Care este povestea din proiectul „Iceworm”? În aprilie 2024, o echipă de oameni de știință și ingineri a survolat nordul Groenlandei cu un avion cu reacție. Scopul misiunii era testarea unui instrument radar de ultimă generație. La aproximativ 240 de kilometri est de baza spațială Pituffik, cercetătorul Chad Greene, de la Jet Propulsion Laboratory al NASA, a fotografiat întinderea albă de sub aripi. Totul părea liniștit. Gheața se întindea până la orizont.
În același timp, radarul a detectat ceva neașteptat sub calota glaciară. Sub stratul compact de gheață se ascundea o bază abandonată din perioada Războiului Rece.
„Căutam patul gheții și, dintr-odată, apare Camp Century”, a spus Alex Gardner, cercetător NASA, într-un comunicat oficial. „La început nu știam ce este”, a adăugat el.
Descoperirea a readus în atenția publicului unul dintre cele mai ambițioase și mai tulburătoare proiecte militare ale secolului XX: Proiectul „Iceworm”.
Proiectul „Iceworm”: Camp Century, „orașul de sub gheață”
Camp Century a fost construit în 1959 de Corpul de Ingineri al Armatei SUA. Baza se afla în interiorul calotei glaciare a Groenlandei. La acea vreme, era aproape de suprafață. Astăzi, după decenii de acumulare a zăpezii, se află la peste 30 de metri adâncime.
Era supranumit „orașul de sub gheață”. Oficial, Camp Century era un sit de cercetare polară. Acolo s-au colectat primele carote de gheață din lume. Ele sunt folosite și astăzi ca referință în studiile climatice.
În realitate, baza ascundea o misiune mult mai întunecată. Ea era nucleul unei inițiative ultrasecrete din Războiul Rece: Proiectul „Iceworm”.
Potrivit Smithsonian Magazine, scopul era crearea unei rețele uriașe de tuneluri sub gheață. În aceste tuneluri urmau să fie amplasate rachete nucleare. Armele, cunoscute sub numele de „Iceman”, puteau fi lansate direct prin calota glaciară. Ținta lor era Uniunea Sovietică.
Groenlanda, avanpost strategic al Americii
Cu mult înainte de ambițiile recente ale lui Donald Trump, Statele Unite integraseră Groenlanda în perimetrul lor defensiv. Poziția geografică a insulei era ideală. Ea se află între America de Nord și Rusia.
În timpul Războiului Rece, ghețurile Groenlandei au devenit un scut natural. Sub ele urma să se ascundă o forță nucleară uriașă.
„Statele Unite au înțeles devreme importanța strategică a insulei”, explică istoricul Nicolas Badalassi. „Teama unei înaintări sovietice a schimbat complet perspectiva.”
După crearea NATO, în 1949, Danemarca a permis instalarea permanentă a americanilor. Așa a apărut cadrul ideal pentru „Iceworm”. Proiectul părea desprins dintr-un roman de spionaj.
„Viermele de gheață”
La sfârșitul anilor 1950, tensiunile dintre marile puteri erau la apogeu. SUA nu mai dețineau monopolul nuclear. URSS avea și ea bomba atomică. Continentul american era prea departe pentru rachetele balistice ale epocii.
Groenlanda a devenit soluția.
Așa s-a născut Proiectul „Iceworm”. Numele înseamnă literal „vierme de gheață”. Ideea era simplă și radicală. Sub calota glaciară urma să fie săpat un sistem imens de tuneluri. Acestea ar fi fost conectate printr-o rețea feroviară subterană.
De-a lungul tunelurilor urmau să fie amplasate silozuri. Fiecare siloz ar fi adăpostit rachete nucleare. Planul prevedea aproape 600 de rachete. Rețeaua putea fi extinsă în timp. Scopul final era crearea a peste 2.000 de puncte de lansare.
Ar fi fost o armă imposibil de neutralizat. Silozurile erau mobile. Tunelurile puteau fi remodelate. URSS nu ar fi știut niciodată unde se află rachetele.
Proiectul „Iceworm”: Fațada științifică
Proiectul trebuia să rămână secret. Nici dușmanii, nici aliații nu trebuiau să afle adevărul. În mod oficial, activitățile americane din Groenlanda erau strict științifice.
„În cercul polar nu se vorbea despre militarizare, ci despre cercetare”, spune Badalassi. „Era o formă de protecție diplomatică.”
Camp Century a fost prezentat ca un experiment de viață polară. Presa era invitată pe șantier. Jurnaliștii descriau un oraș miniatural sub gheață. New York Times scria în 1961 despre „un laborator al viitorului”.
