Ștefan Ciubotărașu: viața actorului celor 300 de roluri

Puțini actori români au reușit să adune în jurul lor atâta respect profesional și atâta căldură umană precum Ștefan Ciubotărașu. Actor de teatru, film, radio și voce, dar și scriitor sensibil, el a întruchipat pe scenă și pe ecran eroi modești, inteligenți, blânzi și profund umani – tipologii care au devenit emblematice pentru publicul românesc.

Viața lui Ștefan Ciubotărașu este o poveste despre ascensiune prin talent, muncă și sinceritate. Născut într-o familie săracă, ajuns ucenic, apoi elev silitor, student la Conservator și, în cele din urmă, actor al Teatrului Național, destinul său pare construit după un arc dramatic clasic – dar fără artificii.

„Talent înseamnă, înainte de toate, sinceritate”, spunea el. Iar această definiție i-a caracterizat întreaga carieră.

Copilăria la Lipovăț a lui Ștefan Ciubotărașu și „gustul de otravă dulce al teatrului”

Ștefan Ciubotărașu s-a născut la 21 martie 1910, în Lipovăț, județul Vaslui, într-o familie de țărani săraci. Tatăl său lucra la regionala CFR, iar copilăria i-a fost marcată de lipsuri și muncă.

În 1921–1922 ajunge la București, cu un tren marfar, pentru a învăța meseria de pantofar. Părinții hotărâseră deja drumul său. Doar că destinul avea alte planuri. În schimbul comisioanelor făcute prin oraș, primea bilete la teatru. Acolo a descoperit „gustul de otravă dulce al teatrului”, cum avea să mărturisească mai târziu.

Piese precum „O scrisoare pierdută” sau „Înșir’te, mărgărite” l-au fascinat. Meseria de pantofar nu i se potrivea. Arta, da.

Întoarcerea acasă și debutul literar

În 1924, dezamăgit de traiul dificil din capitală, se întoarce la Vaslui – perioadă pe care o va numi „întoarcerea acasă”. La îndemnul mamei, se înscrie la Liceul Teoretic „Mihail Kogălniceanu”, recuperând rapid anii pierduți.

Debutează literar în revista liceului „Năzuința” și în ziarul „Vasluiul”, sub pseudonimul Ciciricea. Publică poezii, sonete, amintiri, iar împreună cu colegii scoate reviste precum „Uzina de umor” și, mai târziu, la Iași, „Humorul literal”.

Încă de atunci se conturează dubla sa vocație: actor și scriitor.

Ștefan Ciubotărașu: Conservatorul din Iași și întâlnirea cu Mihai Codreanu

În 1929 pleacă la Iași și se înscrie la Conservatorul de Muzică și Artă Dramatică (1933). Bacalaureatul îl susține la Bârlad, în 1932.

Proveniența socială modestă îi închidea multe uși, însă talentul era imposibil de ignorat. Poetul Mihai Codreanu îl remarcă și îl sprijină, oferindu-i o bursă și protecție intelectuală.

În 1934 debutează pe scena Teatrul Național din Iași, în „Macbeth”. Despre primele sale roluri spunea, cu autoironie:
„Am fost un ucigaș desăvârșit, am ucis… rolul!”

Primul succes real îl obține în rolul contelui Alexis Czerny. Rămâne angajat al Naționalului ieșean timp de 14 ani.

Familia și maturizarea artistică

În 1934 se căsătorește cu Aurora Donose, iar în 1940 li se naște fiica, Magda.

În 1945 se mută la București și joacă la teatrele Alhambra, Comedia și Teatrul Victoriei, afirmându-se în registrul comediei. După restructurarea teatrelor în 1948, este repartizat la Arad, la primul teatru de stat din România, unde desfășoară și activitate pedagogică.

În 1950 revine în capitală, la Teatrul Național din București. Urmează perioada de maximă maturitate artistică.

Ștefan Ciubotărașu, actorul celor 300 de roluri

Ștefan Ciubotărașu a fost supranumit „actorul celor 300 de roluri”. A jucat enorm și variat, construind personaje simple, dar memorabile, înzestrate cu inteligență, umor și blândețe.

Debutul cinematografic are loc în 1954, în filmul „Desfășurarea”, adaptare după Marin Preda. Urmează roluri importante în:

„Valurile Dunării” (regia Liviu Ciulei),
„Telegrame”,
„Mândrie”,
„Pădurea spânzuraților” (premiat la Cannes în 1965),
„Columna” (regia Mircea Drăgan),
„Legenda”,
„Războiul domnițelor”.

În „Columna”, rolul tarabostesului ciung devine emblematic – imaginea sa a fost ulterior gravată pe o monedă comemorativă.

Pe lângă film, a fost prezent constant în teatrul radiofonic, unde vocea sa caldă și profundă era imediat recognoscibilă.

Scriitorul discret

Deși cunoscut în primul rând ca actor, Ștefan Ciubotărașu a continuat să scrie poezie până la finalul vieții. Nu și-a abandonat niciodată prima iubire literară.

În concepția sa, talentul însemna sinceritate, modestie și abia apoi meșteșug. Această etică artistică i-a definit întreaga carieră.

Ultimele zile și moartea

La 27 august 1970, în timp ce aștepta mașina care urma să-l ducă la Pitești pentru filmările la „Așteptarea”, Ștefan Ciubotărașu s-a stins din viață la București.

Avea doar 60 de ani.

A fost înmormântat în Cimitirul Bellu – locul unde odihnesc multe dintre marile nume ale culturii române.

Recunoaștere postumă: moneda comemorativă

În 2010, la împlinirea a 100 de ani de la naștere, Banca Națională a României a emis o monedă comemorativă din argint, cu chipul său în rolul din „Columna”.

Moneda, realizată în titlu 999‰, în tiraj limitat, este un omagiu adus unui artist care a marcat profund teatrul și cinematografia românească.

Moștenirea lui Ștefan Ciubotărașu

Viața actorului Ștefan Ciubotărașu este exemplul rar al unui destin construit prin muncă, disciplină și autenticitate. Provenit dintr-un sat modest, a ajuns să fie unul dintre cei mai respectați actori români ai secolului XX.

A întruchipat eroi simpli, dar demni. A dat voce oamenilor obișnuiți. A demonstrat că sinceritatea este mai puternică decât spectaculosul.

Astăzi, când redescoperim marile figuri ale scenei românești, Ștefan Ciubotărașu rămâne un reper de echilibru și umanitate. Un actor care nu a jucat doar roluri – a trăit prin ele.