Benito Mussolini a fost dictatorul fascist al Italiei din 1922 până la moartea sa în 1945. Ca atare, a condus Italia în anii celui de-al Doilea Război Mondial. Astăzi, Mussolini este amintit pentru că a instituit prima mișcare fascistă din lume. De fapt, el a preluat puterea asupra Italiei în 1922, după „Marșul său asupra Romei”, care a fost o preluare violentă a guvernului. În plus, Mussolini și-a aliat țara cu Germania nazistă și cu liderul ei, Adolf Hitler în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. De asemenea, trebuie menționat că Mussolini și mișcarea sa fascistă din Italia l-au inspirat pe Adolf Hitler în Germania nazistă. Hitler a modelat chiar aspecte ale guvernului său după cel al lui Mussolini. Din acest motiv, Mussolini este unul dintre cei mai faimoși dictatori ai secolului XX.
Copilăria lui Benito Mussolini
Benito Mussolini s-a născut pe 29 iulie 1883 într-un mic oraș italian numit Dovia di Predappio. Tatăl său, Alessandro Mussolini, lucra ca fierar și avea înclinații foarte socialiste, ceea ce l-a influențat pe Benito. De fapt, Benito a fost numit după socialiștii influenți ai vremii. Mama lui, Rosa Mussolini, a lucrat ca profesoară. Împreună, Alessandro și Rosa au avut trei copii, dintre care Benito era cel mai mare.
Benito Mussolini a fost un elev foarte bun în copilărie și în cele din urmă s-a pregătit pentru a fi profesor de școală elementară. Cu toate acestea, înclinația lui didactică a fost de scurtă durată, deoarece s-a mutat în Elveția în 1902. Se crede că a plecat în Elveția pentru a evita serviciul militar în Italia. La acea vreme, serviciul militar în Italia era obligatoriu, ceea ce însemna că toți italienii erau obligați să se înroleze. Oricum, timpul lui Mussolini în Elveția a fost semnificativ pentru părerile sale politice și filozofice timpurii. De exemplu, în timp ce se afla în Elveția, a devenit activ în mișcarea socialistă. Mussolini a studiat credințele socialiste și a ținut discursuri, a organizat mitinguri și a lucrat cu sindicatele. Mai mult, în 1903 a fost arestat pentru că a sprijinit o grevă generală violentă. A fost închis pentru o perioadă scurtă de timp și s-a întors în Italia în 1904, unde a servit doi ani în armată.
În deceniul care a urmat, Mussolini s-a mutat între Elveția, Italia și Austro-Ungaria. A lucrat ca profesor și jurnalist politic. În acest timp, și-a dezvoltat în continuare credințele socialiste și a devenit unul dintre cei mai proeminenți socialiști din toată Italia. De exemplu, el a scris mai multe lucrări în acest timp și a devenit bine cunoscut printre socialiștii din întreaga Europă.
Benito Mussolini și Primul Război Mondial
Când a izbucnit Primul Război Mondial în 1914, majoritatea oamenilor din Italia erau nehotărâți dacă să sprijine războiul sau nu. De exemplu, mulți și-au susținut țara în război datorită unui sentiment crescând de naționalism în Italia. Cu toate acestea, alții au argumentat împotriva participării Italiei la război din cauza dezacordului cu guvernul. Acest lucru a fost valabil pentru principala mișcare socialistă din Italia, care a fost împotriva ideii ca țara lor să intre în conflict.
În timp ce primele opinii politice ale lui Mussolini au fost de acord cu această perspectivă, el s-a schimbat curând și a fost exclus din Partidul Socialist Italian după ce a sprijinit acțiunea militară italiană în Primul Război Mondial. Și-a schimbat opiniile pe baza sprijinului său pentru mișcarea socialistă, care sperase că ar putea crește mai puternică dacă Germania şi Austro-Ungaria ar fi fost învinse. Acest lucru a fost semnificativ, deoarece a făcut ca opiniile sale politice să se schimbe în acest moment. De fapt, Mussolini a început să dezvolte un sentiment mai puternic al naționalismului și s-a pus mai puțin accent pe socialism. Istoricii sunt de acord că în jurul anului 1914 Mussolini a început să-și dezvolte convingerile fasciste.
