Antoaneta Hambitzer, femeia ce a cuplat mii de românce cu cetățeni germani. Cum sună povestea unei agenții matrimoniale la începutul anilor 1990 și cum reușește arădeanca să aibă în continuare o mulțime de clienți, în era internetului și a Tinder-ului - LIFE.ro
Mergi la conținut

Antoaneta Hambitzer avea 28 de ani când a plecat prima dată în Germania, în urma căsătoriei cu un cetățean neamț. Era perioada comunistă când oricine ar fi vrut să fugă din țară, însă ea a făcut-o orbită de iubire. Câțiva ani mai târziu a divorțat și singură, într-o țară străină, vorbind puțină germană, cu un copil mic, s-a întrebat ce drum să aleagă în viață. A citit un reportaj despre un cetățean polonez care cupla nemți cu femei din Polonia și a realizat că ar putea face și ea asta, mai ales că era imediat după Revoluția din România, când femeile noastre erau foarte doritoare să se căsătorească în străinătate.

Citiți mai jos o poveste impresionantă despre ceea ce înseamnă ambiția, succesul și visurile unei femei.

Ce vârstă aveați când ați plecat în Germania?

La 28 de ani, în 1986.

În plin comunism?

Da, da.

Cum ați reușit?

Prin căsătorie cu un cetățean maghiar, de etnie germană, dar tot din Arad, care era deja de câțiva ani în Germania.

L-ați cunoscut în Arad?

Da, l-am cunoscut în Arad, într-o vreme în care el era în vizită în România.

Antoaneta Hambitzer
Antoaneta Hambitzer azi

Și a fost o dragoste fulgerătoare?

Da, pot să spun că a fost destul de fulgerătoare. El era profesor de sport în Germania, însă, fiind pe vremea lui Ceaușescu nu era așa ușor de plecat, motiv pentru care a vrut să-și îndeplinească visul și să studieze medicina. A studiat medicina în Timișoara și după cinci ani, după ce a terminat facultatea, am plecat cu el în Germania. Între timp s-a născut și fiul nostru.

Dumneavoastră ce făceați atunci, cu ce vă ocupați?

Eu terminasem școala de recepționeri la București și eram recepționeră la un hotel din Arad.

Prin căsătorie, ca să puteți pleca în Germania cu copilul și cu soțul dumneavoastră v-a fost mai ușor sau…?

Nu. A fost, bineînțeles, extrem de greu. Pe vremea aceea trebuia să așteptăm luni și ani pentru aprobări, căsătorie, emigrat și așa mai departe.

Citește și: Românca Daniela Paladi a creat creionul aniversar pentru Regina Marii Britanii. Cum a reușit o mamă singură în Germania să creeze un astfel de cadou și cum arată povestea de viață a unei femei nevoită să mute munții din loc pentru visul ei

Dar nu vă era frică de necunoscut? Vă duceați într-o țară străină…

Nu. Nu-mi era frică deloc. Pe vremea aceea fiecare voia să plece. Știam puțin germană, luasem și niște cursuri la o universitate populară – cum se chema pe vremea aceea – și mă descurcam. Oricum eram o tânără foarte pozitivă, descurcăreață și curajoasă.

Copilul dumneavoastră ce vârstă avea?

El avea 3 ani.

Antoaneta Hambitzer
Antoaneta Hambitzer

Și ajungeți în Germania, cu puțină germană și cu pregătire de recepționer. Ce ați făcut?

Am stat acasă pentru că băiatul meu era micuț, iar soțul meu era dentist și eu trebuia să am grijă de casă. Am stat până a împlinit copilul șapte ani, după care am divorțat de fostul meu soț pentru că nu ne mai înțelegeam. Și atunci a venit momentul să-mi caut și eu drumul meu. Ce puteam eu să fac, să lucrez în Germania. Mi-a fost extrem de greu la început, am livrat pizza trei ani, am făcut curat, am vândut și mașini stricate și reparate prin România, tot ca să mă descurc.

Imediat după Revoluție mi-a venit ideea unei agenții matrimoniale. Am citit într-o revistă despre un polonez care aranja căsătorii între nemți și poloneze. Mi-am gândit că așa ceva mi-ar plăcea și mie pentru că prima calitate sau non-calitate a mea este să ajut oamenii. Îmi făcea deosebit de multă plăcere aducând bucurie oamenilor. Atunci m-am gândit că datorită faptului că știu mentalitatea și cerințele lor din Germania și România, aș putea să mă descurc.

Nu știam cum aș putea să înființez o firmă matrimonială, nu aveam nici o idee cum funcționează și ce trebuie să fac. Până la urmă am găsit un anunț într-un ziar local, în urma căruia se căutau colaboratori. Am plătit și m-am dus la firma respectivă.

