HealthLife Stories
HealthLife Stories
Adriana Nica, director interimar SUUB: „Nu-mi este ruşine de relaţia mea cu Sorin Oprescu. Mă sfătuiesc cu el în anumite privinţe, însă deciziile le iau împreună cu echipa managerială”
Cristina Stănciulescu
|Reading time: 14 mins
Share this article

Adriana Nica are 39 de ani, a absolvit Facultatea de Medicină Generală din cadrul UMF Bucureşti, în 2004. A vrut să fie medic de când îşi aduce aminte. Spune că la 5 ani, când era întrebată ce vrea să se facă atunci când va fi mare, răspundea: doctor. A luat rezidenţiatul printre primii, având posibilitatea să-şi aleagă atât specializarea cât şi spitalul. Este iubita lui Sorin Oprescu din 2012. Numirea ei la SUUB în luna februarie a acestui an ca director interimar a fost aspru criticată. Am citit despre numita „Vrăbi a lui Oprescu” articole şi opinii şi m-a interesat ce ar avea de spus cea care conduce azi (e drept, într-un mandat interimar, pregătindu-se totuşi pentru concursul de ocupare a postului) cel mai mare spital din ţară.

De unde vine „Vrăbi”?

Adriana Nica: Am fost surprinsă să citesc în ziar un titlu în care numele meu era înlocuit cu acest cuvânt. Nimeni nu-mi spune aşa, nici Sorin Oprescu, nici vreun coleg din Spitalul Universitar. Nu ştiu de unde vine asta… Cel mai bine vă poate răspunde la această întrebare cel care a scris articolul…

Când un manager de spital, fie el şi interimar, este numit din start „Vrăbi”, parcursul său managerial şi public începe greşit…

Adriana Nica: Da… Şi nu pot să nu vă mărturisesc că m-a deranjat acest articol cu acest titlu, dar mai mult, m-a deranjat şi ce era scris. După ce a apărut, eu am trimis un punct de vedere care, surprinzător, nu a fost publicat. Am încercat să spun lucrurilor pe nume şi să răspund la acuzaţiile care mi s-au adus în acel articol.

Când l-aţi cunoscut pe Sorin Oprescu?

Adriana Nica: În 2012. Eram medic specialist. În 2010 îmi dădusem examenul de specialitate la Anestezie şi Terapie Intensivă. Din 2009 eram preparator universitar la disciplina de Anestezie şi Terapie Intensivă UMF. Am dat un concurs pentru asta. Vin dintr-o familie de profesori şi mi-a plăcut să îmbin munca didactică cu cea medicală.

Şi ce s-a întâmplat? V-a văzut şi s-a îndrăgostit?

Adriana Nica: Ca medic rezident şi apoi ca medic specialist, am ajuns să dau anestezie, repartizată de doamna doctor Copaciu, şefa secţie de Terapie Intensivă la vremea aceea, tocmai pe secţia de chirurgie 4 unde Sorin Oprescu opera pacienţi. A fost să fie, să intrăm de câteva ori în sală, deşi şi ca rezident dădeam anestezii când venea să opereze noaptea când eram de gardă. Şi asta nu mi s-a întâmplat numai mie, s-a întâmplat tuturor colegilor, pentru că, ştiţi, în Terapie Intensivă gărzile sunt foarte dese, foarte grele şi atunci implicit toţi lucrăm cu toţi chirurgii.

Adriana Nica interviu

Aţi scris într-un an de zile 6 cărţi şi 34 de articole ştiinţifice… E cam mult…

Adriana Nica: Mă bucur că aţi deschis acest subiect. Vedeţi dvs., în medicină nu se face nimic de unul singur, totul se face în echipă. Aşa cum în spital lucrăm pentru binele pacientului în echipă şi ne consultăm cu toate specialităţile, fiind un spital multidisciplinar, aşa şi în cariera de cercetare şi în cariera didactică, noi lucrăm în echipe. Şi fiecare scrie într-un articol partea pe care o stăpâneşte. Nu sunt unicul semnatar, deci! Dacă vă uitaţi în toate cărţile, în toate articolele care au apărut, nu sunt singura care semnează. Sunt articole pe care le-am scris cu colegi de-ai mei din diverse specialităţi. Fiecare s-a ocupat de partea lui!

