Căutare

Share this article

La un moment dat, în emisiunea  Apropo TV, Andi Moisescu a purtat un tricou pe care scria ”book selfie is the new selfie”. Era un semn de susţinere a clujeanului Victor Miron, iniţiatorul campaniei ”Cărţile pe faţă” şi a multor altor campanii de promovare a lecturii. Un om îndrăgostit de cărţi care, din 2014, când a postat primul book selfie pe Facebook, tot pune la cale proiecte prin care să-i convingă pe oameni că cititul este cool.


Victor a scris mai multe cărţi, Carte de citit în doi”, un volum inedit care provoacă cuplurile să citească cu voce tare, fiind printre cele mai bine primate de cititori. A gândit conceptele pentru semnele de carte pe care le împarţi („Dacă aştepţi un semn pentru a citi o carte, acesta e semnul”) şi tricourile („Book selfie is the new selfie”). A scos din mânecă ideea cu ”Clasa cititoare”, prin care elevii sunt încurajaţi să facă schimb de cărţi punându-le în căsuţele de cărţi din curtea şcolii. A creat ”Bătălia Cărţilor”, un concurs de literatură dedicat elevilor, în care câştigătorii sunt răsfăţaţi cu un premiu ceva mai neobişnuit: o plimbare cu limuzina.

Iar atunci când nu pune pe roate campanii de promovare, Victor citeşte (două cărţi în acelaşi timp) şi face muncă de ”bibliotecar la Service Auto Iovi”, primul service auto care dă la schimb o carte cât ai maşina la reparat. Şi-a găsit însă puţin timp şi pentru life.ro, împărtăşindu-ne câteva din gândurile lui în legătură cu cărţile şi oamenii.



Cititorii te identifică, de multă vreme, cu proiectul ”Cărţile pe faţă”. Cum e să fii un ”proiect”?


Fiecare om e o lucrare în desfăşurare care se aproprie de desăvârşire, spune Elif Shafak în „Cele 40 de legi ale iubirii”. Privind din această perspectivă e foarte natural să fim o lucrare sau un proiect :). Amuzant spre flatant e faptul că sunt în continuare numit şi considerat un tânăr din Cluj-Napoca, chiar dacă imediat împlinesc 33 de ani. 



Dintre toate cărţile tale, cel mai bine a prins ”Carte de citit în doi”. De ce crezi că i-a captat atât de tare pe cititori cartea asta? 



Sunt câteva lucruri pe care toţi, sau aproape toţi oamenii le au în comun. Cum e faptul că toţi am fost cândva copii. Sau cum e faptul că am fost cândva îndrăgostiţi. Aşa că e un subiect relevant pentru foarte multă lume. Iar lectura are câteva lucruri inedite: atât faptul că se citeşte cu voce tare în cuplu, dar şi faptul că există o capcană în carte şi cine o găseşte primeşte recompensă o altă carte de-a mea (am câte o capcană diferită în toate cărţile, mai puţin în volumele de poezie, acolo e câte o inimă-cană).


Poate funcţiona ideea cititului în doi (la modul repetitiv, nu doar ca experiment)?



În campania „Cărţile pe faţă” avem formatul de club de lectură „Vocea cititorului”, unde ne adunăm 10-20-30 de oameni şi citim pe loc şi cu voce tare texte de proză scurtă, după care discutăm despre ele. Scopul acestor cluburi şi al „Cărţii de citit în doi” este de a-i convinge pe oameni că lectura nu este o activitate doar solitară, ea poate fi împărtăşită cu prieteni şi oameni dragi. Desigur că există titluri care sunt mai potrivite de citit în cuplu, chiar am pus o listă testată la final la ”Cartea de citit în doi.”


În urmă cu câţiva ani spuneai că nu e cool să citeşti? Astăzi este? 



Azi este încă not cool enough.



Multe din acţiunile tale au devenit tradiţie. Care a fost campania cu impact cel mai rapid si mai mare asupra oamenilor?


Din fericire sau din nefericire, lucrurile care ţin de citit nu sunt foarte rapide. Inclusiv să citeşti o carte ia timp. Eu am început campania „Cărţile pe faţă” la 15 ani după ce am ajuns să iubesc lectura. Din acest motiv mi-am asumat proiectul pe minim 15 ani, vreau să văd câte persoane o să înceapă şi ele campanii de încurajare a cititului mulţumită acţiunilor noastre.


Cel mai mare impact îl au cluburile de lectură, deoarece acolo chiar ai satisfacţia cititului. Impactul este mare la un număr mic de oameni, dar se întâmplă relativ repede, o întâlnire durează între 2 şi 3 ore.
Impact mai mic, dar foarte rapid îl au postările cu cărţi pe reţelele de socializare, care le pot „deschide” şi altora pofta de lectură. De multe ori ajung să citească şi ei cartea pe care o postezi tu.



De la idee la acţiune ai de făcut o serie de paşi? Care sunt insă primii?



Primii paşi sunt să te entuziasmezi tu şi să începi (asta poate însemna să faci un mic plan, să întrebi cunoscuţii dacă vor să se implice).



Cum reuşeşti să convingi autorităţile să te ajute să-ţi pui în practică proiectele? Cum a fost, spre exemplu, să obţii acces gratuit la Grădina Botanică din Cluj pentru cei care au la ei o carte?