În continuare, Mussolini a servit în Armata Regală Italiană în timpul Primului Război Mondial. În timpul petrecut în armată, a ajuns să servească aproximativ nouă luni în tranșeele de pe front. Cu toate acestea, a fost rănit în urma unei explozii și în cele din urmă a fost lăsat la vatră în 1917.
Benito Mussolini și ideologia fascistă
După Primul Război Mondial, Mussolini a continuat să-și dezvolte convingerile fasciste, bazate pe naționalismul extrem. În acest moment, el a respins socialismul și opiniile sale anterioare.
În esență, opiniile lui Mussolini despre fascism s-au concentrat pe un puternic sentiment de naționalism și mai puțin pe diferențele de clasă. Ca atare, Mussolini credea că este datoria tuturor cetățenilor să acționeze în interesul statului ca întreg și nu neapărat pentru propriile lor dorințe individualiste. Prin urmare, Mussolini a susținut stăpânirea țării de către un guvern central puternic și a respins orice element de democrație. În plus, el a pledat în favoarea unui sprijin puternic militar și cetățenesc pentru obiectivele statului, inclusiv formarea unei armate puternice.
Un alt element al fascismului lui Mussolini a fost ideea de „spazio vitale”, care se traduce prin „spațiu vital”. Este convingerea că Italia avea nevoie de mai mult spațiu pentru a funcționa. Mai mult, se referă la fascism, deoarece teritoriul pe care Mussolini l-a identificat era locul în care Imperiul Roman controlase anterior. Acest concept de „spațiu vital” se referă la un alt aspect important al fascismului – superioritatea rasismului. Deși Mussolini nu a susținut neapărat politicile și practicile rasiale ale lui Adolf Hitler și ale Germaniei naziste, el a afirmat că unii oameni erau superiori altora. De exemplu, el a susținut că este justificat ca oamenii superiori să conducă peste oameni inferiori. Acest lucru este exemplificat într-un discurs din 1920 pe care l-a ținut și unde a spus:
„Când avem de-a face cu o astfel de rasă slavă – inferioară și barbară – nu trebuie să urmărim morcovul, ci politica de băț… Nu ar trebui să ne fie frică de noi victime… Granița cu Italia ar trebui să treacă peste Pasul Brenner, Monte Nevoso și Alpii Dinarici… Aș spune că putem sacrifica cu ușurință 500.000 de slavi barbari pentru 50.000 de italieni…”
Citește și: Dictatorii secolului XXI. Pe lângă ei, Stalin semăna cu Moș Crăciun
În plus, credințele despre „spațiul vital” și superioritatea rasială au condus, de asemenea, la sprijinirea lui Mussolini pentru aplicarea de practici imperialiste în Africa. Africa fusese mult timp locul imperialismului european, sub forma Luptei pentru Africa. Cu toate acestea, Italia nu a fost un jucător important în deceniile anterioare, iar Mussolini a sprijinit Italia să-și creeze propriul teritoriu pe continent. Credințele sale în această chestiune erau strâns legate de ideologia sa rasială.
În cele din urmă, mișcarea fascistă în creștere a lui Mussolini a determinat ca el și susținătorii săi apropiați să creeze propria lor armată privată. Acest grup paramilitar a fost denumit „cămășile negre” datorită uniformelor lor distincte. În cea mai mare parte, au fost veterani italieni din Primul Război Mondial care au susținut idealurile fascismului lui Mussolini. „Cămășile negre” au fost importante pentru creșterea mișcării fasciste de către Mussolini, deoarece au ajutat la suprimarea oponenților lor politici. Cu ajutorul cămășilor negre, fasciștii din Italia au crescut în număr și influență politică. În cele din urmă, acest lucru a dus la înființarea Partidului Național Fascist al lui Benito Mussolini, la 9 noiembrie 1921. În același an, Partidul Național Fascist a fost ales în parlamentul italian, care se numește Camera Deputaților. Ascensiunea lui Mussolini la putere a fost aproape completă.
Marșul la Roma al lui Benito Mussolini
Unul dintre cele mai semnificative evenimente din ascensiunea lui Mussolini la putere a fost „Marșul asupra Romei”. A avut loc în seara zilei de 27 octombrie 1922 și a văzut aproximativ 30.000 de cămăși negre susținând oferta lui Mussolini de a fi următorul lider al Italiei. La acea vreme, țara fusese condusă de premierul Luigi Facta, care era un lider relativ liberal. Cu toate acestea, controlul armatei italiene a fost deținut de regele Victor Emmanuel al III-lea.
