Viața lui Stevie Wonder, copil orbit pe viață de neglijența unor medici, dar care a cucerit lumea cu geniul său muzical
Cu un amestec unic de R&B, soul și gospel, Stevie Wonder a fost o emblemă a muzicii pop și un erou al apărării drepturilor civile, timp de zeci de ani. Până la 70 de ani, viața lui Stevie Wonder a fost una de-a dreptul fascinantă, iar muzica lui a inspirat generații întregi de muzicieni.
Purtând o jachetă deschisă la culoare, pantaloni uni și ochelari de soare, puștiul în vârstă de 12 ani se urca pe scena legendarului Apollo Theater din Harlem. Era condus să se așeze pe un scaun, microfonul era ajustat pentru înălțimea lui și tobele bonga erau așezate la îndemâna lui. Era anul 1963 și aproape nimeni din acel teatru nu știa cine era „Little Stevie Wonder” când era introdus de casa sa de discuri Motown Records.
Degetele sale păreau că zboară fără pic de efort pe acele tobe, iar imaginea lui era una a copilului inocent, pierdut în lumea sunetelor muzicii, o poză absolut emoționantă.
Micuțul Stevie Wonder a scos câteva „yeah” la microfon, i-a rugat pe cei din public să bată din palme, din picioare, să sară, să facă orice doresc. Tobele au fost apoi înlocuite de o muzicuță, iar băiețelul de pe scenă, acompaniat de o formație a reușit să ridice în picioare audiența.
„Fingertips” era numele primului său cântec, pe care tânărul de 12 ani îl prezenta la Motortown Revue, imediat după spectacolul lui Marvin Gaye.
Viața lui Stevie Wonder și copilăria marcată de orbire
Multe vedete se laudă cu faima din copilărie, dar nu și Stevie Wonder: biografia lui pare să fie o consecință naturală a propriului geniu. Atât abilitățile muzicale cât și cariera sa au fost cu adevărat o minune.
Stevland Hardaway Judkins s-a născut cu șase săptămâni înainte de termen, pe data de 13 mai 1950, în orașul Saginaw, Michigan. I s-a aplicat o terapie cu oxigen la incubator, însă nivelul de oxigenare era prea ridicat. Acest lucru împreună cu prematuritatea a dus la detașarea retinei de pe ochii săi, chiar înainte să se obișnuiască cu noul mediu în care avea să trăiască. Bebelușul Stevland, al treilea copil din cei șase ai familiei sale, a rămas orb.
Când Stevland avea patru ani, mama sa l-a părăsit pe tatăl lui și s-a mutat în suburbii împreună cu copiii ei, angajându-se la una dintre fabricile de mașini din Detroit. Uneori nu aveau bani nici pentru mâncarea de prânz.
„Mama îmi spunea mereu că pot să fac orice, atâta vreme cât am grijă de mine”, povestea Stevie despre copilăria lui. El nu a considerat niciodată un handicap faptul că era nevăzător. Se cățăra în copaci și mergea pe bicicletă. Și poate mai intens ca alți copii, era absorbit de muzică, petrecând ore întregi ascultând radio și mai târziu programele de la televizor. Ar fi bătut în oalele și tigăile din casă, atât de tare îl pasiona ritmul. La vârsta de nouă ani știa să cânte la bongo, la muzicuță, la chitară bas și la pian.
Viața lui Stevie Wonder și miracolul de la Motown
Tot în această perioadă a început să cânte la biserică când a atras atenția unuia dintre membrii formației Miracles care i-a făcut introducerea la casa de discuri Motown Records. Fondată în 1959, această marcă independentă era pe o pantă ascendentă, urmărind să lanseze artiști din domeniul muzicii R&B, muzicieni afro-americani. Pentru fondatorul casei de discuri, Berry Gordy, puștiul cu muzicuța în mână era un miracol. I-a pus numele de „Little Stevie Wonder” și i-a plătit o școală privată pentru nevăzători.
La nici 16 ani, având deja vocea schimbată, Stevie Wonder lansa hitul „Uptight”. Un an mai târziu apărea și „I was Made to Love Her”. Până la vârsta de 18 ani Stevie Wonder era foarte încrezător și propunea piese și albume casei de discuri și se ocupa de aranjamentele muzicale.
Geniul său muzical a inspirat cântăreți și trupe din lumea întreagă, precum The Beatles, Bob Dylan, Michael Jackson, Prince sau Bob Marley.