Antoaneta Hambitzer
O fotografie veche, din albumele firmei Antoanetei

Colaboratori pentru ce?

Colaboratori la o firmă de matrimoniale. Apoi mi-am dat seama că era o mare păcăleală. Eu trebuia să-l prostesc pe unul să plătească 5 mii de mărci, iar ei chipurile, urmau să se ocupe să-i găsească perechea. Erau numai minciuni. După vreo trei luni am realizat ce mare păcăleală era, însă, între timp am învățat cât de cât „piața”. Însă contractul pe care l-am semnat cu ei stipula că un an de zile nu am voie să-mi deschid propria firmă. În timpul acesta am dat anunțuri în ziar, în România, am mers din oraș în oraș și am întrebat pe la toate firmele de Xerox dacă nu ar vrea să mă ajute să primească scrisorile de la femei și să mi le trimită în Germania. Așa am ajuns să-mi fac o bază de date. Pe vremea aceea erau foarte multe fete doritoare. La primul anunț în ziar s-au prezentat 150 de fete.

Citește și: Soso, câștigătorul Big Brother, medicul care coordonează toată secția de urgență a unui spital din Germania în timpul pandemiei. Care este secretul Germaniei în lupta cu coronavirus și care e povestea reșițeanului ce-i tratează pe nemți?

Cum suna anunțul?

„Dacă doriți căsătorie în Germania cu un bărbat serios, etc”, nu mai țin minte bine.

Dar când ați dat anunțul bărbații nemți erau de găsit?

Nu, nu pentru că eu încă nu aveam deschisă firma. Eu dădeam anunțuri ca să am o bază de date cu fete. Abia după aceea am început să plătesc anunțuri în Germania. Și așa am început să găsesc clienți. Pe vremea aceea luam 400 de mărci și mă ocupam de ei până se căsătoreau. În comparație, alte firme matrimoniale luau de la 2500 până la 10 mii de mărci. Mulți îmi spuneau că sunt incredibil de ieftină și că nu par serioasă. Pentru mine însă, 400 de mărci păreau mulți bani, dar după câteva luni de zile mi-am dat seama că merg pe pierdere. Anunțurile erau scumpe și aveam 3-4 clienți pe lună care nu acopereau costurile. Până am crescut prețul la 900 de mărci, mi-am tot căutat job-uri auxiliare ca să plătesc măcar chiria și costurile de telefon.

Antoaneta Hambitzer
Antoaneta Hambitzer

Și cum ați făcut rost de clienți?

Aveam foarte multe fete, dar nu aveam bărbați destui, așa că am mers la poștă și am studiat cărțile de telefon. Am stat în picioare ore întregi și am scos sute de adrese de firme matrimoniale din toată Germania, din fiecare land, din fiecare oraș. Apoi am trimis vreo 5-600 de scrisori prin care întrebam: „Nu vreți să colaborați cu mine? Sunt din România și am multe fete”. Am primit două răspunsuri la cele 600 de scrisori trimise. Din acestea două, una era o firmă ale cărei servicii nu corespundeau principiilor mele, iar a doua a fost norocul vieții mele.

La cea de-a doua firmă era un bărbat foarte deștept, din Frankfurt, care a venit la Bonn, să vorbească cu mine. Eu eram foarte novice la vremea respectivă, dimineața mă ocupam de matrimoniale, iar la prânz livram pizza. Omul acela a văzut potențialul din mine. Îmi amintesc că mi-a dat ca prim client un om în scaun cu rotile care căzuse de pe acoperișul casei și fusese părăsit de nevastă. I-am făcut o prezentare foarte emoționantă ca să-i găsesc și lui perechea și țin minte că s-au anunțat 28 de femei care au vrut să-l cunoască, ceea ce a fost un record extraordinar. Prin asta mi-am dat examenul în fața acestui coleg din Frankfurt, care imediat s-a lăudat cu mine peste tot.

Omul acesta a început să-mi dea clienți, iar eu veneam în România, umblam din oraș în oraș și mă întâlneam cu fete.

Antoaneta Hambitzer
O petrecere organizată de Antoaneta pentru ca româncele să se cunoască cu cetățenii nemți

Când se întâmpla asta?

În urmă cu aproximativ 27 de ani, când se comunica doar prin scrisori și cu ajutorul telefonului fix. Aveam fete foarte multe, mai ales din Transilvania. Apoi am început să vin cu clienți. Prima dată am venit cu două mașini de nemți și am umblat cu ei prin vreo 8 orașe, în 8 zile. A fost inuman de obositor. Dar pentru că aveam foarte mare succes, colegul acesta de la Frankfurt mi-a propus să mă ocup de toți nemții care doreau să se cupleze cu românce, iar eu primeam comision pentru fiecare.