Dar totuşi, 6 cărţi într-un?

Adriana Nica: Dar nu am scris 6 cărţi, am scris capitole, am antrenat în studiul de cercetare inclusiv studenţi pe care i-am avut în timpul stagiului de anestezie şi terapie intensivă. Avem cercuri studenţeşti unde prezentăm cazuri clinice, unde prezentăm ultimele apariţii ştiinţifice din revistele medicale de specialitate!

Numirea dvs. a fost descrisă ca fiind „întinderea tentaculelor lui Oprescu în acest spital”. Cum comentaţi?

Adriana Nica: Nu-mi este ruşine de relaţia mea cu Sorin Oprescu. Îl respect pe Sorin Oprescu pentru tot ce a făcut ca om, ca doctor, ca manager şi ca primar. Încerc să iau de la el toate părţile bune şi are multe părţi bune, pentru că am reuşit să-l cunosc foarte bine în toţi aceşti ani. Şi mi-aş dori să fac din Spitalul Universitar, ceea ce Sorin Oprescu a făcut din Spitalul Universitar acum 20 de ani! Mă sfătuiesc cu el în anumite privinţe, însă deciziile le iau împreună cu echipa managerială, pentru că noi vom răspunde de ele. Că sunt bune, că sunt rele.

Dar valul negativ la adresa numirii dvs., nu v-a…

Care val negativ?

Cel din spital!

Adriana Nica: Eu personal nu am simţit un val negativ din partea colaboratorilor mei din spital. Nu a venit nimeni să îmi spună ceva negativ. Absolut nimeni! Vă  rog să mă credeţi că am avut şi am şedinţe de consiliu medical în care invit şefii de secţie, în care invit asistentele medicale sau personalul auxiliar pentru că trebuie să le ştiu problemele şi nu a venit nimeni să se plângă de activitatea mea. Sau cineva care să-mi facă o reclamaţie. Şi vorbesc aici nu de oameni care fac declaraţii sub protecţia anonimatului, pentru că eu consider că un astfel de om nu-şi asumă ceea ce spune. Nu am găsit nicio reclamaţie la adresa mea la registratură sau la mapă, nu am auzit pe cineva vorbindu-mă de rău sau spunând-mi ceva direct în faţă. Dacă aceste discuţii există, există de la persoane care nu-şi asumă. Şi atunci mă întreb ce credibilitate au astfel de oameni?

Ce aţi schimbat de când aţi venit?

Adriana Nica: Preocuparea mea a fost să menţin funcţionalitatea circulaţiei pe verticală în spital. Era o mare problemă cu lifturile în Spitalul Universitar. Eu am început interimatul la 1 februarie. De atunci împreună cu echipa mea ne-am zbătut să facem lifturile funcţionale.

Nu cred că a fost coşmar mai mare în acest spital ca aceste lifturi…

Adriana Nica: Da, aveţi dreptate! Venind din secţia de Terapie Intensivă, ni se solicitau consulturi de către secţiile din spital şi trebuia să alergăm la ele. Şi noi, medicii de terapie intensivă, nu mai aşteptam să vină lifturile. Ne luam trusa de resuscitare pe umăr şi fugeam pe scările spitalului, pentru că viaţa unui om e la graniţa câtorva secunde şi nu ne permiteam acest lucru.

Şi atunci alergaţi pe scări? Era o situaţie firească?

Adriana Nica: Nu, nu era, dar ce puteam face? De aceea, aceasta a fost prima mea mare dorinţă. Am reuşit să încheiem un contract de mentenanţă. Exista unul, dar lifturile tot nu funcţionau pe motiv că trebuiau schimbate cablurile, pe motiv că nu erau bani… E adevărat, lifturile acestea datează din anul în care a fost înfiinţat spitalul. Din 1978. Dar nu numai lifturile sunt cu probleme. Lucrăm acum la un proiect pe fonduri europene de eficientizare energetică, proiect pentru care suntem eligibilii şi, dacă vom câştiga, atunci ne putem asigura căldura pe timp de iarnă, lifturile… Nu avem aer condiţionat în toate saloanele, deşi mi-aş dori asta foarte mult… De fapt, problema este că Spitalul are azi o putere energetică foarte scăzută. Împreună cu echipa, am făcut demersuri şi avem un proiect cu cei de la Electrica ca să ne poată ajuta să avem încă 2 surse de tensiune, să creştem puterea electrică de la 1.600 la 5.000…

Doamnă, chiar vă place să vă ocupaţi de lucrurile astea?

