Căutare

Share this article

Vittorio Rossi împlineşte 17 ani peste o lună. Este elev în clasa a unsprezecea la liceul „Alexandru Vlahuţă” din Bucureşti şi îmi spune că vrea să devină un gentleman. Îl privesc sceptică şi nu înţeleg de unde a răsărit băiatul acesta înalt, vocal, cu o figură care cam anunţă ce fel de bărbat va fi. Ascultă operă (şi merge la Operă) de la 9 ani. Îmi spune că este specialist în „Tosca” şi că ştie pe dinafară „La Traviata”, prima operă pe care a văzut-o în viaţa lui… Pe lângă operă, mai este pasionat de automobilism, istorie şi politică (pe care le aşază mereu alături în discuţia noastră), chinologie (are împreună cu tatăl său o canisă de Rottweileri) şi religie. Nu se uită la televizor (cam nimeni din generaţia lui nu o face) pentru că, spune el, tot ce îl interesează se află pe internet, inclusiv emisiunile preferate. Vrea să se facă avocat sau notar, pentru că e atras de ştiinţele umaniste şi, adaugă el zâmbind, ştie că vorbeşte mult.

 

Ce relaţie ai cu colegii tăi? Cum te distrezi cu ei? Adică, la ce pasiuni ai, faci echipă cu ei?

Suntem prieteni cu toţii… Suntem colegi şi prieteni. Pot ieşi cu ei şi să mă simt bine, aşa cum pot ieşi şi singur la Operă şi să mă simt la fel de bine.

Dar de când asculţi operă?

De când eram mic.

Cât de mic?

Din clasa a doua.

Copii de clasa a doua ascultă muzică clasică?

Nu, nu cred. La mine s-a întâmplat pur şi simplu. Într-un desen animat am auzit Spărgătorul de nuci care mi-a plăcut mult şi, după o lună, am aflat  că a venit în Bucureşti Teatrul Bolshoi cu… Spărgătorul de nuci. Şi am vrut să mă duc. Şi apoi a venit Bolshoi cu Lacul lebedelor şi iar am vrut să mă duc. Apoi am auzit că vine din nou cu La Traviata în varianta de balet, am vrut să merg, dar nu am mai ajuns… Auzisem de Verdi, pentru că începusem să studiez pianul. Dar pe urmă am aflat că era „La Traviata” şi la Opera Română şi aşa se face că asta a fost prima operă pe care am văzut-o.

La 9 ani? Ce ai înţeles din ea?

Nu am înţeles chiar tot, dar mi-a plăcut muzica. Şi de atunci am ascultat-o şi văzut-o de atâtea ori, încât o ştiu pe dinafară.

Dar ai continuat să te duci la operă? Nu ai abandonat-o?

Nu, pentru că eu sunt un tip care vreau să le văd şi să le ştiu pe toate, aşa că am vrut să mă duc atunci la toată stagiunea de la Opera Română. Şi aşa am şi făcut. Între timp însă am abandonat Opera Română şi am trecut la Metropolitan Opera Live in HD. (trasmisii live la cinema-n.m). Mai întâi au fost la Liberty Center (un mall în Rahova n.n) în ianurie 2011. Primul spectacol, ţin minte, a fost La Fanciulla del West pe 8 ianuarie. Şi, de atunci până în prezent, nu am ratat decât 3 spectacole şi acelea motivat.

Şi ce ştii despre Metropolitan Opera?

Ştiu că e cea mai mare companie de operă din lume, că e unica, aşa cred, care este încă proprietate privată şi are, în opinia mea, cele mai bune producţii de operă din lume.

Şi ai şi cumpărat DVD-urile cu spectacolele de la Met, nu?

Da, am în jur de 50… Nu am colecţia completă, dar nici mult nu mai am până o fac.

Colecţia lui Tino

Unde ai mai fost la  operă?

La Viena, la Scala, la Verona la festival…

Dar de ce îţi place opera?

Nu pot să zic că opera e viaţa mea. Îmi oferă doar un moment de relaxare şi eliberare.

Alţii, de vârsta ta preferă device-urile…

Eu nu mă joc pe device-uri. Mă uit doar pe facebook, sau online la emisiunile preferate- cum e cea de acum de pe BBC2, Great Continental Railway Journeys cu Michael Portillo…

Cum e şcoala? Plictisitoare?

Nu aş putea spune asta.

