Căutare

Share this article

TVR a avut premiera unui film extrem de important, emoționant și interesant, un film de Centenar cum a fost el numit Apostol Bologa. Filmul este o adaptare a romanului „Pădurea Spânzuraților” de Liviu Rebreanu și a fost regizat de marele regizor de televiziune și teatru, Dominic Dembinski. „Apostol Bologa” are o distribuție remarcabilă și a avut premiera la Televiziunea Română la finalul acestei luni noiembrie, dar și pe marele ecran, în cadrul unor festivaluri de film.

Astăzi am povestit cu Dominic Dembinsky, marele regizor al TVR, omul care a plecat la ATF cu gândul de a face regie de film, a ajuns să facă regia de teatru și apoi pe cea de televiziune, iar de 30 de ani nu a mai plecat din TVR.

A fost foarte mulți ani căsătorit cu Ilinca Goia și a semnat o mulțime de piese de teatru de televiziune, dar și filme de televiziune, filme cu buget important care nu au făcut nciodată rabat de la calitate.

Making of Apostol Bologa

De cât timp pregătiți Apostol Bologa? (de când și cum a încolțit ideea acestui film?)

Acum un an s-a pus problema realizării de către TVR a  unui eveniment dedicat sărbătoririi Centenarului Marii Uniri. M-am gândit că s-a ivit ocazia dramatizării unui roman scump inimii mele, lucru ce întrunea și o mare provocare, pentru a mai spune ceva nou după celebrul film ,,Pădurea spânzuraților,, al lui Liviu Ciulei din 1964. Am scris scenariul dintr-o suflare colaborând chiar și literar cu marele romancier Liviu Rebreanu, dar ocolind aleile comune ale realismului, accentuând latura metafizică a scrierii și încercarea de a descrie cinematografic  martiriul un personaj complex, un dublu surprinzător, undeva între Hristos și Hamlet …


Ce reprezintă pentru dumneavoastră acest film? Cum descrieți dumneavoastră filmul Apostol Bologa?

După ce Directorul Casei de Producție al TVR, dl Demeter Andras a citit scenariul și i-a plăcut, a făcut demersurile pregătirii producției prin alegerea în echipă a unui producător deosebit, pe dna Claudia Duca Nedelcu, începând astfel un nou șantier. Toți cei implicați desigur cu excepții de rigoare, au lucrat cu voluptate la acest film ce părea straniu dar provocator încă din stadiul de script îndelung discutat și cu talentatul director de imagine, domnul Daniel  Șerbănică. La sugestia dlui Demeter Andras am mutat filmările din studio în fosta casă, azi ruinată, a vechii Televiziuni Naționale din strada Moliere. Filmul a fost greu și migălos de făcut, dar l-am filmat într-o plăcere și beatitudine rar întâlnite și datorită unei echipe minunate de actori. Filmul nu este ușor  de înțeles de la prima vizionare, căci răstoarnă cronologia poveștii și apelează la o zonă de metafore și parabole pentru a atrage atenția asupra unui fapt esențial: nu este istorisirea unei epoci date ci sugerează universalitatea tragediei tuturor războaielor lumii în care oameni pașnici și nevinovați sunt puși să se măcelărească între ei în mod absurd dar mai ales creându-le dileme existențiale, morale, clasicul conflict dintre conștiință și datorie, de fapt o capcană fără ieșire. Apostol Bologa, după moarte colindă într-o suită de visuri viața lui trecută și înțelege drumul său către Lumină, de la păcat, ateism și principii absurde la descoperirea Dumnezeului iubirii. Și-a pierdut viața dar i-a câștigat sensul !

Și de ce poate fi considerat filmul TVR pentru centenar?

Este și un film centenar, dar tot într-o măsură metaforică ce face apel la datele temporale și locale ale anilor 1916-1918, descrise însă ca un fundal pe canavaua căruia se brodează tragedia unor destine. Sunt împotriva sărbătorilor omagiale, patriotarde – le-am trăit cu durere nu numai înainte de 1989 – cred că diferitele evenimente istorice oricât de importante, se supun unui mers al lumii, iconomiei lui Dumnezeu, care oferă lecții filozofice omenirii ce nu trebuie uitate. Sunt evenimente cruciale pe care, spre exemplu mari artiști le surprind și le ,,omagiază,, în esență : Lev Tolstoi cu al lui ,,Război și pace,, , Hemingway în ,,Pentru cine bat clopotele ?,, sau Picasso în ,,Guernica,, și exemple ar fi nenumărate !

Spectacolul festiv, propagandistic este curată pornografie….

Apostolul Bologa – Making of

V-a fost greu să strângeți o distribuție atât de impresionantă?

A fost un casting anevoios căci am ales între actori foarte buni, mulți probabil s-au supărat pe mine când nu s-au revăzut pe lista scurtă dar Claudia și cu mine căutam talente și fizionomii care să dea viață unei povești nepământești, onirice, poematice dar prinse în relații tensionate și uneori suprarealiste. Mulți actori, din generații foarte diferite au mai lucrat sau erau curioși să lucreze cu mine, am avut o elită de profesioniști lângă mine care cred că a dorit să facă acest film datorită unei anumite îndrăzneli surprinzătoare a scenariului. Cred că unul din punctele forte ale filmului-desigur neîmpărtășite de toată lumea este omogenitatea și valoarea interpretărilor actoricești. Mă bucur că dincolo de ,,greii” Alexandru Repan, Răzvan Vasilescu, Adrian Titieni, Ion Haiduc, Marius Bodochi, Demeter Andras, Cristi Iacob, Mihai Bica, am putut lansa sau relansa actori foarte tineri ce s-au dovedit foarte buni: Mihai Stănescu care a câștigat pariul cu acest personaj emblematic, Meda Victor, Andrada Fuscaș, Andreea Vasile, Mircea Postelnicu, Bogdan Nechifor, George Constantinescu cărora le doresc succese mari pe măsura talentului și puterii lor de muncă, mari !