Anii 1970 au reprezentat o decadă explozivă pentru el în timpul căreia s-a creat opera sa de viață și legenda muzicală. Trei albume excepționale au fost lansate succesiv: Talking Book în 1972, Innervisions în 1973 și Songs in the Key of Life în 1976. Cântecele de pe aceste albume au scris istoria muzicii și au rămas până azi nemuritoare, precum „Superstition”, „Living for the City” sau „Isn’t She Lovely”. Și tot efortul lui muzical i-a adus 14 premii Grammy de-a lungul carierei.
Viața lui Stevie Wonder, un erou pentru afro-americani
La vremea respectivă, Stevie Wonder a fost în primul rând un exemplu pentru mulți artiști afro-americani care au învățat să aibă încredere în ei. Cu toate acestea, geniul său muzical a depășit barierele sociale și de rasă de la bun început. Deși Wonder era de culoare și provenea dintr-o familie săracă, muzicieni albi precum John Lennon, Eric Clapton sau Barbara Streisand considerau o onoare să lucreze cu el și să-i interpreteze compozițiile.
Stevie Wonder a fost dintotdeauna un susținător al drepturilor civile și a protestat apartheidul. „Livinf for the City” de exemplu, a fost adresat acelor afro americani săraci, lipsiți de oportunități. Ziarul britanic The Guardian chiar a numit acest cântec drept coloana sonoră a anilor ’70.
În 1985, când a primit premiul Oscar pentru cântecul „I Just Called to Say I Love You”, cuprins pe coloana sonoră a filmului „The Woman in Red”, a dedicat acest premiu lui Nelson Mandela. În 1986 a reușit să introducă ziua de naștere a lui Martin Luther King drept sărbătoare națională în America cu ajutorul unei campanii pentru drepturile omului și cu melodia „Happy Birthday to You”.
În 2009 a fost ambasador al păcii pentru Națiunile Unite. „Sunt tot timpul optimist, însă lumea nu!, spunea cântărețul pentru The Guardian în 2012. „Dar este nevoie de fiecare persoană. Iar mentalitatea trebuie să se schimbe. Cum este posibil să luptăm în continuare cu rasismul astăzi?”.
Viața lui Stevie Wonder trăită după intuiție
Însă Stevie Wonder nu era preocupat numai de nedreptatea socială și de discriminare. Interesat cu adevărat de o mare varietate de subiecte, el este mereu condus de dorința de a transforma viața și unicitatea ei în sunete și ritmuri, precum albumul dublu pe care l-a compus pentru documentarul The Secret Life of Plants în 1979, creând o coloană sonoră pentru natură pe care el însuși nu a putut să o vadă niciodată.
Pe plan personal, acest pionier al muzicii s-a căsătorit de trei ori, începând cu anul 1970 și a avut nouă copii cu mai multe femei diferite.
Stevie Wonder nu a avut niciodată o agendă sau un plan după care să se ghideze. Tot timpul s-a ghidat după intuiție, conturându-și astfel viața interioară.
Fie că vorbim de fenomene naturale, de dragoste sau discriminare, cântecele lui au avut mereu un suflet ce putea fi auzit. „Cumva, mereu ajung să mă cunosc prin intermediul muzicii. Mă întreb de fiecare dată: Oare am scris asta?”
În anii ’80 au urmat alte trei albume, însă nu au cunoscut nici pe departe succesul celor din anii ’70. Atunci Stevie Wonder a decis să ia o pauză mai lungă, dar nu înainte de a cânta în duet cu Michael Jackson single-ul „Just Good Friends”. A compus apoi coloana sonoră a filmului lui Spike Lee, „Jungle fever” din 1991. A petrecut opt ani creând următorul album solo, „Conversation Peace”, cel ce a purtat numărul 22 și a fost lansat în 1995. Iar apoi gaura de timp dintre albume s-a adâncit și mai mult, „A time to Love” fiind lansat abia în 2005.
Stevie Wonder apare și azi ocazional la anumite decernări de premii și prin muzică aduce tribut altor muzicieni precum Michael Jackson, Aretha Franklyn sau Bill Withers.
Chiar și în timpul crizei de coronavirus Stevie Wonder a rămas activ pe scena virtuală. Tributul adus lui Withrs face parte din ambițiosul concert „One World: Toghether At Home”, în timpul căruia diferite staruri au cântat de acasă. „În timpul unor vremuri grele ca acestea, trebuie să ne bazăm unul pe altul pentru ajutor”, spunea Stevie Wonder în debutul concertului său din propria casă.
Pe aceeași temă
Citește mai multe