Dar cum? Exciting?

Nu aş putea spune nici asta… E prea mare surplusul de ore.

Ce pasiuni ai?

Le număr pe degetele de la o mână: politica cu istoria, opera, chinologia, automobilismul şi religia.

Wow! Cred că eşti singurul de vârsta asta care are asemenea pasiuni!

Nu sunt singurul, dar cred că sunt dintre puţinii…

Vorbeşti cu cineva de vârsta ta lucruri legate de aceste pasiuni?

Nu… Automobilism şi chinologie mai găsesc, dar … restul, nu…

Apropo de politică… În România ce partid simţi că te reprezintă?

Niciunul…

Tinerii ar trebuie să iasă la vot?

Eu nu pot, că sunt minor, dar cei care au dreptul, trebuie, este necesar!

Colegii tăi ce zic? Vor să plece din România? Vor să rămână?

Mai mulţi vor să rămână. Are şi România oprtunităţile ei…

Câte limbi vorbeşti?

Italiană, engleză, franceză şi m-am apucat de germană de curând.

Eşti primul din clasă?

Nu, nu sunt şi nici nu vreau să fiu primul… Nu e bine să fii primul, pentru că alţii te vor considera un tocilar şi nu vreau discuţii de genul ăasta.

Spuneai că o altă pasiune este religia. De unde ştii că există Dumnezeu?

Eu am crescut cu religia în casă. Crescând cu ea, m-am obişnuit cu ea.

Îţi pui întrebări?

Mergând duminică de duminică la biserică şi auzind Evanghelia în fiecare duminică, nu ştii ce întrebări să-ţi pui mai întâi. Sunt atât de multe întrebări pe care ar trebui să ţi le pui, încât nu ştii la care să ceri răspunsul mai întâi…

I-ai întrebat pe preoţi?

Când am simţit nevoia, am vorbit. Când simţi nevoia, trebuie să vorbeşti cu cineva. Dar doar când simţi nevoia. Dar Dumnezeu există, fără dubii. Isus Hristos a existat, fără îndoială. Şi va exista întotdeauna. Nu am dubii legate de asta. Şi mai consider că fiecare om are dreptul să-şi aleagă religia, fără să fie judecat de nimeni.

Tu eşti judecat de colegii tăi că te duci la biserică în fiecare duminică?

Nu. Nici nu au de ce! Eu mă consider un tânăr normal, nu sunt un ciudat. Ţi-am spus şi la început: pot ieşi cu ei şi să mă simt bine şi pot să merg şi la Operă singur şi să mă simt bine.

Ai prietenă?

Nu.

Dar ai avut?

Asta o păstrez pentru mine.

Şi cu chinologia ce faci?

Tatăl meu are o canisă care se numeşte Rott de Rossi în care creştem câini din rasa Rottweiler cu sânge 100% nemţesc, nu au coada tăiată, fiindcă tăierea cozii este interzisă din 1998 de către Clubul German de Rottweileri, A.D.R.K. Avem 3 câini acum, am mai avut încă trei, şi-i creştem cu bucurie şi pasiune.

Nu sunt câini de luptă?

Nu. Nu sunt câini de luptă. Sunt câini de familie şi de pază şi sunt foarte iubitori.

Şi pasionat de automobilism… de când?

De când m-am născut! Tatăl meu colecţionează maşini de epocă şi, cumva, microbul s-a transmis şi către mine. Pot discuta şi comenta orice maşină. Eu cred că automobilismul în faza de plimbări, de mers de colo colo sau la o întâlnire cu mai mulţi pasionaţi, este o chestie doar pentru gentlemani.

Tu eşti un gentleman?

Sunt un gentleman în devenire…

Mai e la modă să fii gentleman, ce crezi?

Pentru noile generaţii vin alte lucruri la modă. Trendurile sunt acum moderne. Le resimt şi eu. Mie, de pildă, atunci când mă duc la operă, nu-mi mai place să port cravată sau papion, ci cămaşă albă, sacou şi blugi… Adică pasiunile rămân, dar spiritul e altul… Felul în care primeşti opera în tine este altfel, trebuie să te simţi tu confortabil ca să o primeşti cu bucurie. Şi o cravată mă împiedică să simt asta.

Şi cum va arăta gentlemanul în viitor ?

Gentlemanul viitorului nu va purta papion.

read
next

Abonează-te la newsletter-ul LIFE.RO