Ați lucrat de multe ori cu aceste nume mari ale scenei românești?

Am lucrat mult în teatru cu Alexandru Repan, apoi în câteva teleplayuri cu Ion Haiduc, Răzvan Vasilescu și Adrian Titieni care sunt de acum valori naționale, ce m-au onorat cu acceptul lor de a colabora cu mine !

Apostolul Bologa – Making of

Din profilul dumneavoastră de pe Linked In, am înțeles că sunteți în TVR de o viață . Care a fost gândul dumneavoastră atunci când ați intrat la UNATC? Cum vedeați parcursul carierei dumneavoastră?

Nu chiar de o viață. Eu sunt la bază regizor de teatru pe care-l mai practic și astăzi de câte ori am ocazia. Când am intrat la Regie doream să fac film dar regretatul nostru dascăl Mihai Dimiu m-a rugat ca în anul doi când se ,,despărțeau apele”, să trec la teatru căci voi putea face Shakespeare sau Moliere în loc de filme cu fabrici și uzine. Asta era în 1981.

Care e diferența dintre regia de teatru și regia de televiziune? Ce are una și nu are cealaltă sau ce are în plus fiecare?

Continui cu răspunsul de mai înainte: regizor de teatru am devenit dar cu o frustrare că nu pot face film așa că după 1989 când a devenit posibil ,,am atacat,, Televiziunea Română unde m-am îndrăgostit de un nou mediu de expresie, sofisticat tehnic dar multiplu în posibilități, o artă sincretică unde puteam face un altfel de teatru, uneori chiar film pur.

Un bun regizor de teatru poate face film excepțional, vezi pe Liviu Ciulei și Lucian Pintilie, Alexa Visarion sau invers, cum a demonstrat Silviu Purcărete în splendidul său ,,Palilula”!

Teatrul, filmul sau televiziunea sunt domenii fără granițe, se întrepătrund des și oferă posibilități de expresie unor artiști pasionați care le practică concomitent, spre exemplu Peter Brook, Ingmar Bergman, Lars Von Trier și mulți alții….

Apostolul Bologa – Making of

Unde v-ați simțit mai în largul dumneavoastră? La teatru sau în televiziune?

În timpul muncii nu te simți în larg nicăieri! Apoi realizezi că ai făcut, dacă este cazul, ceva potrivit cu mediul în care creezi. Când lucrurile ,,ies bine” și se ,,leagă maioneza” cum zicem noi oamenii din showbiz, atunci mă simt bine când fac teatru dar și televiziune.

Cum au arătat datele de audiență după difuzarea filmului Apostol Bologa? Întreb asta în condițiile în care se știe că TVR nu mai are audiența de altă dată.

Bună întrebare! Apostolul Bologa, am mai spus, este un film greu, din capul locului ne-am asumat un public nu foarte larg. Publicul majoritar este alimentat de televiziunile comerciale cu toate ingredientele pentru a face audiență și bine fac. Dar marea calitate a Televiziunii Naționale este să producă opere fără rabat calitativ, necăutând audiența în primul rând, de aceea numai aici se produce film, teatru, teatru de televiziune, documentare cu țeluri educaționale limitând spălarea creierelor. De asta am fost și sunt fidel de aproape 30 de ani Televiziunii Naționale. Nicăieri altundeva nu puteam monta teatru, film de televiziune după Caragiale, Ionesco, Mrozek, Mazilu, Pirandello, Cehov, Machiavelli, Shakespeare, Ibsen sau acum Liviu Rebreanu !

Aveți vreun regret legat de carieră?

Probabil ca orice artist. Nu toate spectacolele, filmele sau spectacolele de televiziune mi-au ieșit la fel de bine căci îmi sunt singurul și cel mai sever concurent !

Dar un vis neîmplinit încă?

Să fiu sănătos și în puteri: ași dori să fac și film pentru ecranele mari, să fac film curat, ca să zic așa !

Dar legat de viață?

Că n-am avut mai mult răgaz și ocazii să stau alături de băieții mei minunați: Vladimir și Nikita !

Ce urmează să vedem sub semnătura dumneavoastră? Știu că un regizor nu se liniștește niciodată…

Va fi o îmbinare a acestor meserii paralele, regizor de teatru și de televiziune: am montat de curând la Teatrul Sică Alexandrescu din Brașov la invitația noului și ambițiosului său director dl Dan Cogălniceanu, cu o trupă minunată de actori, un text de Teodor Mazilu, un scriitor mult îndrăgit de mine, pe care l-am adaptat zilelor Revoluției din 1989.

Este vorba de ,,Somnoroasa aventură” scrisă prin anii 60. Am fost apoi la Brașov și am înregistrat spectacolului cu un car tv profesionist. Îl veți vedea anul viitor ca spectacol de televiziune sub un nume oarecum nou : Aventura.

read
next

Abonează-te la newsletter-ul LIFE.RO