Căutare

Share this article

Daily Travel Pill este un blog de călătorii pe care Aurelia Teslaru împreună cu iubitul său l-au umplut cu poze și amintiri din vacanțele lor. Cei doi nu au nici 30 de ani și au văzut până acum 40 de țări.

Au visat multă vreme la „cum ar fi dacă” dar niciodată nu și-au luat inima în dinți să zică: „hai!”. În urmă cu vreo 3 ani s-au uitat în portofel, mai exact în cont și au văzut că strânseseră vreo 35 de mii de dolari. S-au gândit atunci că au două opțiuni: să achite avansul pentru o casă sau să pornească în călătorie în jurul lumii. Visurile lor le-au pus harta în brațe și au pus degetul pe Asia. S-au uitat care sunt cele mai ieftine bilete de avion și au pornit. Au stat un an și jumătate și au văzut fiecare insulă și țară din Asia de sud-est, plus China, Japonia și Coreea de sud. S-au întors să se odihnească și să mai adune niște bani cu care să pornească în Statele Unite ale Americii și în America de sud. A venit însă pandemia și au rămas blocați, poate cel mai rău lucru din viața unui călător. Dar cum nimic nu e veșnic, așteaptă să răsară soarele, să-și pună din nou rucsacul în spate, camera foto de gât și să descopere restul lumii.

Azi am povestit cu Aurelia despre Daily Travel Pill, blogul născut în urma experiențelor de călătorie, despre ce înseamnă să lași totul și să pleci, dar mai ales despre ce te așteaptă la întoarcere.

Aurelia, de când sunteți în România?

Am venit din călătorie anul trecut în septembrie.

Și de atunci nu ați mai plecat nicăieri?

A, ba da. Până ce s-au închis granițele am fost câteva zile în Anglia, după care am fost în Italia, apoi în Belgia și în Portugalia și mai apoi în Laponia, în Finlanda. Mai aveam câteva călătorii planificate, dar a venit pandemia și s-au închis granițele.

Vacanța de iarnă în Laponia, Finlanda, înainte de coronavirus

Din martie nu ați mai plecat nicăieri?

Nu. De la jumătatea lunii martie.

Câte țări ai văzut până acum?

Am văzut 39 de țări. Bine, situația cu Hong Kong e puțin dificilă și nu știu dacă să spun sau nu 40 de țări.

Până la vârsta de?

27 de ani 😀

Tu călătorești și trăiești din asta?

Nu a fost așa foarte multă vreme. Până de curând am călătorit din banii personali. Chiar și excursia de un an și jumătate pe care am făcut-o a fost din banii personali, din economiile pe care le-am strâns împreună cu prietenul meu. Înainte de COVID începusem și chiar reușeam să trăiesc din asta, însă a venit pandemia și mi-a stricat puțin planurile și trebuie să o iau de la capăt.

Ultima vacanță în Portugalia, la Sintra

Unde ai copilărit tu?

Sunt născută și crescută în Brașov. Am venit la București abia când am dat la facultate.

Ce facultate?

Am terminat ASE, la Relații economice internaționale și am făcut un master de un an de zile în Olanda.

Atunci ți s-a deschis pofta de călătorie sau zăcea latentă în tine?

Cred că era latentă, dar, într-adevăr, când am plecat în Olanda am avut ocazia să vizitez mai mult pentru că era foarte ușor să ajung în Belgia sau Germania. Atunci am realizat că mi-aș dori să călătoresc cât mai mult timp.

Până la master ai mai făcut vacanțe în străinătate?

Am mai fost de câteva ori. Prima dată am ieșit din țară în clasa a XI-a sau a XII-a, într-o excursie organizată de liceu la Barcelona. Apoi am mai călătorit puțin prin Europa, în Ungaria, Austria, Italia și Spania.

Cu mult înainte de Daily Travel Pill, Aurelia în excursie cu părinții, la Constanța

Cu părinții?

Am fost în două sau trei excursii cu școala și apoi cred că într-una sau două cu părinții. Și am mai fost și cu prietenul meu, încă o dată în Barcelona.

Părinții tăi sunt plimbăreți din fire? Cum arătau vacanțele tale în copilărie?

Părinții sunt foarte plimbăreți din fire, dar la noi în țară. Nu prea am avut excursii internaționale foarte multe și în continuare călătoresc foarte mult local. Le place foarte mult mersul pe munte și înainte plecau de 2-3 ori pe săptămână. Mama a urcat recent pe vârful Moldoveanu. 😀

Cumva se poate spune că-i moștenești…

Da, se poate spune și așa, doar că mie îmi plac mai mult excursiile internaționale. Am avut ocazia să văd aproape toată România cât am fost mică, singurul loc în care nu am ajuns este Delta Dunării și îmi doresc foarte mult să o văd.

Aurelia în excursie cu părinții, la Herculane, 2004

O vacanță memorabilă din copilăria ta care ar fi?

