în privința sănătății voastre emoționale și vă pot încuraja să faceți ceva.

Iritarea, manifestarea autoritară atunci când situația nu o cere, aroganța, insecuritatea, sentimentul de copleșire, lipsa încrederii în propriile capacități… toate acestea sunt simptome ale unei sănătăți emoționale fragile. Care are nevoie de atenție.

Madi Rădulescu, poveste de leadership cu parfum interbelic și antreprenoriat în vremea mineriadei

Despre efectele furiei sau ale stărilor de anxietate asupra sănătății fizice există foarte multe studii care demonstrează că în timpul în care resimțim astfel de emoții capacitatea noastră de a ne oxigena scade, ritmul cardiac se modifică, scade memoria pe termen scurt, iar organismul nostru înmagazinează aceste emoții negative care pot conduce la diverse somatizari. Adică, sănătatea noastră emoțională are un impact direct asupra sănătății fizice și în consecință ar trebui tratată și îngrijită înaintea acesteia cu scop preventiv.

Mai este un aspect la care nu avem cum să nu ne referim. Încă societata poartă cu sine moștenirile generațiilor anterioare în privința educației noastre în legătură cu emoțiile. Băieții nu au voie să plângă, fetele trebuie să se abțină pentru a nu fi catalogate în fel și chip. Inconștient luăm toate aceste lucruri cu noi în familiile noastre și la serviciu. Învățăm că este dificil să ai discuții oneste și deschise despre ceea ce simți și în acest fel procese foarte simple și pozitive care conduc la învățare cum ar fi de exemplu delegarea unor sarcini, beneficiază de trasarea sarcinii și a obiectivului însă exclud aproape în totalitate discuția despre ”Ce ți se pare dificil? Cum te simți făcând aceste lucruri, care crezi că este beneficiul pentru tine și ce ești dispus să faci pentru a-ți consolida încrederea în tine și a face progrese, în ritmul în care este necesar…?” Avem sentimentul că îi dădăcim astfel pe oameni, că suntem slabi și vulnerabili, că ne pierdem din autoritate și din aura de șef pe care dorim să o construim… De fapt, este vorba de ceva mult mai profund dacă am reușit să facem astfel de dialoguri: am reușit să stabilim o conexiune umană în care ambele părți sunt într-un proces de învățare și adaptare și ceea ce face diferența este doar nivelul de responsabilitate pe care îl au. În acest fel dialogurile despre emoții alimentează și asigură sănătatea emoțională a tuturor și generează un climat de încredere și de colaborare.

În esență sănătatea noastră emoțională este prezentă dacă suntem capabili să exprimăm emoțiile noastre în legătură cu ce ne face plăcere, cu ce ne întristează sau cu ce ne înfurie într-un fel care să nu ne facă rău nici nouă nici celor din jur. Sănătatea emoțională este capacitatea noastră de a arăta optimism, stimă de sine și acceptarea a ceea ce și cine suntem și abilitatea de a împărtăși sentimentele noastre.

Cum putem lucra la a ne întări sănătatea noastră emoțională?

Cultivă o atitudine optimistă  ceea ce înseamnă că ești capabil să vezi că o situație presantă sau dificilă este temporară și nu afectează întreaga ta viață, ci doar o parte a acesteia și că în general nu este doar responsabilitatea ta și trebuie să selectezi acea arie în care ești cu adevărat responsabil și poți face schimbări care să conducă la rezultate pozitive. Să știe că oamenii optimiști declară mai des că se simt fericiți și în același timp sunt mult mai sănătoși fizic. Durata de viață a optimiștilor este în general cu 2-3 ani mai mare decât a celor care sunt permanent anxioși și îngrijorați.

Caută și oferă sprijin – conectarea este una dintre abilitățile fundamentale de rezistență mentală și emoțională. Găsirea unei platforme comune în care oamenii să se întrajutoreze și să fie posibil sentimentul de solidaritate este motorul care conduce înainte orice fel de societate, echipă sau familie în momentele de criză. Criza Covid a arătat alături de alte multe situații de dezastre naturale în care oamenii se mobilizează, cât de valoros este sprijinul pe care îl oferim dar și cât de valoros este să ceri sprijin. Faptul că în această perioadă au apărut atât de multe rețele de voluntari terapeuți, coachi, proiecte menite să ofere sprijin este tocmai pentru că oamenii au în momente dificile nevoie de sprijin emoțional și au nevoie să vorbească cu cineva despre emoțiile pe care le încearcă. Verbalizarea emoțiilor asigură sănătatea noastră emoțională și permite refacerea capitalului nostru de optimist care în situații de criză se erodează destul de mult. Dacă ești unul dintre cei care conduce echipe ai descoperit probabil de mult că nu poți avea toate răspunsurile. Cu cât situațiile sunt mai presante sau mai încercate, capacitatea ta de a genera răspunsuri pe baza experienței scade. Impactul este, desigur, unul negativ nu numai asupra performanței, ci și asupra stării tale de spirit și a capacității tale de a-ți menține claritatea în decizii. De aceea apelează cei mai mulți lideri mai ales de la vârful organizației la lucrul cu un coach, cu care în condiții de confidențialitate deplină poate aborda și subiecte care sunt considerate mai dificile sau mai delicate: de exemplu, emoțiile.