Adriana Nica: Mă ocup, pentru că trebuie să punem pacientul în centrul preocupărilor. Îmi place să fac lucruri pentru oameni, pentru pacienţi, îmi place să aduc spitalul ăsta acolo unde ar trebui să fie. Este cel mai mare spital din ţară…

Dar aţi fost singura propunere pentru acest post… Cum vă explicaţi?

Adriana Nica: Cred că domnul ministru a dat un punct de vedere la vremea respectivă. Spitalul nu avea manager, ci doar un director medical.

A spus că aţi fost singura propunere…

Adriana Nica: Înseamnă că aşa a fost.

Şi de ce aţi fost totuşi numită dvs.?

Adriana Nica: S-ar putea ca singura propunere din partea consilierilor domnului Ministru sa fi fost şi pentru că eu am fost ceva mai vocala faţă de alţii, adică în momentul în care am văzut ca spitalul a luat-o rău în jos, am făcut un memoriu la dl. Ministru Voiculescu în noiembrie a anului 2016, în care am expus gravele probleme din interiorul Spitalului Universitar. M-am şi întâlnit la vremea aceea cu Ministrul Voiculescu, dar şi cu Secretarul de Stat Marius Ungureanu, cărora le-am explicat starea instituţiei. Spre deosebire de alţii care vorbesc sub anonimat şi care, din punctul meu de vedere, n-au nicio credibilitate, eu mi-am asumat acest lucru, aceste sesizări pe care le am scris şi le-am semnat. Dovada ca ceea ce spun e adevărat poate fi verificat la registratura Ministerului Sănătăţii…

Vă daţi seama că sună cel puţin ciudat ca singura propunere să fi fost femeia pe care Sorin Oprescu o iubeşte? Sună ciudat, recunoaşteţi?

Adriana Nica: Da, nu ştiu dacă eu sunt în măsură să vă răspund la această întrebare.

Aveţi studii de management?

Adriana Nica: Da. Dacă cineva ar fi căutat ar fi găsit că am o diplomă în acest domeniu…

Revenim la ce vreţi să faceţi. După lifturi şi puterea energetică a spitalului…

Aripa A3 pe care vreau să o redau circuitului intern. A fost într-un proces amplu de consolidare şi renovare care a durat 10 ani. Imaginaţi-vă că de 10 ani noi am funcţionat la 2/3  din capacitate.

De ce a durat 10 ani?

Nu eu ar trebui să vă răspund la această întrebare… Însă s-a terminat, iar acum am făcut un studiu de piaţă pentru dotarea ei cu aparatură medicală şi mobilier. Vorbim de o capacitate de peste 200 de paturi.

Şi blocul operator central?

Se va deschide şi el după procesul de renovare în care a fost 10 ani. De ce a durat atât? Mă mir şi eu. De când eram eu rezidentă, blocul operator a fost închis. Abia venisem şi la 5 luni a trebuit să ne restrângem activitatea şi să lucrăm, avem câte o sală de operaţii pe fiecare etaj. Şi imaginaţi-vă că cel mai greu este pentru medicul de terapie intensivă care, în gardă, aleargă pe fiecare etaj pentru anestezii în urgenţă.

