Căutare

Share this article

M-am întâlnit cu Amalia Enache la masă, într-un restaurant care ne place amândurora. Am întrebat-o dacă se abţine de la dulciuri sau dimpotrivă, dacă mănîncă mai mult, având în vedere că e însărcinată. Mi-a spus că nu a fost niciodată o femeie a dietelor (fericita!) şi că dintotdeauna a mâncat ce i-a plăcut, prin urmare nici acum nu se comportă altfel. Nu i s-a schimbat nimic din alimentaţie.

Este însărcinată, va naşte în august şi va avea o fetiţă. Şi-a permis „aroganţa” să rămână însărcinată fără să comunice presei acest lucru, mai mult decât atât, şi-a permis să trăiască o viaţă personală discretă, deşi tumultoasă – spre uimirea mea. Se poate? Da. Amalia Enache o demonstrează. O ştii, o vezi la televizor, pe FB, la evenimente şi, cu toate astea, deşi e o persoană publică, la finalul zilei îţi dai seama că nimic din  viaţa ei privată nu a apărut pe vreo copertă…. Pare singură, dar nu e, acum face şi un copil, iar despre identitatea tatălui acestuia s-au scris numai presupuneri. Sau, pur şi simplu, minciuni.

Nu ai vorbit nimic despre tatăl copilului, pare absurd în ziua de azi.

Amalia Enache: De ce?

Pentru că va veni o zi în care tatăl va exista public în viaţa copilului şi va fi văzut, nu?

Da şi nu. E mai nuanţată povestea mea şi apoi de ce să trăim în viitor? De ce să ne gândim aşa de departe?

Nu-ţi faci planuri?

Nu prea…

Cum adică?

Amalia Enache: În povestea mea, în povestea aceasta legată de creşterea copilului, în ceea ce mă priveşte, este multă libertate. Va fi un copil foarte plimbat, asta e sigur, de fapt… deja este! A călătorit deja cu mine prin America de Sud, cu feribotul, noaptea la 3, prin Uruguay…

În Uruguay?

Da! Nici nu ştiam că sunt însărcinată şi aşa s-a nimerit, să aflu acolo acest lucru. De altfel, în America de Sud am şi ales numele. Dacă vrei, îţi povestesc cum…. Aşa că, revenind la povestea cu discreţia, dacă e ca lumea să afle, să afle! Nu e treaba mea să povestesc. Crede-mă, în tot acest timp eu am avut nişte iubiri foarte savuroase de care presa nu a ştiut! Şi a fost mai bine, pentru că au fost savuroase doar pentru mine!

Dar copilul tău nu vine dintr-o iubire savuroasă.

Amalia Enache: Ba da, dintr-o iubire mai savuroasă decât toate celelalte!

Stai, dar am citit că tatăl este prietenul tău cel mai bun la care ai apelat pentru că voiai să fii mamă!

Nu este ceva ce să fi declarat eu vreodată! Nu mai citi tabloidele, Cristina, nu aşa vei afla!

Atunci stai să leg ce mi-ai spus până acum: tatăl nu este din România, nu locuieşte aici şi e din America de Sud!

Amalia Enache: Bravo, ai înţeles perfect!

Amalia Enache. Foto: Alex Gâlmeanu

Atunci să înţeleg şi că vei pleca din România?

Amalia Enache: Nu sunt în acest moment al vieţii mele, din motive pe care nu doresc să le detaliez, în situaţia în care să decid acest lucru. Ce ştiu este că, odată ce voi naşte, mă voi dedica copilul meu!

Ai apelat la fertilizarea in vitro?

Nu discut despre acest subiect, tot ce pot spune este că nu am trecut prin proceduri greoaie pentru această sarcină. Nu discut despre asta şi pentru că, de-a lungul timpului am aflat şi eu, la rândul meu, citind interviuri date de alte vedete, nişte lucruri de-o intimitate care m-au tulburat şi nu mi-au plăcut. Dacă ar fi fost legată de asta, dacă aş fi simţit că pot ajuta alte femei cu povestea aceasta, aş fi spus, dar cum nu e cazul… Am rămas însărcinată foarte uşor, însă nici asta nu vreau să trâmbiţez, fiindcă sunt femei pentru care sarcina a venit după chinuri sau aşteptări îndelungate, de aceea nu sunt în măsură să am un discurs despre acest subiect.