Reconectează-te și îmbunătățește abilitățile tale de management al timpului – poate crezi că matricea importantă și urgentă este cea pe care știi de multă vreme cum să o manevrezi. Situațiile presante care generează îngrijorare și sentimentul că ești copleșit se înscriu mai degrabă într-un grafic de productivitate personală decât în clasica matrice a timpului. Productivitatea noastră este direct legată de felul în care ne simțim într-o anumită situație și nu de cunoștințele pe care le avem sau de expertiza tehnică. În condiții de presiune, vorbim mai degrabă de managementul propriei energii și asta cere conștiență emoțională și o bună cunoaștere de sine.

Încearcă să înțelegi ce ar trebui să accepți despre tine – mai ales pentru cei care se percep a fi într-o poziție de responsabilitate importantă, din care nu-și prea permit să greșească, acceptă că nu avem întotdeauna răspunsurile, că nu putem rezista la pensiune un timp atât de îndelungat, că nu putem munci la nesfârșit câte 14 ore pe zi, că a delega și a avea încredere în colegi nu este o pierdere a controlului ci o abilitate colaborativă extrem de prețioasă, acceptă că poți avea dubii în ceea ce privește felul tău de a conduce lucrurile, accepta că ce te-a adus până aici și nu te va duce mai departe și că indiferent cat de mulți ani de experiență ai în spate, s-ar putea ca rețetele tale să nu mai funcționeze, ei bine, toate acestea necesită maturitate emoțională și o capacitate de auto dezvoltare care se cultivă în timp.

Madi Rădulescu și identificarea comportamentelor toxice la locul de muncă: Cum le facem față?

Calibrează-ți emoțiile cu gândurile care le însoțesc – nu ne putem controla emoțiile, acestea apar instant uneori sunt de durată și au o intensitate foarte mare, alteori sunt subtile și nici măcar nu știm să le definim. Avem sentimentul de teamă, sentimentul de vinovăție, sentimentul de îngrijorare sau de frustrare. Dar ce anume stă în spatele acestor sentimente? Care sunt gândurile care însoțesc emoția de panica de a nu greși, de exemplu, atunci când am sentimentul că mă tem de eșec? Ce-mi spun despre mine? Cum evaluez situația? Cât de realist pot fi în evaluarea riscurilor? Ce semnificație dau acelui eșec în privința consecințelor reale asupra mea? De multe ori, reflectând la aceste lucruri descoperim că evaluările pe care le facem sub imperiul emoțiilor de moment în timp ce ne activăm convingerile și credințele, și ne spunem anumite povești despre noi pe care le-am învățat în timp, descoperim că evaluările noastre nu sunt nici pe departe raționale și că merită puse sub semnul întrebării și chiar combătute unele dintre ele? Când dau mesajul că este sănătos pentru un lider să lucreze cu un coach, fac acest lucru pentru că niciunul dintre noi nu avem o oglindă clară capabilă să ne ajute în această auto reflecție fără a fi însoțiți. Exercițiul de chestionare a propriilor paradigme, a setului nostru de convingeri și de valori, este un exercițiu de calibrare care contribuie direct la sănătatea noastră emoțională.

Și ca să închei: speranța pe care reușim să o păstrăm, să o punem în capacitățile noastre, în familia noastră, în echipa, compania sau societatea noastră este un rezultat al faptului că ne îngrijim de sănătatea noastră emoțională, mentală și fizică. Speranța este ca un capital care trebuie întreținut și care face bine sufletului și minții, ne face bine nouă și celor din jur.

Text de Madi Rădulescu

Share this article
Ți-a placut povestea? Ajută-ne și promoveaz-o pe social media
read
next
promoted
articles
loading...

Abonează-te la newsletter-ul LIFE.RO