Cine sunt cele mai mari actrițe din România? Există un tip de prezență pe care nu o poți explica în cuvinte, dar o recunoști imediat. E acel ceva care face că, dintr-o sală întreagă de spectatori sau dintr-un ecran plin de personaje, ochii tăi nu se mai pot muta de la o singură față. Nu e neapărat frumusețe, deși există și asta. E ceva mai adânc, mai greu de prins în teorie. Se numește talent, se hrănește cu muncă și lasă urme.
România a dat lumii actrițe de un calibru pe care, dacă suntem sinceri, nu l-am prețuit întotdeauna destul acasă. Unele au cucerit scena înainte să existe televiziunea. Altele au construit personaje care trăiesc mai departe, chiar dacă ele nu mai sunt. Altele sunt printre noi și continuă să ne arate, film după film, că meseria asta are adâncimi pe care nu le epuizezi într-o viață.
Cele mai mari actrițe din România nu sunt un top și nu sunt o listă exhaustivă. Sunt zece povești despre femei care au ales, cu toată ființa lor, să fie altcineva, și au reușit atât de bine încât noi nu i-am mai uitat nici pe cei pe care i-au jucat.
1. Cele mai mari actrițe din România: Luminița Gheorghiu, adevărul fără niciun ornament
Dacă vrei să înțelegi ce înseamnă să joci fără să pari că joci, uită-te la Luminița Gheorghiu. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică în 1972, la clasa profesorului Ion Cojar, și a jucat la Teatrul Bulandra din 1976 până în 2003.
Primul rol de marcă în film a fost cel al Catrinei din „Moromeții” (1987), în regia lui Stere Gulea. La deplină maturitate artistică, s-a impus ca actor de mare calibru prin rolurile din „Moartea domnului Lăzărescu” (2005) al lui Cristi Puiu și „Poziția copilului” (2013) al lui Călin Peter Netzer, pentru care a câștigat Ursul de Aur la Festivalul Internațional de Film de la Berlin.
A murit pe 4 iulie 2021, la vârsta de 71 de ani. A lăsat în urmă o filmografie în care fiecare rol pare desprins din realitate, nu construit. Discreția aceasta a fost, probabil, și secretul ei.
2. Mariana Mihuț: curajul de a fi complet umană
Mariana Mihuț s-a născut pe 7 noiembrie 1942 în Chișinău și a absolvit Institutul de Teatru și Film „I.L. Caragiale” din București în 1964, la clasa Pop Marțian și Octavian Cotescu. Din 1972 este actrița Teatrului „Lucia Sturdza Bulandra”.
Cel mai mare succes cinematografic „Pădurea spânzuraților” a fost și debutul cuplului Mariana Mihuț cu Victor Rebengiuc, cu care s-a căsătorit în același an. Pe scenă, a construit unele dintre cele mai importante roluri ale teatrului românesc din ultimele șase decenii, lucrând cu regizori precum Liviu Ciulei, Lucian Pintilie și Andrei Șerban.
Are un fel de a aduce pe scenă femei care nu sunt nici eroine, nici victime, ci pur și simplu oameni complicați, cu contradicții asumate și cu o viață interioară vizibilă din primul până în ultimul minut al unui spectacol.
3. Maia Morgenstern: de la Chișinău la Ierusalim, aceeași intensitate
Maia Morgenstern s-a născut pe 1 mai 1962 în București, într-o familie evreiască, și a absolvit Academia de Teatru și Film din București în 1985.
Ceea ce i-a adus faima internațională a fost filmul „Balanța” (1992) al lui Lucian Pintilie, cu care a venit notorietatea internațională, actrița obținând prestigioasa distincție a Academiei Europene de Film, Premiul Felix. Publicul din afara României a cunoscut-o mai ales prin rolul Fecioarei Maria din „Patimile lui Hristos” (2004) al lui Mel Gibson, dar cei care o urmăreau de mai mult timp știau deja ce știe să facă cu un personaj.
Este director la Teatrul Evreiesc de Stat din București și actriță și cântăreață în limba idiș. La fiecare rol, aduce o calitate pe care o simți fizic: prezență totală.
4. Cele mai mari actrițe din România: Irina Petrescu, frumusețea care nu era doar frumusețe
Irina Carmen Petrescu s-a născut pe 19 iunie 1941 și a murit pe 19 martie 2013. A absolvit Institutul de Teatru și Film „I.L. Caragiale” în 1963, la clasa profesorilor Ion Șahighian și David Esrig.
A colaborat cu cei mai importanți regizori români: Liviu Ciulei, Lucian Pintilie, Ion Popescu Gopo sau Gheorghe Vitanidis. Irina Petrescu a fost la Hollywood și i s-a propus să rămână acolo. Din motive personale a preferat să se întoarcă în țară.
Gheorghe Vitanidis a distribuit-o în „Răutăciosul adolescent”, care i-a adus, în 1968, premiul pentru cea mai bună interpretare feminină la Festivalul de la Moscova. A debutat la Teatrul Bulandra și a rămas una dintre cele mai elegante și mai misterioase prezențe ale cinematografiei și teatrului românesc.
5. Olga Tudorache: monumentul pe care nu îl poți ignora
Sunt actori care joacă roluri și actori care devin roluri. Olga Tudorache a aparținut celei de-a doua categorii, fără discuție.
Olga Maria Tudorache s-a născut pe 11 octombrie 1929 în Grozești, Bacău, și a murit pe 18 octombrie 2017, la București. A absolvit Institutul de Teatru în 1951 și a fost angajată la Teatrul Tineretului din București, unde a activat până în 1966, când teatrul a fuzionat cu Teatrul Nottara, urmând să joace la Teatrul Mic până în 1978.