Antoaneta Hambitzer cu fratele ei din L.A.

Când a început să meargă foarte bine afacerea?

Cred că după vreo 4-5 ani după ce am deschis firma. Prin 1997-1998, primind clienți de la alte firme prin acest om din Frankfurt, chiar dacă primeam o sumă mică pentru fiecare, aveam foarte mulți. Atunci am început să organizez în stil mare întâlniri în Arad. Veneam cu 30-40 de nemți, uneori și elvețieni și stăteam câte o săptămână în România. Începeam evenimentul cu o seară de deschidere la hotel Astoria, în Arad, unde veneau vreo 10 microbuze, din vreo 10 orașe cu fete din România. La această seară festivă, din 30 de nemți, cam 25 se cuplau atunci. Erau cam 150 de fete și 30 de bărbați. Pe vremea aceea interesul din partea româncelor de a pleca și a se căsători în străinătate era foarte mare.

Citește și: Cum a devenit un român primar în Germania: drumul de la muzicianul plecat ,,doar pentru doi ani” să câștige bani la victoria în alegeri

La câte căsătorii s-a ajuns în toți acești ani?

Foarte multe. Din păcate, foarte mulți nu m-au mai contactat, s-au căsătorit și și-au văzut de drumul lor, însă socotesc că au fost pe puțin 2000 de căsătorii. Au fost mulți clienți de la alte firme și nu am putut ține socoteala. Și, oricum, nici nu aveam timp. Vreo 13-14 ani am venit regulat în România, de patru ori pe an, câte o săptămână, ca să găsesc pereche pentru câte aproximativ 30 de nemți. În plus, mai erau și cei care nu voiau sau nu puteau să vină cu grupul și veneau individual în România.

Antoaneta Hambitzer
Doar o parte dintre cuplurile care și-au găsit fericirea cu ajutorul Antoanetei

Ați mai păstrat legătura cu vreunul din aceste cupluri?

Cu foarte puține. Știți cum e… timpul trece și dacă nu îngrijești o prietenie, lucrurile se sting în timp. Succesele erau extraordinare. După seara aceea de deschidere, organizam apoi încă trei seri, în trei orașe diferite. Pentru aceste întâlniri închiriam discoteci pentru că erau prea mulți și nu încăpeau la restaurante.

Prima dată prezentam pe toată lumea, după care le dădeam fiecăruia pixuri și carnețele să-și noteze persoanele de care le-a plăcut. Apoi îi scoteam pe nemți, câte unul și într-o atmosferă lejeră îi puneam să se prezinte. După care le chemam în față pe fetele interesate să-i cunoască. Apoi îl întrebam pe bărbat de care îi place și după ce-mi răspundea, cu simțul meu reușeam să-i recomand cea mai potrivită fată, cu care îl lăsam să petreacă o seară, să se cunoască mai bine. Dacă nu se plăceau suficient, eu știam care erau următoarele favorite pe listă. Și dacă tot nu se potrivea nimic, mai erau și alte seri, în celelalte orașe, unde veneau fete noi.

După aceste prezentări mergeam la un restaurant, unde rezervam 3-4 meniuri pentru toată lumea, 30 de nemți, cu 30 de fete, plus o traducătoare sau cine mai venea.

Antoaneta Hambitzer
Antoaneta Hambitzer cu o parte din clienții ei

În toți anii aceștia în care i-ați cuplat pe alții, v-ați găsit și dumneavoastră perechea?

În timpul acesta, după ce am divorțat de primul meu soț, câțiva ani am avut un prieten și după aceea l-am cunoscut pe cel de-al doilea soț al meu, un neam, cu care am fost căsătorită 10 ani. Dar nu l-am cunoscut prin firmă, ci la sala de sport. De atunci sunt singură, asemenea cizmarului care nu are cizme, sau grădinarului care nu are legume pe masă 

Câți ani aveți?

Am 63 de ani.

Antoaneta Hambitzer: „Evident că și eu mi-am pus întrebarea ce fac? Ce voi lucra? ”

Cum merge azi firma?

După întâlnirile acelea în stil mare, a venit era internetului, a platformelor de dating. Firmele acelea care cereau 5-10 mii de mărci și păcăleau lumea, au dispărut. La fel au dispărut majoritatea firmelor de matrimoniale, clienții preferând să se înscrie pe aceste site-uri. Dar și fetele, având de acum libertatea de mișcare, România fiind în UE, nu au mai avut nevoie de genul acesta de firme.

Evident că și eu mi-am pus întrebarea ce fac? Ce voi lucra? M-am gândit că o soluție ar fi să mă întorc în România. Numai că s-a întâmplat ceva.