În seara zilei de 27 octombrie, cămășile negre au năvălit în capitala Italiei, Roma, și au cerut prim-ministrului Facta să demisioneze. Facta a încercat să mențină controlul folosind armata italiană pentru a opri revolta, dar i s-a negat acest lucru de către regele Victor Emmanuel al III-lea. Ca atare, Facta și-a dat rapid demisia și lui Mussolini i s-a înmânat domnia puterii. Această decizie a regelui Victor Emmanuel al III-lea a fost importantă, deoarece a făcut relativ ușoară încercarea lui Mussolini de a deveni lider. Mulți istorici cred că regele a luat această decizie de frică, pentru că Mussolini a avut destul de mult sprijin din partea membrilor armatei italiene. Indiferent, Mussolini era acum prim-ministrul Italiei și câștigase puterea printr-o lovitură de stat. Aceasta înseamnă că a câștigat puterea printr-o răsturnare violentă a guvernului.
Dictatorul Benito Mussolini
De-a lungul anilor 1920, Mussolini a lucrat pentru a desființa parlamentul și democrația statului italian și a o înlocui cu fascismul. De fapt, el a favorizat totalitarismul. Un stat totalitar este acela în care puterea este deținută de un singur partid, care guvernează cu autoritate absolută. De obicei, într-un stat totalitar, dictatorul țării domnește peste toate aspectele țării, iar drepturile individuale ale cetățenilor sunt negate sau ignorate. În esență, scopul lui Mussolini a fost să se impună ca dictator. De exemplu, el va fi numit în cele din urmă „Il Duce” sau „Liderul”.
Pentru Mussolini, statul totalitar italian opera câteva elemente cheie. În primul rând, Mussolini a construit parlamentul italian astfel încât să beneficieze de el fasciștii. Acest lucru, în esență, a transformat Italia într-un stat cu un singur partid. În același timp, cămășile negre au continuat să asuprească alți lideri politici. În cele din urmă, în 1926, toate celelalte partide politice au fost interzise. Al doilea element a fost stabilirea cultului personalității lui Mussolini. Un cult al personalității este o formă de propagandă în care liderul țării este prezentat într-o manieră pozitivă. De fapt, cultele personalității îl prezintă de obicei pe lider ca fiind de natură aproape divină. Aceasta este o dovadă a modului în care Mussolini s-a prezentat poporului Italiei. De exemplu, el a fost întotdeauna afișat ca o figură puternică care conducea autoritatea poporului. Numele său de „Il Duce” a făcut, de asemenea, parte din acest cult al personalității. În plus, Mussolini și-a crescut cultul personalității controlând mass-media. De exemplu, în timpul său ca dictator, principalul ziar al Italiei (‘Il Popolo’) a fost condus de fratele lui Mussolini și a publicat doar articole care erau pozitive față de conducerea lui Mussolini.
Citește și: Cine este Giorgia Meloni, femeia despre care se spune că ar fi cea mai periculoasă din Europa. Cum ajunge o „fiică” a lui Mussolini să conducă Italia?
Al treilea element al dictaturii lui Mussolini a fost utilizarea poliției secrete pentru a instaura teroare împotriva propriului popor. La început, aceasta a fost misiunea cămășilor negre, care atacau în mod regulat inamicii lui Mussolini. Mai târziu, în 1927, Mussolini a înființat Organizația pentru Vigilență și Reprimare a Antifascismului (OVRA). OVRA a fost, în esență, poliția secretă a Italiei care a desfășurat acțiuni împotriva poporului Italiei pentru fapte care erau considerate a fi antifasciste. Al patrulea și ultimul aspect al dictaturii lui Mussolini era promovarea naționalismului italian extrem. El a făcut acest lucru în mai multe moduri, inclusiv proiecte mari de lucrări publice care au fost menite să construiască mândria naționalistă. De asemenea, Mussolini a dezvoltat o versiune pentru tineret a „cămășilor negre” pentru a promova unitatea națională în jurul fascismului.