Un număr din Popular Science, din februarie 1960, descria proiectul astfel: „Prin construirea acestei comunități fantastice, la 800 de mile de Polul Nord, inginerii armatei au demonstrat că Arctica poate fi domesticită.”
Puțini bănuiau adevărul.
Tunelurile săpate pentru Camp Century erau, de fapt, primele verigi ale labirintului „Iceworm”. Baza a devenit un teren de testare. Inginerii au vrut să vadă dacă gheața poate susține o infrastructură permanentă.
Energia nucleară sub gheață
Camp Century a fost una dintre primele instalații care a folosit un reactor nuclear portabil. Reactorul producea energie pentru întreaga bază. El menținea tunelurile funcționale. Asigura lumină, căldură și apă.
Construcția într-un mediu atât de ostil era impresionantă. Temperaturile puteau coborî la minus 57 de grade Celsius. Vântul depășea adesea 190 de kilometri pe oră.
În interior, baza semăna cu un mic oraș. Avea dormitoare, laboratoare și cantine. Avea chiar și un salon de recreere.
Totul părea posibil. Dar gheața avea alte planuri.
De ce a eșuat Proiectul „Iceworm”
Realitatea s-a dovedit mai dură decât planurile. Gheața este un mediu instabil. Ea se mișcă permanent. Tunelurile se deformau. Tavanele coborau. Coridoarele se strâmbau.
„Americanii și-au dat repede seama că este tehnic imposibil”, explică Badalassi. „Gheața se reface prea repede.”
Forarea era extrem de dificilă. Menținerea structurii era costisitoare. Riscul devenea uriaș. Depozitarea a sute de focoase nucleare sub gheață putea duce la un dezastru.
În același timp, tehnologia militară evolua. Submarinele nucleare au schimbat regulile jocului. Ele puteau transporta rachete. Puteau naviga sub gheață. Puteau lansa armele din ocean.
„Era mult mai simplu și mai ieftin”, spune istoricul. „Iceworm nu mai avea sens.”
Proiectul a fost abandonat la mijlocul anilor 1960. Camp Century a fost închis în 1967. Reactorul nuclear a fost îndepărtat. Restul a fost lăsat în urmă.
Deșeurile ascunse sub calotă
Americanii au plecat cu convingerea că gheața va conserva totul pentru eternitate. Au rămas însă în urmă tone de deșeuri periculoase.
Potrivit Institutului Cooperativ pentru Cercetări în Științele Mediului, situl conține:
- aproximativ 200.000 de litri de motorină;
- peste 240.000 de litri de ape uzate;
- cantități necunoscute de agent de răcire radioactiv;
- posibili poluanți toxici, precum bifenilii policlorurați.
Un studiu publicat în 2016 avertiza asupra riscurilor. Cercetătorii au simulat evoluția climei. Rezultatele au fost îngrijorătoare.
„În jurul anului 2090, situl ar putea trece de la acumulare netă la topire netă”, a declarat William Colgan. „Odată ce procesul începe, devine ireversibil.”
Cu alte cuvinte, gheața nu va mai ascunde deșeurile. Ele vor ieși la suprafață. Vor ajunge în ecosistem. Vor afecta mediul arctic.
Proiectul „Iceworm”: Redescoperirea din 2024
Camp Century mai fusese detectat și în trecut. Radarele vechi ofereau însă doar imagini bidimensionale. Detaliile lipseau.
În aprilie 2024, situația s-a schimbat. UAVSAR-ul NASA, montat sub avion, a creat o hartă tridimensională. Structurile bazei au devenit vizibile.
„Structuri individuale din orașul secret sunt vizibile într-un mod în care nu au mai fost văzute niciodată”, a explicat Chad Greene.
Descoperirea a fost accidentală. Cercetătorii studiau grosimea gheții. Ei voiau să rafineze estimările privind creșterea nivelului mării.
În schimb, au găsit o capsulă a trecutului.
Citește și: Cele mai reci locuri locuite de oameni: cum reușești să supraviețuiești acolo
Proiectul „Iceworm” este un simbol al epocii sale. El reflectă ambiția extremă a Războiului Rece. Arată dorința de control absolut. Arată și lipsa de preocupare pentru mediu.
„Este un soi de hybris al anilor 1960”, spune istoricul Pierre Grosser. „Există impresia că mediul poate fi îmblânzit.”
Astăzi, contextul este diferit. Groenlanda se află din nou în centrul atenției. Schimbările climatice deschid noi rute maritime. Resursele devin mai accesibile. Poziția strategică rămâne crucială.
Proiectul „Iceworm” ne amintește însă de prețul ambiției necontrolate. Sub gheață nu se află doar un oraș abandonat. Se află o moștenire toxică. Se află o lecție despre limitele puterii umane.
Gheața nu uită. Doar amână.
Foto: Wikipedia