În toți acești ani am primit tot felul de oferte de la televiziunile din Germania care voiau să meargă cu mine la aceste întâlniri organizate, dar niciodată nemții nu voiau să fie filmați. Am refuzat atunci pentru că oricum nu aveam nevoie de reclamă.

Antoaneta Hambitzer
Antoaneta Hambitzer la filmări în Arad pentru reality show-ul din Germania

Numai că, după ce a apărut internetul, am tot primit niște mailuri de la o televiziune, care insista să colaborăm. Într-un final, au venit la mine trei persoane ca să mă lămurească că aveau nevoie de mine pentru un reality schow. Aveau clienții lor și voiau să arate cum este când un neamț merge în străinătate să-și caute perechea de vis. Pentru România eu eram persoana de contact în acest reality show.

Antoaneta Hambitzer
Antoaneta Hambitzer cu Diva, cățelul ei

Antoaneta Hambitzer: „Eu am avut un succes enorm și de ani de zile am foarte mulți clienți datorită acestei emisiuni.”

În timpul acesta locuiați tot în Germania?

Da. Am filmat primul sezon care s-a difuzat pe parcursul a trei luni. Emisiunea se chema „Caut femeia de vis” și a avut incredibil de mare succes. Din acest motiv au spus că mai filmează un sezon. Televiziunea făcea casting-urile și apoi acești bărbați erau plimbați prin România, prin Polonia, prin Bulgaria, Brazilia, America, etc. Și al doilea sezon a avut succes, așa că au zis că mai filmează un sezon și gata. Au filmat și al treilea an, a avut succes, au filmat și al patrulea, și al cincilea și al șaselea an, iar de vreo doi ani se dau în reluare toate emisiunile și încă se mai uită lumea. Emisiunea a devenit foarte vestită, mă recunoștea lumea pe stradă, primeam mailuri și toți mă felicitau că sunt cea mai spontană, cea mai bună, cea mai originală și cea mai directă.

Bărbații care erau aleși nu erau oameni normali, ci tot felul de specimene ciudate, ca să atragă audiența. Ar fi fost plictisitor să filmeze niște bărbați normali. Erau numai din aceia săriți de pe fix.

Eu am avut un succes enorm și de ani de zile am foarte mulți clienți datorită acestei emisiuni.

Antoaneta Hambitzer
Antoaneta Hambitzer vedetă de televiziune

Acum locuiți tot în Germania sau v-ați întors în România?

De vreo doi ani stau mai mult în România, mai ales acum cu pandemia, când nu am putut să mă mișc foarte mult. Tendința este oricum să stau cât mai mult acasă, însă, pendulez între cele două țări. Vara am clienți care vin săptămânal, mai ales în weekend și prefer să fiu mai mult în România.

Antoaneta Hambitzer
Antoaneta cu fiul ei

Spuneți-mi ce face fiul dumneavoastră azi?

Fiul meu are 38 de ani, a făcut o facultate în Budapesta, a doua a făcut-o în Germania, e tot stomatolog, dar a ales să vină în Ungaria să lucreze.

Share this article

Pe aceeași temă

Citește mai multe


Creșterea taxelor | Ce se întâmplă cu banii de pensii ai românilor și cu investițiile la bursă
Cu investiții totale de 23,5 mld. lei pe bursă – adică aproape un sfert din banii de pensii private ai românilor – fo...
Creșterea taxelor | Biriș pune punctul pe ”i”: Pierdem miliarde din PNRR sau supărăm mediul de afaceri?
Pus în fața unui deficit bugetar scăpat de sub control, Guvernul României are în prezent de ales: crește impozitele ș...
Cum se simte oboseala cauzată de cancer. Apare aproape în toate tipurile de neoplasme avansate
Cum se simte oboseala de la cancer? Oboseala este un simptom comun al cancerelor avansate, însă acest tip de oboseală...
Asociația Caritas Alba Iulia, despre reforma sistemului de asistență socială: Serviciul social nu e muzeu
Asociația Caritas Alba Iulia, despre reforma sistemului de asistență socială: Serviciul social nu e muzeu Sectorul fu...
Animalul de companie are o respirație urât mirositoare? Iată câteva cauze
Nimic nu se compară cu afecțiunea câinelui, cu excepția cazului în care animalul de companie are un caz grav de halit...
Cum dansează pe manele mireasa lui Oțil și nașa Roxana Ionescu. Ramona Olaru și Diana Munteanu, campioane și ele
Dani Oțil și Gabriela Prisăcariu au făcut cununia religioasă duminică, 30 iulie, la 2 ani de când au devenit soț și s...
Spune-le și altora