Viața lui Bruce Springsteen. De la copilul singuratic la The Boss, artistul ultra premiat şi luptător pentru drepturile omului

Când spui Bruce Springsteen spui unul dintre cei mai mari cantautori din toate timpurile, spui activist pentru drepturile omului, spui artist premiat şi ultra premiat. Este un simbol al muzicii rock din toate timpurile şi un model pentru generaţii întregi de artişti. A luptat mereu pentru cauzele în care a crezut, indiferent dacă era sau nu o cauză populară. Este un activist pentru drepturile comunităţii LGBT şi a sprijinit fervent dreptul homosexualilor de a se căsători. Viaţa lui Bruce Springsteen nu a fost una deloc uşoară, dar cântăreţul a ştiut mereu ce vrea să facă şi unde vrea să ajungă. Mărturisea, de altfel, că model i-a fost bunicul matern, un italian care a emigrat în America fără să ştie să scrie sau să citească. Asta nu l-a descurajat însă, a studiat, a devenit avocat şi, în acelaşi timp, un exemplu de muncă şi determinare.

Viaţa lui Bruce Springsteen, copilăria şi primii paşi în muzică

Bruce Frederick Joseph Springsteen s-a născut pe 23 septembrie 1949 într-un orăşel din New Jersey. Cu gene olandeze şi irlandeze din partea tatălui şi italian după mamă, Bruce a avut parte de copilăria tipică a primelor generaţii de imigranţi, marcată de resurse financiare limitate. Cu un tată care lucra ca şofer de autobuz, dar marcat de problemele psihice cu care se confrunta şi destul de absent în viaţa copiilor săi, Bruce Stringsteen şi-a admirat mama, despre care şi obişnuia să spună că era stâlpul familiei şi era cea care punea pâinea pe masă.

A urmat școala catolică, dar a respins mereu rigorile impuse de educația religioasă. Pe de altă parte, aceasta și-a pus amprenta asupra muzicii lui și nu numai. Mărturisea într-un interviu că credința a fost cea care l-a ajutat să evolueze din punct de vedere spiritual.

A crescut ascultându-l la radio pe Frank Sinatra și a început să cocheteze cu ideea de a deveni muzician când l-a văzut pe Elvis Presley într-un show televizat. Când a aflat de dorința lui, mama i-a închiriat o chitară ca să învețe să cânte. Plătea 6 dolari pe săptămână pentru ea.

La 15 ani i-a văzut pe cei de la Beatles la același show și atunci a decis Bruce să-și cumpere prima chitară. 19 dolari a plătit pentru ea şi aşa a început să cânte prin localurile din zonă cu o trupă numită The Rogues. Cu ajutorul unor promotori ai trupelor și cântăreților tineri ajunge chitaristul principal și unul dintre vocalii trupei The Castiles. Au înregistrat 2 cântece, iar Bruce i-a spus atunci celui care îl sprijinise că va ajunge celebru. Câteva luni mai târziu mama lui înţelegea traseul pe care o lua viaţa lui Bruce Springsteen şi îi cumpăra o altă chitară, de 3 ori mai scumpă. Acest gest a fost marcat mai târziu în melodia The Wish.

În liceu Bruce a fost un singuratic care, după cum îl descriau chiar profesorii, nu-și dorea decât să cânte la chitară. A lipsit inclusiv de la ceremonia de absolvire pentru că nu simțea că acolo este locul lui. Cursurile de la colegiu le-a abandonat rapid, iar la 19 ani a încercat să se înroleze. A fost respins însă din cauza unui traumatism cranian pe care îl suferise într-un accident de motocicletă, la 17 ani, dar și din cauza comportamentului lui rebel din timpul discuțiilor pentru înrolare. A rămas acasă dezamăgit în timp ce mulţi dintre prietenii săi au plecat să lupte în Războiul din Vietnam.

Viaţa lui Bruce Springsteen, cariera, lupta şi premiile

S-a concentrat asupra muzicii continuând să cânte cu mai mulţi artişti, prin mai multe state. Nu a obţinut însă nimic concret până la un comentariu al criticului muzical Philip Elwood, care i-a dat lui Bruce Springsteen aripi noi: ”N-am fost niciodată atât de copleșit de un talent necunoscut.”

Abilitatea lui de a scrie versuri cu mai multe cuvinte în anumite cântece decât puneau alți artiști într-un album întreg, așa cum îl descria mai târziu propria casă de discuri, l-a adus în atenția unor oameni ce aveau să-i schimbe definitiv cariera. Noii manageri, Mike Appel și Jim Cretecos l-au prezentat căutătorului de talente de la Columbia Records, John Hammond. De aici, lucrurile au evoluat rapid. În octombrie forma o nouă trupă, E Street Band, pentru a înregistra albumul său de debut, Greetings from Asbury Park, N.J. Albumul a primit o mulțime de recenzii favorabile, însă vânzările nu au fost cele sperate.