Cred că atunci când am fost în Moldova și am vizitat împreună cu ei mănăstirile. Țin minte că mi-a plăcut foarte mult, mi-a plăcut arhitectura, am și acum în fața ochilor albastrul de Voroneț…

De ce nu ai dat la turism?

Pentru că planul meu era cu totul altul, nu mi-am imaginat niciodată traseul acesta. Planul meu era să lucrez într-o corporație, să urc încet, încet în carieră și să am o viață și un salariu stabile. Să decurgă totul linear.

Pe prietenul tău l-ai cunoscut în facultate?

Da, în anul al II-lea. Suntem de 8 ani împreună J😀

Cum ați luat voi decizia să plecați în lume un an și jumătate?

Știam că e un trend, urmăream mulți bloggeri/vloggeri pe Instagram și pe Youtube și tot vorbeam între noi. „Ce fain ar fi să plecăm și noi, să vedem lumea!”. Dar nu am luat-o niciodată foarte în serios. Amândoi ne doream asta, dar niciodată, nici unul dintre noi nu a propus cu subiect și predicat. Acum aproximativ doi ani ne-am dat seama că am strâns ceva bani. Noi am pus de-o parte bani în fiecare lună, din job-urile pe care le-am avut și ne-am dat seama că avem două opțiuni: ori dăm avansul pentru o casă, ori putem să călătorim cu banii aceștia. Am decis să fim foarte responsabili și să folosim banii pentru a călători. Nu am știut exact pentru cât timp ne vor ajunge acei bani, dar am încercat să economisim. Nu am stat la hoteluri luxoase, am încercat să călătorim cu mijloacele de transport în comun, am vrut să fim cât mai economi.

Citește și:

Doi tineri din București s-au hotărât să-și vândă apartamentul, să-și ia un an sabatic și să plece „hai hui în doi” prin lume. Cum arată aventura lor după cinci luni?

Unde lucrați la momentul respectiv?

Prietenul meu este programator, iar în momentul de față are același job, el întorcându-se după călătorie. Iar eu am lucrat în marketing și publicitate, într-o agenție din București.

Pentru cei care visează ca și voi: cu câți bani ați plecat?

Noi am plecat cu 35 de mii de dolari și am cheltuit aproximativ 1500-2000 de dolari pe lună. Dar au fost și excepții în țări precum Japonia sau Coreea de sud unde am cheltuit mult mai mult față de bugetul stabilit. Am mai avut și unele cheltuieli extra precum o cameră foto și mici alte lucruri.

Aurelia la Universal Studios, Osaka, Japonia

Când a venit ideea blogg-ului? În momentul în care v-ați hotărât să plecați?

Blogul era făcut de vreun an, dar nu mă ocupam foarte mult de el. Aveam vreo 20 de articole publicate, iar acestea erau foarte scurte, țineau loc cumva de jurnal de călătorie, am scris câteva cuvinte despre destinațiile pe care le vizitasem până la momentul respectiv. De fapt, nici după ce am plecat nu am luat prea în serios treaba cu blogul, scriam despre destinațiile vizitate, dar nu m-am gândit niciodată că se pot face bani din el.

Ați plecat din București cu un itinerariu stabilit sau v-ați decis la fața locului?

Nu am plecat cu nici un itinerariu gândit dinainte. În momentul în care am decis să plecăm ne-am uitat care sunt cele mai ieftine bilete de avion către Asia și așa am decis ca prima destinație să fie Thailanda. Practic această strategie am aplicat-o pe parcursul întregii călătorii: când eram într-un loc ne uitam care sunt cele mai ieftine bilete de avion din punctul respectiv și așa alegeam destinațiile.

Aurelia în Myanmar, destinația ei preferată

În acest un an și jumătate ați mai văzut și alt continent în afară de Asia?

Nu. Am văzut Asia de sud-est plus China, Japonia și Coreea de sud.

În America ați ajuns?

Nu. Am fost doar în Europa și în Asia. Am vrea să mergem și în America. Când ne-am întors din Asia planul era să stăm un an de zile, să mai strângem niște bani și să plecăm din nou, de această dată în America. Ar fi trebuit să plecăm peste o lună, două.

Am vrut să facem un road trip de câteva luni de zile și apoi să mergem în America de Sud, însă, din păcate am anulat toate planurile.

Ghent, Belgia

Dar iubitul tău poate pleca de la job câte un an sau cât durează călătoriile voastre?

Nu! El și-a dat demisia în momentul în care am plecat în Asia. Când s-a întors s-a reangajat la aceeași firmă, dar doar printr-un noroc că era postul disponibil.

Tu nu te-ai mai reangajat…

Eu nu. Eu mă ocup de blog iar asta îmi consumă foarte mult timp, cred că mai mult decât un job normal.

Myanmar

Ce înseamnă că începuseși să faci bani din blog? Vorbim de reclamele de Google sau găsiseși advertiseri care să te sponsorizeze?

