Cum facem diferența între o tristețe trecătoare și un semnal de alarmă.
Se instalează în vârful picioarelor, fără zgomot, ascunsă sub scuze comode: oboseală cronică, un proiect epuizant la birou, nopți fragmentate sau o pasă proastă care pare că nu se mai termină. Îți spui că-ți vei reveni în weekend, că o vacanță va rezolva totul sau că e doar o perioadă aglomerată.
De cele mai multe ori, însă, nu ești tu primul care observă că treci printr-o perioadă grea, ci oamenii de lângă tine – cei care te văd iritată și fără chef de nimic.
Între tristețea firească și o afecțiune clinică pentru care e nevoie de intervenție de specialitate se află o graniță fină, dar esențială. Când somnul își pierde rolul reparator, mintea transformă fiecare detaliu într-o catastrofă, iar energia vitală scade, nu mai vorbim doar despre o perioadă mai complicată.
Împreună cu dr. Ioana Silion, medic primar psihiatru, decodificăm semnele pe care corpul și psihicul ni le transmit atunci când nu mai pot singure, risipim miturile legate de tratament și explorăm drumul necesar – și perfect accesibil – înapoi spre claritate și echilibru.
„Emoțiile nu pot fi gestionate și nici raționalizate. Ce poate fi controlat este comportamentul”
Care sunt simptomele depresiei?
Depresia se instalează lent și poate fi ignorată mult timp. Simptomele variază de la apatie și retragere socială până la iritabilitate sau irascibilitate.
„Celor care nu au mai trecut prin depresie le e greu să-și dea seama ce li se întâmplă; de obicei, oamenii apropiați observă și le atrag atenția”, spune doctorul Ioana Silion. „Nu orice tristețe este depresie, iar tendința de a analiza excesiv sentimentele poate întreține dispoziția în mod artificial.”
Când ar trebui să ne punem semne de întrebare?
„Emoțiile nu pot fi gestionate și nici raționalizate”, afirmă dr. Silion. „Ce poate fi controlat este comportamentul. Modificarea lui reprezintă un semnal de alarmă.” De cele mai multe ori, lipsa somnului sau, dimpotrivă, somnul excesiv sunt simptomele care deranjează și pentru care oamenii vin la medic.
Și plânsul „din nimic” sau iritabilitatea accentuată sunt semne care indică o tulburare afectivă. Uneori, aceste stări creează probleme și la serviciu, oamenii se concentrează mai greu, își pierd interesul pentru pasiunile lor, petrec mai puțin timp cu prietenii.
Despre o urgență, însă, vorbim când scade interesul pentru viață, când oamenii se gândesc la sinucidere.
Odată ce a fost pus diagnosticul de depresie, în ce constă tratamentul?
„Nu există un tratament standard, el diferă de la situație la situație”, menționează dr. Silion. „Schema este aleasă împreună cu pacientul, pentru a ne asigura că o poate urma ușor. În funcție de cât de severă este starea din acel moment, se poate recomanda un tratament medicamentos. Deseori, este combinat din start cu psihoterapia.”
Dacă e nevoie, ședințele de terapie pot fi amânate până când pacientul are resursele emoționale și claritatea necesare pentru a profita cu adevărat de ele. „Esențial este dialogul strâns între medicul psihiatru și psiholog pentru a urmări evoluția”, subliniază dr. Ioana Silion.
„Depresia este frecvent însoțită de anxietate – o senzație de frică intensă și nejustificată, care se simte direct în corp”
Auzim foarte des termenul anxietate. Se poate confunda cu depresia?
„Depresia este frecvent însoțită de anxietate – o senzație de frică intensă și nejustificată, care se simte direct în corp, chiar dacă analizele uzuale ies perfect normale”, spune medicul. Inima începe să bată nebunește, apar probleme digestive sau lipsa poftei de mâncare, transpirații reci, amețeli, dureri de cap.
Toate aceste simptome fizice sunt cât se poate de reale și devin extrem de epuizante tocmai pentru că par să nu aibă o cauză clară și nu cedează la tratamentele obișnuite.
În general, de ce apare anxietatea?
Ne putem confrunta cu teama de a fi judecați în public, cu frica de a nu rata un deadline, cu o stare permanentă de neliniște sau cu fobii și gânduri repetitive. Însă mecanismul din spate este același: apare o ruptură între realitate și felul în care reacționăm la ea.
Creierul interpretează o situație obișnuită ca pe o amenințare majoră, declanșând o panică intensă, total disproporționată față de ce se întâmplă de fapt. Nu este o slăbiciune de caracter, ci o reacție chimică: un dezechilibru temporar între neurotransmițătorii de la nivel cerebral dereglează sistemul intern de alarmă, făcându-ne să percepem pericolul acolo unde el nu există.
Practic, dincolo de mituri și idei preconcepute, tratamentul pentru depresie sau anxietate ne ajută să avem o calitate mai bună a vieții?
„Așa este”, ne confirmă dr. Ioana Silion. „Se modifică percepția față de evenimentele care duceau la emoții disproporționate, pacienții sunt relaxați și nu mai văd o catastrofă în orice.”
Practic, oamenii nu mai pun la suflet lucruri minore care căpătau dimensiuni mult mai mari din cauza felului în care erau resimțite. Calitatea somnului este mai bună, dispare lipsa de chef și, treptat, își revin: job-ul nu mai pare o povară imposibil de dus, iar prietenii nu le mai epuizează bateria socială.
Însă, odată ce pacientul urmează un tratament care dă rezultate, acesta trebuie menținut o perioadă lungă de timp: câteva luni sau ani, în funcție de numărul episoadelor depresive anterioare, de severitatea simptomelor și de evoluție.
„Sunt multe variante de tratamente bine tolerate pe termen lung și care conferă o calitate superioară vieții”, spune medicul. „Atenție, însă: întreruperea tratamentului se face lent și doar sub supraveghere medicală. Important e că există soluții. Nimeni nu ar trebui să se lupte singur cu ce simte, ci ar trebui să primească ajutor. Iar asta înseamnă automat și să dorească să-l ceară sau să fie ajutat de cei apropiați să înțeleagă că merită să facă acest lucru”, conchide dr. Silion.
Foto: Aaron Amat / Alamy / Profimedia