În anii ce au urmat și-a câștigat supranumele de The Boss pentru că a luat în grija lui încasările de după concerte și împărțirea banilor către membrii trupei, dar și pentru că obișnuia să joace Monopoly cu alți muzicieni.

În septembrie 1973 a lansat cel de-al doilea album, The Wild, the Innocent & the E Street Shuffle, primit la fel, foarte bine, de criticii muzicali, dar fără succes la public. În primăvara lui 1974 criticul Jon Landau îl vedea pe BS într-un concert la Harvard Square Theatre şi se arăta uluit: “Am văzut viitorul rock and roll-ului şi numele lui este Bruce Springsteen. Şi într-o noapte în care aveam nevoie să mă simt tânăr, m-a făcut să mă simt de parcă ascultam muzică pentru prima dată.”

Impresionat peste măsură, Landau îl ajută să finalizeze cel de-al treilea album, Born To Run și devine managerul și producătorul lui. 14 luni au durat înregistrările, timp în care Bruce aduna furie și frustrări pentru că auzea sunete în capul lui pe care nu le putea explica celor din studio. În vara lui 1975 l-a rugat pe Steve Van Zandt să explice și să pună în practică ce-și dorea. Acesta a cântat fiecare parte a fiecărui trompetist, fiecare linie și interpretare fiind exact cum își dorea Bruce. În acest fel muzicienii au înțeles ce aveau de făcut și au reușit să înregistreze. Acela a fost momentul în care Steve a devenit noul chitarist al trupei. Problemele au continuat însă, Springsteen continuând să fie nemulţumit de înregistrări şi aruncându-le una după alta.

În acelaşi timp trupa a început un şir de spectacole în New York care au atras atenţia presei şi au fost chiar difuzate în direct, la radio. Revista The Rolling Stones le-a numit ca fiind „unul dintre cele 50 de momente care au schimbat istoria rock and roll-ului.”

Born To Run a fost lansat până la urmă pe 25 august şi s-a dovedit a fi albumul care avea să-i aducă lui Bruce Springsteen faima internaţională. Albumul a ajuns pe locul 3 în Top 200 Billboard. În octombrie Bruce apărea în aceeaşi săptămână pe coperţile revistelor Newsweek şi Time. Presiunea media şi publicitatea erau însă atât de mari încât Bruce nu doar că nu s-a bucurat, dar s-a întors împotriva lor. A distrus chiar afişele de promovare dinaintea unui concert la Londra.

O luptă lungă cu fostul manager Mike Appel l-a ţinut departe de studio, iar puţinele piese pe care le-a scris în acea perioadă erau foarte sumbre şi departe de ideile cu care îşi obişnuise publicul. Odată încheiată înţelegerea cu Appel şi-a regăsit liniştea şi a revenit în studioul de înregistrări.

În 1978 lansa albumul Darkness of the Edge of Town, un punct de cotitură în cariera şi viaţa lui Bruce Springsteen, un album care reflecta evoluţia, dar şi conştientizarea şi accentuarea problemelor sociale şi politice. Turneul de promovare al albumului, prin toată America, a devenit legendar pentru intensitatea şi lungimea spectacolelor.

În aceeaşi perioadă Bruce şi-a clădit reputaţia că era compozitorul care putea să producă hituri pentru alte trupe din zona pop. Melodii scrise de el ajungeau rapid în topuri, unele dintre ele direct pe primele locuri.

Albumul The River din 1980 continuă să vorbească despre problemele şi viaţa clasei muncitoare. A fost atât de bine primit încât a ajuns pe locul I în Billboard Pop Albums. 4 ani mai târziu lansa albumul care este probabil cel al cărui nume îl rosteşte oricine când vine vorba de Bruce Springsteen – Born in the USA. 15 milioane de copii au fost vândute doar în Statele Unite, 30 de milioane în toată lumea. A devenit unul dintre cele mai bine vândute albume din toate timpurile, cu 7 single-uri ajunse în Top 10. Single-ul care a dat şi titlul albumului vorbeşte despre tratamentul primit de veteranii Războiului din Vietnam, unii dintre ei fiindu-i prieteni artistului. Cântecul a avut un impact politic extraordinar şi a devenit voce a drepturilor bărbaţilor din clasa muncitoare de mijloc.

Popularitatea albumului Born in the USA a avut un alt efect neaşteptat. Toate cele 7 albume de până atunci ale lui Bruce Springsteen au intrat în acea vară în UK Album Chart, devenind primul artist care a avut toate albumele din carieră într-un top, în acelaşi timp.

În vara lui 1988 a ţinut un concert în Berlinul de Est la care au participat 300.000 de spectatori. A fost numit ulterior „cel mai important concert rock din toate timpurile, din întreaga lume”. În acelaşi an Bruce Springsteen ţinea capul de afiş în turneul Human Rights Now, ce a avut ca scop conştientizarea asupra problemelor Drepturilor Omului în toată lumea şi asupra muncii depusă de Amnesty International.

