Ultima dorință a Führer-ului: Ce conține testamentul lui Hitler și ce gânduri l-au chinuit până la final

Adolf Hitler, cancelar și dictator al Germaniei din 1933 până în 1945, și-a semnat testamentul politic și testamentul său privat în Führerbunker, la 29 aprilie 1945, cu o zi înainte de a se sinucide împreună cu soția sa, Eva Braun.

Testamentul politic era în două părți. În primul, Mein politisches Testament, el a negat acuzațiile de bellicism, și-a exprimat mulțumirile cetățenilor loiali ai Germaniei și a făcut apel la ei să continue lupta. În al doilea, el i-a declarat trădători pe Heinrich Himmler și Hermann Göring și și-a stabilit planul pentru un nou guvern sub Karl Dönitz. Secretarul lui Hitler, Traudl Junge, și-a amintit că citea din notițe în timp ce dicta testamentul și se crede că Joseph Goebbels l-a ajutat să-l scrie.

Atât Testamentul Politic, cât și Testamentul Personal al lui Adolf Hitler au fost dictate secretarului său, Traudl Junge în ultimele zile ale vieții lui Hitler și semnate la 29 aprilie 1945, dar aceste artefacte nu trebuie confundate cu un cu totul altul – și controversatul – document cunoscut sub numele de Testamentul lui Adolf Hitler.

Testamentul lui Hitler

Ultimul testament a fost un scurt document semnat pe 29 aprilie la ora 04:00. A recunoscut căsnicia lui – dar nu o numește pe Eva Braun – și susține că ei aleg moartea în detrimentul rușinii și capitulării; și că trupurile lor urmau să fie incinerate. Testamentul a împărțit bunurile lui Hitler după cum urmează:

• Colecția sa de artă este lăsată către „o galerie din orașul meu natal, Linz, pe Dunăre”;
• Obiecte de „valoare sentimentală sau necesare pentru întreținerea unei vieți modeste simple” au fost lăsate la „frați și surori”, mama Evei Braun și „colegii de muncă fideli” ai săi, precum menajera sa, doamna [Anni] Winter; cu toate acestea, el a cerut, de asemenea, ca secretarul său privat principal, Martin Bormann, să fie cel căruia i s-a „permis să scoată tot ce are o valoare sentimentală sau este necesar pentru menținerea unei vieți modeste și simple” și pentru acești oameni.
• Orice altceva de valoare urma să fie acordat Partidului Nazist.

Martin Bormann a fost nominalizat ca executor al testamentului și a primit, de asemenea, „autoritatea legală deplină pentru a lua toate deciziile.” Testamentul i-a avut ca martori pe Bormann, Joseph Goebbels și colonelul Nicolaus von Below.

Ultima dorință a lui Adolf Hitler

„Au trecut peste treizeci de ani de când, în 1914, mi-am adus modesta contribuție ca voluntar în primul război mondial care a fost impus Reich-ului.

În aceste trei decenii, am fost influențat exclusiv de iubirea și loialitatea față de poporul meu în toate gândurile, actele și viața mea. Mi-au dat puterea să iau cele mai dificile decizii cu care s-a confruntat vreodată un muritor. Mi-am petrecut timpul, puterea de lucru și sănătatea în aceste trei decenii.

Nu este adevărat că eu sau oricine altcineva din Germania am vrut războiul în 1939. A fost dorit și instigat exclusiv de acei oameni de stat internaționali care fie erau de origine evreiască, fie lucrau pentru interese evreiești. Am făcut prea multe oferte pentru controlul și limitarea armamentului, pe care posteritatea nu va putea să le ignore pentru totdeauna pentru ca responsabilitatea izbucnirii acestui război să fie pusă asupra mea. În plus, nu mi-am dorit niciodată ca după primul război mondial fatal să izbucnească un al doilea împotriva Angliei, sau chiar împotriva Americii. Secolele vor trece, dar din ruinele orașelor și monumentelor noastre va crește ura împotriva celor responsabili în cele din urmă, cărora trebuie să le mulțumim pentru tot, evreii din toată lumea și susținătorii lor. . .

Citește și: Adolf Hitler: omul și monstrul

După șase ani de război care, în ciuda tuturor eșecurilor, va rămâne într-o zi în istorie drept cea mai glorioasă și curajoasă demonstrație a scopului vieții unei națiuni, nu pot renunța la orașul care este capitala acestui Reich. Întrucât forțele sunt prea mici pentru a rezista în continuare împotriva atacului inamic din acest loc, iar rezistența noastră este slăbită treptat de oameni care sunt pe cât de manipulați, pe atât de lipsiți de inițiativă, aș dori, rămânând în acest oraș, să împărtășesc soarta mea cu cei, milioanele de alții, care și-au asumat și ei înșiși să facă acest lucru. Mai mult, nu vreau să cad în mâinile unui inamic care cere un nou spectacol organizat de evrei pentru amuzamentul maselor isterice.

Prin urmare, am decis să rămân la Berlin și acolo de bunăvoie să aleg moartea în momentul în care cred că funcția de Führer și de cancelar în sine nu mai poate fi ocupată.

Mor cu inima fericită, conștientă de faptele și realizările incomensurabile ale soldaților noștri de pe front, ale femeilor noastre de acasă, realizările fermierilor și muncitorilor noștri și munca, unică în istorie, a tineretului nostru care îmi poartă numele. . .

Mulți dintre cei mai curajoși bărbați și femei au decis să-și unească viața cu a mea până ultima dată când i-am implorat și, în cele din urmă, le-am ordonat să nu facă asta, ci să ia parte la bătălia ulterioară a Națiunii. Rog șefii Armatelor, Marinei și Forțelor Aeriene să întărească prin toate mijloacele posibile spiritul de rezistență al soldaților noștri în sens național-socialist, cu referire specială la faptul că și eu însumi, în calitate de fondator și creator al acestei mișcări, am preferat moartea abdicării lașe sau chiar capitulării. . .

Îți recomandăm și Cele mai bune filme cu Hitler

Mai presus de toate, îi condamn pe conducătorii națiunii și pe cei aflați sub ei să respecte cu scrupule legile rasei și să se opună fără milă față de otrăvitorul universal al tuturor popoarelor de evrei internaționali.

Dată la Berlin, în ziua de 29 aprilie 1945. 4:00 A.M.

ADOLF HITLER~

Foto: Depositphotos.com