Supranumită „doamna teatrului românesc”, a interpretat magistral roluri între care se numără Vitoria Lipan din „Baltagul”, după Mihail Sadoveanu, Beatrice din „Efectul razelor gamma asupra anemonelor” și mama lui Mihai Viteazul în filmul din 1970. A rămas în memoria a generații întregi de actori, pe care i-a format în anii în care a fost profesor universitar.
Când spui „cele mai mari actrițe din România”, numele ei nu e o opțiune. E un punct de pornire obligatoriu.
6. Carmen Tănase: femeia care joacă adevărul cu ambele mâini
Carmen Tănase s-a născut pe 18 ianuarie 1961 la Ploiești și a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București în 1984, la clasa Olgăi Tudorache. Între 1984 și 1990 a jucat la Teatrul Național „Vasile Alecsandri” din Iași, iar din 1990 este actrița Teatrului Odeon din București.
Puțini actori reușesc să fie la fel de convingători în comedie și în dramă. Carmen Tănase e una dintre ele. Are o calitate rară: umorul ei nu e niciodată ieftin și dramatismul ei nu e niciodată teatral în sens negativ.
Cea mai recentă producție românească în care poate fi văzută este serialul „Clanul”, unde joacă rolul Luminiței Achim, mama unui polițist infiltrat în mafia bucureșteană. Dar Carmen Tănase e cu mult mai mult decât orice serial de succes: are o carieră teatrală solidă și continuă să demonstreze că talentul adevărat nu se demodează.
7. Cele mai mari actrițe din România: Dana Dogaru, intensitatea care stă în liniște
Unele actrițe umplu spațiul prin volum. Dana Dogaru îl umple prin densitate. E tipul de interpretă care poate să nu spună nimic timp de zece secunde și să fie, în acele zece secunde, personajul cel mai interesant din cadru.
Dana Dogaru s-a născut pe 1 august 1953 și a absolvit, în 1976, Universitatea Națională de Artă Teatrală și Film Caragiale. A jucat la Teatrul Nottara din București. În 2017 a primit Premiul Gopo pentru cea mai bună actriță pentru rolul din „Sieranevada”.
A colaborat cu Cristi Puiu în filme-cheie ale noului val românesc, precum „Moartea domnului Lăzărescu” (2005) și „Sieranevada” (2016), ambele prezentate în selecția oficială la Festivalul de la Cannes. În „Sieranevada” construiește o tensiune domestică atât de precisă, atât de recunoscută, încât te simți incomod de familiarizat cu ea.
8. Dorina Lazăr: generozitatea ca metodă de lucru
E una dintre acele actrițe pe care publicul le iubește instantaneu fără să poată explica exact de ce. Răspunsul e simplu, chiar dacă nu e simplu de realizat: Dorina Lazăr joacă generos. Dă tot ce are, fără să păstreze nimic pentru ea, și asta se simte.
Cariera ei acoperă teatru, film și televiziune, cu roluri care merg de la personaje comice la drame grele, și în toate există același fir conductor: o căldură umană care nu e performată, ci autentică. E tipul de actriță care face mai ușoară munca partenerilor de scenă și, fără să caute neapărat centrul cadrului, e adesea lucrul pe care ochii tăi îl urmăresc cel mai mult.
9. Ioana Flora: noua generație care nu se joacă
Dintre cele mai mari actrițe din România ale generației mai recente, Ioana Flora e una care și-a construit cariera cu o consecvență și o seriozitate greu de ignorat. A lucrat cu regizori importanți din noul val al cinematografiei românești, a jucat în producții internaționale și a ales, în mod constant, roluri care cer mai mult decât simpatie sau farmec personal.
Are un fel de a fi pe ecran care combină fragilitatea cu o rezistență interioară vizibilă, și combinația aceasta face că personajele ei sunt mereu mai interesante decât par la prima vedere. Nu e genul de actriță care îți oferă totul dintr-o dată. E genul care te determină să privești mai atent.
10. Cele mai mari actrițe din România: Emilia Popescu, forța fără declarații
Teatrul Național din București, producții de film și televiziune, roluri care acoperă întreaga gamă a experienței umane. Emilia Popescu e una dintre acele actrițe care par că au în sânge meseria asta, că nu au ales-o, ci s-au născut știind-o deja.
Ce o face memorabilă nu e spectaculosul, ci exactitatea. Fiecare gest, fiecare privire, fiecare pauză e la locul ei, cu o precizie care nu pare calculată, ci instinctivă. E diferența dintre o actriță bună și una mare, și la Emilia Popescu granița asta e clară.
Ceea ce rămâne
Zece femei, zeci de ani de scenă și ecran, sute de personaje. Și totuși, dacă ar trebui să găsesc un numitor comun pentru toate cele mai mari actrițe din România pe care le-am enumerat, acesta ar fi poate curajul de a fi complet prezente.
Nu jumătate prezente, nu confortabil prezente. Complet, cu riscul de a fi văzute, de a fi judecate, de a nu fi pe placul tuturor.
E un curaj pe care îl admirăm la ele și pe care, dacă suntem sinceri, îl și invidiem puțin. Că pentru ele, cel puțin pe scenă sau în fața camerei, nu există nicio mască.
Sau poate că există, și e cea mai bine jucată mască din toate.
Citește și: Ioana Flora, de la o copilărie plină de poezie, dorul de Serbia natală, la viitorul filmului românesc și șansele unei cariere în străinătate
