Când copiii intră în vacanță, ritmul mamelor se dă peste cap pentru că, în mod tradițional, ele absorb presiunea organizării timpului celor mici. Am căutat măsuri care ar avea un impact real în sănătatea mintală a mamelor pe timpul verii.
În timpul anului școlar, ziua Alexandrei (36 de ani) și a familiei ei începe cu trezitul la ora 7, luat micul dejun împreună, pregătit pachețele. Soțul ei îl duce pe băiatul cel mare (7 ani) la școală, iar ea pe cel mic (3 ani) la grădiniță. Apoi începe programul de lucru, fie de acasă, fie de la birou.
În vacanța de vară, însă, dinamica e complet diferită. „Ne trezim, mâncăm, apoi începe haosul”, povestește Alexandra. „Cât eu stau cu capul în calculator, se joacă și se ceartă non-stop. Fac câte un task, mă opresc, împac și capra, și varza, mă așez înapoi la calculator și continui de unde am lăsat.”
Vacanțele de vară ale copiilor sunt privite de societate prin prisma unei romantizări excesive, asociate cu timpul de calitate și libertatea, crede Monica Mereuță, psihoterapeut și psiholog clinician, cu formare în terapia familiei. „În practică, verile aduc un nivel ridicat de stres, deoarece se pierde acea rutină structurată care oferă predictibilitate”, mai spune ea. „Vacanța devine, astfel, o perioadă de responsabilitate amplificată, în care rolul de angajat se împletește epuizant cu cel de coordonator de divertisment și logistică”.
Și Andra Pintican, expertă în HR și fondatoarea inițiativei Rost, despre cum muncim cu rost, crede că vacanța copiilor schimbă complet arhitectura muncii pentru părinți:
„Eu tind să cred că povara cade, în continuare, disproporționat pe femei. Din ce observ în organizații, mamele muncesc la fel sau chiar mai mult, doar că aceeași cantitate de muncă este făcută într-un context cu mult mai multe întreruperi și decizii de luat.”
Cum e cazul Alexandrei, care nu se întrerupe doar ca să despartă băieții care se bat sau să le dea un joc nou, ci și ca să pornească o mașină de rufe sau să pregătească prânzul.
În cadrul unui studiu realizat de Rost, 1.500 de femei au răspuns că petrec, în medie, 30 de ore pe săptămână ca să aibă grijă de casă, de copii și de familie. Practic, este un alt job, pe lângă cele 40 de ore pe săptămână pe care le petrec la locul de muncă. În plus, 62,40% au răspuns că rolul de mamă este cel care le solicită cel mai des și cel mai mult, iar pe locul doi, 27,20%, rolul de angajată. Cel de femeie apare cu doar 6,70%.
„Organizarea cu ei acasă implică să fac ceva non-stop, pentru casă sau pentru job”, confirmă Alexandra.
Noi încă purtăm o moștenire a muncii habotnice: muncă multă, dusă până la epuizare, rareori pusă sub semnul întrebării, atrage atenția experta în HR.
Cum apare burnout-ul parental?
„Am învățat generații întregi că valoarea unui om se măsoară prin cât rezistă, cât sacrifică și cât poate duce pe umeri. Odihna a fost confundată cu lenea, grija față de sine cu egoismul, iar limitele sănătoase cu lipsa de implicare. De aceea, foarte mulți părinți nici măcar nu își pun întrebarea dacă este normal să încerce să performeze la același nivel profesional în timp ce, acasă, preiau încă un job cu normă întreagă. Pur și simplu încearcă să ducă totul, pentru că asta au fost învățați să facă”, spune Andra.
Iar efectele acestui model se văd cel mai clar vara.
Psihologul a observat că burnout-ul parental cunoaște un vârf periculos în sezonul cald, care se manifestă prin iritabilitate, prag foarte scăzut al toleranței, reacții disproporționate, insomnii și o senzație apăsătoare că nu se implică niciodată suficient.
Problema nu este că femeile nu se organizează suficient de bine, ci că societatea modernă le-a așezat într-un model imposibil de susținut pe termen lung.