Un lucru pe care l-am învăţat foarte bine citind este că aproape la orice provocare există mai multe soluţii. Dacă nu vezi decât una sau niciuna, este, de cele mai multe ori, doar din cauza unei limitări de imaginaţie. Se întâmplă des să citesc o carte şi să văd acolo că se prezintă soluţii la care nu m-aş fi gândit. 


Când e vorba de a convinge autorităţile să facă un lucru mai ieşit din comun e nevoie să te înarmezi cu răbdare. A fost nevoie de un an şi jumătate de loby ca să se implementeze ideea de transport public gratuit pentru cititori. Intrarea gratuită cu o carte la grădina botanică a mers mult mai simplu, deoarece ei ţin de Universitatea Babeş-Bolyai care, fiind o instituţie de învăţământ, a înţeles normalitatea promovării lecturii şi a aprobat repede cererea noastră.



Printre cele mai faine proiecte sunt cele cu biblioteca stradală şi cu clasa cititoare. Cum au reacţionat tinerii la aceste acţiuni?



Clasa cititoare e un concept foarte fain prin care alegem o clasă de liceu care deja citeşte, fiecare elev recomandă o carte şi noi le facem tricouri pe care scrie titlul şi autorul recomandat, iar ei le poartă toţi o dată pe săptămână. În plus, cumpărăm aceste cărţi şi le punem într-o căsuţă de cărţi în curtea şcolii. Aşa, toată şcoala are acces la cărţile clasei cititoare, mândră ca o floare. Iar dacă unui băiat îi place de o fată din clasa cititoare poate să meargă să citească cartea recomandată de ea şi astfel să aibă un bun subiect de conversaţie.



Ce citesc adolescenţii azi?



Azi adolescenţii citesc cărţi de autori contemporani care sunt scrise pe limba lor şi pe temele care îi preocupă pe ei.



Care crezi că e cea mai bună cale prin care adulţii îi pot convinge pe copii să citească?



Aici cred că se potriveşte foarte bine expresia eat your own dog food. Adulţii îi vor convinge pe copii să citească dacă vor citi şi ei în preajma copiilor. Şi asta de câteva ori pe săptămână, preferabil zilnic.



Ştiu că eşti atras de zona spoken word poetry? Ce impact are această formă asupra cititorilor şi cum funcţioneaza ea la noi? 



Spoken word poetry e o formă de poezie scrisă special pentru a fi recitată. Eu citesc pentru a vedea viaţa cu alte cuvinte, adică mă atrage mult exprimarea dintr-o carte. La noi este destul de la început, dar cred că va creşte mult în perioada următoare.



Cum de te-ai gândit să participi la „Românii au talent”? Ce ai sperat atunci când te-ai urcat pe scenă ca să dai voce poeziei tale „Dacă o sa am o fată”?



Prin toate acţiunile din campania „Cărţile pe faţă” ne străduim să ducem cărţile acolo unde sunt oamenii atenţi. Asta, în zilele noastre, înseamnă pe reţelele de socializare şi la televizor. 
Prin toate acţiunile din campanie ne străduim să aratăm că lectura ne dezvoltă creativitatea, de aceea multe iniţiative par ieşite din comun. La „Românii au Talent” am sperat să arăt cum cititul ne face să ne exprimăm deosebit.



Pentru toamnă pregăteşti a 5 a ediţie a Galei Cititorilor. Ce este mai exact această gală şi care sunt criteriile după care alegeţi câştigătorii?



La gala cititorilor întindem covorul roşu în faţa bibliotecii judeţene şi aplaudăm oamenii care merg acolo. Ne străduim să îi facem să se simtă vip-uri. De fapt prin toate acţiunile noastre recompensăm oamenii care citesc, nu îi blamăm pe cei care nu o fac.
Această ediţie are loc chiar în deschidere, la finala concursului de lectură „Bătălia Cărţilor”, unde vor veni tineri finalişti să îşi prezinte cartea preferată. Ei au timp peste vară să citească 10 cărţi faine alese de bibliotecă şi să facă fişe de lectură despre ele, pe baza cărora se aleg finaliştii.



Dacă ar fi să compari maşinile cu cărţile, ce puncte comune le-ai găsi?



Una din acţiunile din campanie este service-ul auto cu bibliotecă. Aici facem biblioteci în service-uri auto şi le dăm oamenilor cărţi la schimb cât lasă maşina la reparat. Facem asta în ideea că o maşină, oricât de frumoasă e ea, nu te poate duce în lumile şi stările în care te duce o carte.



Poţi să vezi pe chipul cuiva ce anume citeşte? Cum?



”Cărţile te construiec şi contribuie la formarea ta ca om, iar apoi ţi se citesc pe faţă. Se văd în felul în care zâmbim, în felul în care privim, în felul în care înţelegem aceleaşi glume sau ne distrăm la aceleaşi întâmplări” a spus colega mea Adela Mureşan şi de acolo a venit şi inspiraţia pentru numele campaniei.



Ce citeşti acum?



De obicei citesc două cărţi în acelaşi timp, dimineaţa din cea de non-ficţiune şi seara din cea de ficţiune. Acum sunt „12 Reguli de viata – Un antidot la haosul din jurul nostru” de JORDAN B. PETERSON şi „Reset” de MIHAI PĂDURARU.

read
next

Abonează-te la newsletter-ul LIFE.RO