Principala mea sursă de venit sunt reclamele din Google și niște affiliate links – dacă eu recomand o cazare iar cineva intră de la mine din blog pe link-ul respectiv și solicită o cazare de pe site-ul respectiv, primesc și eu un comision.

Ce spun părinții tăi că nu ai și tu un job într-o corporație? 😀

Nu știu dacă ai mei și-au dorit vreodată ceva anume pentru mine, dar ei sunt foarte fericiți că fac ceva ce îmi place super mult. Nu pot să spun că nu mi-a plăcut ce făceam înainte, mi-a plăcut enorm să lucrez în publicitate, dar acum îmi place și mai mult.

Și casă vă luați?

Nu știm 😀. Probabil nu în viitorul apropiat. Acum nici nu suntem foarte hotărâți unde ne dorim să locuim pe termen lung. Eu sunt din Brașov, prietenul meu e din Târgu Mureș, nici unul dintre noi nu suntem foarte legați de București.

Mingun, Myanmar, destinație dezvăluită pe larg pe Daily Travel Pill

Să spunem că trece pandemia într-un an de zile. Ce urmează?

Depinde cum trece. Îmi doresc foarte mult să se găsească un tratament sau un vaccin pentru că altfel lucrurile nu o să revină la normal. Ipotetic vorbind, dacă lucrurile revin la normal, plecăm din nou.

Care a fost destinația cea mai apropiată sufletului tău, de până acum?

Cred că sunt două apropiate sufletului meu, dar în moduri diferite. Mi-a plăcut foarte mult Bali care a fost cumva casa noastră din Asia. Noi am călătorit câte trei, patru luni, după care ne-am întors o lună sau două în Bali ca să ne odihnim. Mi-a plăcut foarte mult să locuiesc acolo pentru că oamenii sunt super faini, prețurile mici, cazările impecabile, mâncare foarte bună, aproape de plajă, de vulcani, aproape de orice….

A doua ar fi Myanmar. Această țară mi s-a părut cea mai frumoasă din toate pe care le-am văzut. Nu este foarte vizitată, noi am stat o lună de zile acolo și am rămas impresionată de autenticitatea locului. Oamenii sunt foarte sinceri, foarte buni, sunt în stare să facă orice ca tu să te simți bine și nu așteaptă nimic la schimb pentru asta. Nu e ca în Thailanda unde toată lumea așteaptă bacșiș, în Myanmar sunt foarte uimiți că tu vrei să le lași ceva în plus.

Aurelia în Laos

Dacă e să te gândești în urmă care ar fi cea mai neplăcută experiență?

În Filipine, fără legătură cu țara, a fost un lanț de întâmplări negative ce nu părea să se mai sfârșească vreodată. Culmea e că înainte cu câteva săptămâni înainte vizitaserăm insula Sicogon, iar acea insulă este vestită pentru vrăjitoare și voodoo. Chiar am văzut niște păpuși voodoo și mi-aș fi dorit să cumpăr una ca suvenir, însă am zis că mai bine nu deoarece dacă se întâmplă ceva rău o să mă gândesc că a fost din cauza păpușii.

În următoarea insulă în care am fost am luat o bărcuță să vizităm împrejurimile, iar la prima oprire, când prietenul meu a coborât în apă s-a împiedicat și i-a scăpat rucsacul cu toate electronicele. Mai apoi, tot în Filipine, când am plecat de pe insula respectivă trebuia să luăm un vaporaș către o altă insulă, dar pentru că era Paștele nu am mai găsit bilete și am ales să plecăm cu avionul. Aveam cazarea deja rezervată în destinația respectivă, am rezervat avionul dar nu pentru ziua respectivă, ci cu vreo două luni mai târziu, din cauza agitației noastre. Am reușit să anulez avionul, am făcut altă rezervare pentru a doua zi dimineață, însă nu mi s-a confirmat și a trebuit să stăm vreo 2-3 ore în call center și abia a treia rezervare a fost cu noroc. Când am ajuns am avut probleme cu bancomatele și cred că au mai fost câteva, dar nu mi le mai amintesc. Toate astea s-au întâmpla în decurs de vreo săptămână.

Aurelia îmbrăcată în hanbok, Seoul, 2018

Nu prea am avut experiențe neplăcute de-a lungul călătoriei, dar cred că zilele acelea din Filipine au făcut cât toate relele din toate timpurile.

Dar cum e să stați un an și jumătate numai voi doi? Nu v-ați plictisit?😀

Nu ne-am plictisit pentru că în timpul liber editam poze, scriam pe blog, prietenul meu posta pe Youtube ca să vadă părinții de acasă pe unde umblam. Chiar nu m-am plictisit deloc, dimpotrivă, mi-aș fi dorit să stau mai mult.

read
next
promoted
articles
loading...

Abonează-te la newsletter-ul LIFE.RO