„Trăim într-o cultură care ne învață permanent că trebuie să dăm mai mult: să fim profesioniști excepționali, părinți impecabili, parteneri prezenți, prieteni disponibili, cetățeni implicați și, pe deasupra, să avem grijă de sănătatea noastră fizică și emoțională”, spune experta în HR. „Am ajuns să credem că succesul înseamnă să fim zece oameni într-unul singur.”
De aici apare și vinovăția că nu faci suficient nici la job, nici acasă, pentru că standardul este imposibil de menținut simultan, în prea multe roluri. Indiferent cât faci, întotdeauna rămâne impresia că ai neglijat ceva. Cel mai des, Andra aude de la mame: „Simt că sunt mereu în urmă”.
Întrebate în studiul Rost cum ar descrie echilibrul între viața profesională și cea familială, 87,24% dintre respondentele cu vârste între 36 și 45 de ani au zis că au deloc sau puțin echilibru între cele două arii.
„Momentele de deep work sunt rare, și asta doar dacă îi scoate soțul meu pe copii afară”, confirmă și Alexandra.
„În momentul în care copilul este prezent, se activează instantaneu «creierul de mamă», atenția se mută firesc către copil”, explică Andra. „Este o programare biologică sănătoasă și extrem de valoroasă, doar că le devine aproape imposibil mamelor să se mai prioritizeze pe ele însele. Nu este doar o problemă de management al timpului sau a voinței. Este o schimbare profundă a felului în care funcționează atenția atunci când ai responsabilitatea unui copil.”
Într-un alt studiu realizat de Rost, cu 3.500 de respondenți, 59,89% dintre femei au raportat un nivel înalt de stres la serviciu, comparativ cu 48,28% în cazul bărbaților.
„Cele mai dificile momente sunt când am vreun apel și copiii se ceartă sau vor atenția mea și nu mă pot împărți”, spune Alexandra.
Monica confirmă, din practica din cabinet, că mamele sunt adesea nevoite să preia rolul de polițist al casei.
„De exemplu, în timp ce copilul vine constant cu solicitări de joacă sau de atenție, mama, prinsă între mailurile de la birou și curățenie, se trezește răspunzând majoritar prin interdicții de genul «Nu acum», «Lasă tableta», «Fă liniște, te rog». Această dinamică o face să fie percepută ca fiind autoritară, alterând temporar conexiunea caldă, mai ales pentru că cei mici nu pot înțelege de ce partenerul lor preferat de joacă s-a transformat brusc într-un adult rigid și mereu ocupat.”
În timpul verii crește și anxietatea parentală, spun cele două experte cu care am discutat. Pe de o parte, este anxietatea care ia forma unei presiuni de performanță, când părinții resimt o nevoie uriașă de a oferi experiențe extraordinare, ca să nu se plictisească cel mic. Aceasta se traduce printr-o agendă încărcată până la refuz și o incapacitate cronică a mamei de a se relaxa, pentru că rămâne mereu în alertă ca să organizeze vacanța perfectă. Iar asta fură din bucuria prezenței reale.
Pe de altă parte, este anxietatea creată de expunerea la informații despre pericole, care duce la un control permanent asupra copiilor.
„Dar cât din controlul pe care îl exercităm îi protejează cu adevărat pe copii și cât vine din propria noastră anxietate?”, întreabă Andra. „Pentru că există riscul ca, încercând să eliminăm orice pericol, să eliminăm și spațiile în care copiii învață autonomia, încrederea și capacitatea de a se descurca singuri.”
Cel mai des, în timpul vacanțelor școlare, Alexandra simte frustrare și neputință, dar ia fiecare zi așa cum vine. Deocamdată, soluția pe care a găsit-o pentru luna august, alături de soțul ei, a fost să dea cei doi copii la grădiniță și școală de vară.
Realitatea altor mame
Am discutat cu alte trei mame despre cum simt că le este afectată munca în timpul vacanței de vară: Andreea are 37 de ani, trei copii (doi de 3 ani și unul de 7 ani) și este arhitect; Luminița are 43 de ani, doi băieți (de 11 și 14 ani) și este IT Project manager; iar Ema are 36 de ani, un copil de 4 ani și jumătate și este brand communications manager.