S-a scris foarte mult că vreau să dotez blocul operator central cu aparatură nouă. Da, îmi doresc. Am făcut demersuri la minister să fim incluşi în proiectul Băncii Mondiale pentru aparatură medicală şi dotarea blocului operator. Colegii mei de dinainte nu ştiu de ce nu au făcut acest lucru. Eu, de la 1 februarie, împreună cu directorul medical, cu directorul de la achiziţii, de la serviciu tehnic, împreună cu directorul financiar contabil, am fundament foarte bine necesităţile pentru blocul operator, am trimis solicitări la minister, avem sprijinul Ministerului Sănătăţii, am fost incluşi în proiectul Băncii Mondiale pentru dotarea acestui bloc operator. Însă vă aduc la cunoştinţă că în acest amplu proces de consolidare şi renovare pentru blocul operator, nu au fost incluse circuitele de apă sterilă, de ape decontaminate şi evident de puterea electrică de care vă spuneam.

De ce?

Nu vă pot răspunde, cei care vă pot răspunde la întrebarea asta sunt cei dinaintea mea… Acum aşteptăm ca la rectificarea bugetară să ni se aloce nişte fonduri pentru că, în urma solicitării pe care Ministerul Sănătăţii a trimis pe 10 decembrie 2016 prin care cerea tuturor spitalelor din subordine să-şi evalueze necesarul de investiţii în 2017, Spitalul Universitar nu a trimis nimic. De ce? La fel, nu vă pot răspunde.

Un spital de talia asta este o fântână de bani negri…

Adriana Nica: Nu vă pot spune asta, nu mă ocup cu anchete. Eu am muncit în acest spital şi vă spun că am acceptat şi această funcţie pentru că vreau să fac ceva să las în urma mea ceva. Îmi doresc să fac din acest spital, spitalul pe care Sorin Oprescu l-a adus acolo unde era în urmă cu 20 de ani. Dacă nu pot să fac mai mult ca acum 20 de ani, măcar să ajung la standardul de atunci.

Adriana Nica suub

Deci modelul dvs. de manager este Sorin Oprescu.

Adriana Nica: Nu numai el, ci şi doamna Sorina Pintea de la Baia Mare care a făcut din spitalul pe care îl conduce un spital la standarde europene.

Saloanele de aici, din spital, oferă condiţii sub orice critică… De ce?

Cred că oamenii nu şi-au făcut treaba la capacitatea la care trebuiau să şi-o facă.

Care oameni?

Oamenii responsabili de curăţenie, de…

E dincolo de curăţenie. Mobilierul e plin de carii, de jeg, pereţii sunt mizerabili, clanţele căzute…

Adriana Nica: Pentru că nu s-a investit nimic! Eu am văzut în ultimii 10 ani degradarea acestui spital. De aceea am acceptat această funcţie, pentru că vreau să fac din el un spital de elită. El este un centru de cercetare…

Da, dar până la cercetare, mănuşile chirurgilor se rup în timpul operaţiilor, materialele cu care se lucrează sunt foarte proaste!

Mă bucur că mă întrebaţi şi despre aceste aspecte… Pentru că eu am preluat nişte acorduri cadru în derulare. Ştiţi că există o lege care ne obligă să încheiem acorduri cadru cu furnizori. Ele se încheie pe loturi. Pe cele legate de mănuşi, sunt încheiate pe 4 ani! Au fost semnate în 2015! Nu putem rezilia un contrat cadru înainte de termen, iar dacă aş face-o s-ar scrie, fireşte, că am interes… Aşa cum s-a scris şi despre faptul că am dat afară oameni ca să-mi aduc eu pe cineva. Nu, am luat nişte măsuri dure, e adevărat, dar am încercat să introduc spitalul în legalitate. Erau medici care aveau vârsta pensionării şi care lucrau în SUUB fără avizele de la comisiile de specialitate care le permiteau să îşi continue activitatea. Evident că am luat măsura încetării contractului. Şefa serviciului de resurse umane avea vârsta pensionării de acum 10 ani! Lucra pe poziţie de conducere deşi legea nu îi permitea asta dacă voia să cumuleze pensia cu salariul. De când am venit, am pus tot felul de întrebări la Serviciul de Achiziţii despre contractele cadru şi despre procedurile urmate şi mă gândesc că am deranjat, de aceea s-a spus că ar trebui să plec din funcţie.

De ce o secţie arată mai bine şi alta mai rău, ca şi cum în acest spital ar fi mai multe spitale?