Când vei naşte?

Amalia Enache: La început de august.

Unde vei naşte?

În România, la un spital privat.

Pe cine ai anunţat prima dată despre sarcină?

Amalia Enache: Pe tatăl copilului! (râde). El a zis hai să facem un test, eu am răspuns „bine”, deşi ştiam, eram sigură că sunt. Dar am făcut şi testul şi … asta a fost. Tot ce pot spune este că atunci când am făcut acest test, tremuram, mă simţeam ca la primul live din viaţa mea! Am simţit după aceea o mare uşurare, am făcut şi o fotografie cu rezultatul, am trimis-o medicului meu care mi-a răspuns: „felicitări, eşti însărcinată!”.

Amalia Enache insarcinata
Amalia Enache. Foto: Alex Gâlmeanu

Vei naşte la 39 de ani. Ce crezi despre vârsta asta?

Amalia Enache: Sunt atât de pregătită! Este un copil atât de dorit! La prima ecografie, tatăl copilului s-a emoţionat foare tare, eu în schimb eram relaxată şi veselă. Nu ştiu de ce, aveam o certitudine a binelui, în schimb când, mai târziu, la o altă ecografie s-a văzut sexul copilului, am început să plâng. Şi filmul momentului arată cam aşa: eu am început să lăcrimez când am văzut că e fetiţă, medicul meu, mamă şi ea de curând, a preluat starea şi a început şi ea să lăcrimeze, numai o doamnă asistentă care era preocupată să completeze fişa, zâmbea. Şi i-am spus, emoţionată, dar în glumă: „doamnă, vă rog, plângeţi şi dvs cu noi trei, de ce faceţi opinie separată?” Acela a fost momentul în care m-am emoţionat: când am aflat că va fi fetiţă. Până atunci nu mă interesa, nu aveam vreo preferinţă, mă şi iritau aprecierile de genul: „ai faţă de mamă de băiat” sau „eu cred că vei avea o fată”

Cum ai ales numele? L-ai ales înainte de a şti ce ai?

Amalia Enache: Da, în perioada aia călătoream mult, eram, de fapt, în America de Sud şi, după ce am aflat că sunt însărcinată, ne-am propus să alegem numele: de fată sau băiat, măcar unul din fiecare… Eu aveam nişte nume pereferate, nume care îmi păceau mult: Adela, Olivia, Alecu, Vlad…

Dar, din momentul în care ne-am spus că ar trebui să alegem un nume, s-a întâmplat ceva ce nu poate fi explicat. Totul a început cu un grafitti care m-a oprit din drum. Era scris aşa Ama ensancha el alma. Mie mi se mai spune Ama, ştii? În fine, ştiam că „ama” este iubire, ştiam că „alma” e suflet, dar nu ştiam ce înseamnă ensancha. Când am aflat că înseamnă „iubirea eliberează sufletul”, am avut prima emoţie. Dar nu am făcut nicio legătură. Am fotografiat graffitti-ul acela. Din acel moment, am constatat că am început să adun în aparat fotografii în care apărea mereu alma. La masă, prietenii au comandat un vin care se nume Alma Mora şi tot aşa… Primul cuvânt pe care l-am învăţat în portugheză a fost alma care se pronunţă „auma”. În fine, o lungă înşirurire de Alma, astfel că am ales acest nume, deşi sunt convinsă că el m-a ales pe mine, de fapt că fetiţa mea şi l-a ales înainte ca noi să ştim dacă vom avea fată sau băiat.

Văd un foarte frumos inel pe mâna ta, de fapt e un inel special, diferit, are perla sub conturul de metal.

Amalia Enache: Da, este un inel de angajament de creştere a copilului, angajament că suntem părinţi pe viaţă. Este un inel despre care la început nu am ştiut ce înseamnă. Am aflat de la creatoarea lui că este un inel care simbolizează sarcina. Are şi el, inelul o poveste…

Amalia, cum arată viitorul tău?

Pecetluit. Pe viaţă.

read
next

Abonează-te la newsletter-ul LIFE.RO