Ce se schimbă cel mai mult în rutina ta în vacanță, față de restul anului?
Andreea: Trebuie să îmi împart timpul de lucru astfel încât să îi acord atenție băiatului de 7 ani, pe care îl iau cu mine la birou. Acolo își ocupă ziua cu fișe de activități, citit, ore online de limba engleză, desen și desene animate. Uneori plec mai devreme pentru a-l duce la ora de înot, iar apoi compensez lucrând de acasă, noaptea, după ce adorm copiii.
Luminița: Petrecem mult mai mult timp împreună. E frumos, dar cere organizare, altfel se instalează haosul imediat.
Ema: Deep work e un vis îndepărtat, zilele mele sunt constant fragmentate.
Ce simți cel mai des în perioada vacanței școlare?
Andreea: Simt că trebuie să mă regrupez și să mă reorganizez permanent.
Luminița: O combinație de bucurie și oboseală. Bucurie pentru că îi am aproape, oboseală pentru că implicarea mea e mai mare decât în timpul anului.
Ce improvizații faci ca să reușești să lucrezi?
Andreea: Uneori merg într-un loc de joacă privat (indoor) și îmi iau laptopul cu mine, ca să pot lucra de acolo.
Luminița: Mut laptopul unde sunt ei, lucrez din bucătărie, din atelier, oriunde pot să îi supraveghez fără să-mi rup ritmul. Mă adaptez după context.
Ema: Dacă e ceva foarte important care îmi necesită toată atenția la muncă, mergem la bunici în alt oraș.
Cum îți afectează vacanța copilului ritmul de lucru și eficiența?
Andreea: Ritmul meu de lucru este mai lent, deoarece trebuie să-mi împart atenția între muncă și copii.
Luminița: Eficiența nu scade, dar oboseala crește. Fiind mai mult timp împreună, sunt mai implicată și asta consumă energie.
Ce ți-ar ușura cel mai mult viața în vacanța copilului?
Luminița: Mi-ar fi de mare ajutor să existe mai multe activități organizate prin sistemul de învățământ sau prin comunitate pe perioada vacanței (workshopuri de dezvoltare personală, activități sportive, artistice sau practice).
Ema: Activități de zi cu costuri decente, locuri de joacă cu cafenea și cineva care să se joace cu el.
Soluții de la experți
Trei măsuri cu impact real în sănătatea mintală a părinților pe timpul verii, de la experta în HR:
- Mai multă autonomie asupra programului de lucru, astfel încât părinții să își poată organiza ziua în funcție de nevoile familiei, fără să fie nevoiți să recupereze noaptea.
- Mai puține ședințe și mai multe intervale protejate pentru muncă profundă, în care oamenii să poată lucra fără întreruperi și fără presiunea de a fi permanent disponibili.
- Mai puțină cultură a prezenței și mai multă cultură a rezultatelor. Dacă evaluăm oamenii după impactul muncii lor, nu după câte ore sunt online sau cât de repede răspund la mesaje, reducem enorm presiunea resimțită de părinți, dar și de ceilalți angajați.
Soluții care ar conta în dinamica vacanțelor, de la psihoterapeut:
- Angajatorii să permită un program de lucru comprimat pe timpul verii, de exemplu patru zile pe săptămână, fără a penaliza financiar angajatul.
- Deschiderea curților școlilor pe timpul verii pentru ateliere de lectură sau sport supravegheate, la prețuri modice sau gratuite.
- Normalizarea plictiselii copiilor – lipsa de activitate nestructurată este o etapă sănătoasă pentru dezvoltarea lor, nu un eșec al mamei.
- Ajustarea așteptărilor și reorganizarea practică a resurselor familiei (supraviețuirea emoțională este prioritară în fața creării de amintiri perfecte continue).
- Renegocierea rolurilor în cuplu, pentru mai mult timp liber pentru mamă.
- Crearea unor micro-comunități de sprijin cu alte familii (te asociezi cu mama colegului de parc sau de clasă pentru a lua copiii pe rând câte o după-amiază la fiecare acasă).