Unele secţii arată mai bine datorită proiectelor europene pe care spitalul şi clinica respectivă le-a derulat într-o anumită perioadă de timp.

Ce e cu cei 660.000 de euro pe care i-aţi împrumutat?

Adriana Nica: Mă bucur că aţi atins şi acest subiect. Eu am cerut unui prieten foarte bun, un om de afaceri, să mă ajute să achiziţionez o casă. Am apelat la acest prieten pe care îl cunoşteam din 2009 şi pe al cărui frate l-am îngrijit la Terapie Intensivă când a venit la spital cu un politraumatism prin agresiune. În 2010 când s-a ivit ocazia să-mi iau o casă, am apelat la el. Asta a fost în 2010, relaţia mea cu Sorin Oprescu e din 2012, deci sunt lucruri care pot fi verificate…

Aţi împrumuta 660.000 de euro…

Da, de la acest prieten. Am pus gaj la bancă, iar în contul acestor bani, banca mi-a dat mie un credit ca să-mi iau casa. Mi-am achiziţionat o casă pe care am închiriat-o unui cetăţean străin, tocmai în speranţa, fiind şi într-o zonă bună a capitalei, de a obţine o chirie mai mare cu care să îmi plătesc rata lunară la bancă. În contractul de împrumut m-am înţeles cu prietenul care m-a împrumutat că, dacă nu-i voi putea restitui suma, va rămâne cu casa întrucât are 5 copii şi deci nu va pierde nimic.

Nu înţeleg de unde atâta ură şi atâta răutate în legătură cu acest credit… Iar această casă nu a fost folosită de Sorin Oprescu aşa cum s-a scris!

Ce simpatii politice aveţi?

Nu am.

Spitalul Metropolitan al lui Sorin Oprescu a intrat în insolvenţă. Cum comentaţi?

Nu ştiu, nu cunosc, nu am dat anestezie acolo, nu am făcut nicio gardă acolo, nu ştiu. Dar Sorin Oprescu nu este implicat sub nicio formă în acest spital. Nici ca acţionar, nici ca manager. Şi o spun cu certitudine.

Care este primul lucru pe care îl veţi face dacă veţi câştiga postul de manager?

Să continui proiectele pe care le-am început şi care sunt în derulare. Şi vorbesc inclusiv de proiectul unui buncăr de radioterapie. Au fost alocate aproximativ 30 de milioane de euro în 2014 printr-o ordonanţă de urgenţă a guvernului, sumă care ar trebui să acopere atât construcţia, cât şi aparatura necesară şedinţelor de radioterapie pentru bolnavii de cancer. Nu ştiu de ce această licitaţie n-a avut loc până acum, a fost anulată din cauza unor contestaţii care s-au făcut pe vicii de procedură. În februarie trebuia să aibă loc licitaţia, dar cineva cu o zi înainte a făcut  contestaţie pe aceleaşi vicii de procedură, cum le numesc eu. Am anulat-o. Oamenii care lucrează la caietele de sarcini vor trebui să le refacă, pentru că nu erau specificate în caietul de sarcini unde ducem apele, că nu putem să le dăm în Dâmboviţa. Trebuie circuite separate făcute cu Apa Nova! De unde luăm curent? Nici asta nu era în caietul de sarcini? Vreau să organizez licitaţie cu presa de faţă, ca să nu mai aibă loc discuţii… Şi dacă nu închidem un contract cu cineva care să se apuce de construcţia acestui buncăr până al sfârşitul acestui an, pierdem această sumă.

Ce vă place cel mai mult? Să fiţi medic sau manager?

Îmi place să fiu medic, dar îmi place să las în urma mea lucruri, fapte şi realizări. Ar fi minunat să duc la bun sfârşit proiectele…

Care este, de fapt, problema sistemului medical românesc? De unde credeţi că vine ea?

Adriana Nica: Cred că din asumarea unor responsabilităţi sau, mai exact, din neasumarea lor. Eu vreau să îmi asum, voi răspunde de ceea ce fac, împreună cu echipa mea, desigur.

HealthLife Stories
Share this article