Un an mai târziu, Bruce dizolva trupa. A urmat o perioadă lungă şi complicată, cu multe reuşite, dar şi dezamăgiri pe măsură. În 1994 a câştigat un Oscar pentru Streets of Philadelphia, soundtrack-ul filmului Philadelphia. Pe de altă parte fanii nu au mai fost la fel de încântaţi şi s-au plâns de natura politică a majorităţii cântecelor noi.

În 1999 apele au început din nou să se liniştească şi Bruce Springsteen a intrat în Rock and Roll Hall of Fame. Tot atunci a reunit trupa şi au plecat într-un turneu de peste un an.

Albumul The Rising, lansat în 2002, o reflecţie a atacurilor de la 11 septembrie, a devenit un succes, reprezentând vocea majorităţii americanilor. A luat premiul Grammy pentru Cel mai bun album rock, Cel mai bun cântec rock, Cea mai bună voce rock masculină şi câte o nominalizare la Albumul Anului şi Cântecul Anului. În 2009 a luat Globul de aur pentru cel mai bun cântec – The Wrestler. De-a lungul carierei Bruce Springsteen a luat 20 de premii Grammy, 2 Globuri de Aur precum și un Oscar şi multe alte premii.

În 2008 s-a implicat activ în campania la preşedinţie a lui Barack Obama, pe care ulterior l-a sprijinit şi pentru obţinerea celui de-al doilea mandat. Obama a fost, de altfel, cel care i-a înmânat în 2016 Medalia Libertăţii, cea mai înaltă distincţie pe care o poate primi un civil în SUA. Medalia este atribuită în fiecare an unor personalităţi care au avut contribuţii decisive în promovarea securităţii şi intereselor naţionale ale Statelor Unite, a păcii mondiale, a culturii americane prin acţiuni semnificative publice sau private.

În 2014 apărea cea de-al 18-lea album de studio, High Hopes şi devenea al 11-lea album al lui Bruce Springsteen care ajungea pe primul loc în Statele Unite. Doar The Beatles şi Jaz Z au mai multe albume pe primul loc în acest top.

Recunoscut pentru concertele sale de lungă durată, în aceeaşi perioadă stabilea recordul pentru cel mai lung concert al său, la Helsinki, în Finlanda. A cântat 33 de melodii şi a stat pe scenă timp de 4 ore şi 6 minute.

Viaţa lui Bruce Springsteen, între depresie şi iubire

Deşi în primii ani din viaţă relaţia cu religia nu a fost tocmai una blândă, Bruce Springsteen obişnuia să spună că relaţia lui cu Iisus este una „… personală. Cred în puterea lui de a salva, de a iubi, dar nu cred în puterea lui de a condamna.”

A vorbit deschis despre problemele lui cu depresia, pe care a acceptat-o şi a început să lupte cu ea undeva după ce a împlinit 30 de ani. Tot în aceeaşi perioadă starea lui fizică era atât de deteriorată încât avea nevoie de ajutor ca să coboare de pe scenă după un concert. Atunci a decis că trebuie să ia măsuri. A început să alerge constant şi să facă antrenamente cu greutăţi de 3 ori pe săptămână. Tot atunci a început să urmeze o dietă majoritar vegetariană şi a fost dat mereu ca exemplu pentru rezistenţa lui în faţa problemei drogurilor. Şi-a păstrat această rutină de exerciţii fizice şi stilul alimentar până în ziua de azi.

La începutul anilor 80 a întâlnit-o pe Patti Scialfa. A ascultat-o cântând într-un bar, i-a plăcut vocea ei şi s-a dus să se prezinte. Au devenit prieteni, iar în 1984 Scialfa a intrat în E Street Band. Păreau foarte aproape să devină un cuplu când Bruce a cunoscut-o pe actriţa Julianne Phillips, cu care s-a şi căsătorit în primăvara lui 1985. Diferenţa de 11 ani şi plecările dese ale lui Bruce au dus la sfârşitul relaţiei. Multe din melodiile de pe Tunnel of Love descriau nefericirea pe care o resimţea Bruce în relaţia cu Phillips. În februarie 1988 pleca în turneu cu acest album, iar Bruce o convingea pe Scialfa să se alăture din nou trupei. Deşi pregătea un album solo, Scialfa a acceptat să-l amâne şi să plece cu Springsteen în turneu. În vara lui 1988 Bruce se despărţea de Phillips, dar anunţul nu a fost făcut public, iar divorţul avea să se finalizeze abia un an mai târziu. Până atunci începuse deja relaţia cu Scialfa, iar criticile publicului şi presei, care nu ştiau dedesubturile, nu au întârziat să apară. Nici copiii nu au întârziat însă să apară, cuplul având 2 fii şi o fiică.

Şi pentru că, aşa cum spunea chiar el de curând, ultimii ani au fost cei mai buni pentru el, Bruce Springsteen a anunţat zilele trecute că plănuieşte să scoată un nou album cu E Street Band pentru ca spre finalul lui 2020 să plece din nou în turneu mondial.