Dincolo de menținerea controlului asupra propriului popor, Benito Mussolini a întreprins și câteva acțiuni semnificative de politică externă. Mai întâi a fost invazia sa în Etiopia în 1935. Cunoscută și sub numele de Criza din Abisinia, a văzut forțele italiene invadând Imperiul Etiopiei. Aceasta a fost o componentă centrală a politicii imperialiste a lui Mussolini în Africa, deoarece el spera să stabilească un imperiu mai mare pentru Italia. Cu toate acestea, criza din Abisinia este acum privită ca un eveniment major în perioada premergătoare celui de-al Doilea Război Mondial. Acest lucru se datorează faptului că Liga Națiunilor nu a reușit să oprească agresiunea italiană și s-a dovedit a fi ineficientă în menținerea păcii. Liga Națiunilor a fost înființată după sfârșitul Primului Război Mondial, ca parte a celebrelor Paisprezece Puncte ale președintelui Statelor Unite ale Americii, Woodrow Wilson. Scopul Ligii Națiunilor a fost de a preveni o altă criză similară cu Primul Război Mondial. Cu toate acestea, în timpul crizei din Absinia, Liga nu a reușit să-l tragă la răspundere pe Mussolini pentru acțiunile sale și a împins Europa mai aproape de un conflict de amploare.
Benito Mussolini și Adolf Hitler
Adolf Hitler, dictatorul fascist al Germaniei naziste, a venit la putere în 1933. Inițial, Mussolini nu s-a gândit prea mult la Adolf Hitler sau la Partidul Nazist. De fapt, el a fost relativ supărat de unele dintre acțiunile naziștilor, în special în legătură cu granița de nord a Italiei. Mussolini credea că Germania nazistă încerca să câștige mai multă influență și teritoriu. Acestea fiind spuse, Adolf Hitler l-a considerat pe Mussolini o influență majoră asupra propriei sale mișcări în Germania. De fapt, Hitler încercase să câștige puterea în Germania într-un mod foarte asemănător cu Mussolini și chiar modelase aspecte ale propriei dictaturi după cea a lui Mussolini. Trebuie remarcat totuși că marca fascismului lui Hitler nu era în totalitate asemănătoare cu cea a lui Mussolini. Nazismul (sau național-socialismul) împărtășea multe calități cu fascismul lui Mussolini, dar diferea ușor în ceea ce privește ideologia rasială. Mussolini a susținut ideea că unele etnii sunt superioare altora. Cu toate acestea, el se deosebea de Hitler în abordarea față de cetățenii evrei. Mussolini nu a susținut atacurile împotriva evreilor și s-a referit la persecuția evreilor ca fiind o problemă germană.
Citește și: Adolf Hitler: omul și monstrul
Oricum, sentimentul crescând al tensiunilor din Europa în anii 1930 a împins în cele din urmă Germania și Italia într-o alianță. De fapt, Mussolini credea că Franța și Marea Britanie au slăbit în anii de după Primul Război Mondial și a preferat o alianță cu Germania, deoarece aceasta creștea în putere. Ca atare, la 25 octombrie 1936, Italia și Germania au anunțat „Axa Roma-Berlin”. Alianța dintre cele două țări a pus bazele unei diviziuni în Europa și a prefigurat izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial. De fapt, în 1938, Mussolini a participat la Conferința de la Munchen, unde a susținut afirmațiile lui Hitler că Germania ar trebui să obțină controlul asupra Sudeților din Cehoslovacia. Alianța s-a consolidat și mai mult în 1939, când Italia și Germania au convenit asupra „Pactului Oțelului”, pe 22 mai. Acest acord a unit Italia și Germania nazistă împreună într-o alianță militară. Al Doilea Război Mondial a izbucnit doar câteva luni mai târziu, în septembrie 1939.
Benito Mussolini și cel de-al doilea Război Mondial
Al Doilea Război Mondial a început în septembrie 1939, în urma invaziei Poloniei de către Germania nazistă. Europa a fost din nou divizată, iar Italia s-a trezit în război cu Franța și Marea Britanie. Deși Uniunea Sovietică era aliată cu Franța și Marea Britanie, semnase un pact de neagresiune cu Germania, care a transformat-o într-un relativ non-jucător la începutul războiului. Oricum, Italia a intrat în conflict când a declarat război Marii Britanii și Franței, pe 10 iunie 1940.
Italia s-a confruntat cu o problemă gravă în anii celui de-al Doilea Război Mondial – nu avea capacitatea industrială necesară pentru a duce războiul. Mussolini știa că țara sa nu era pregătită pentru operațiuni majore de război și a încercat să facă țara să-și mărească ritmul industrial pentru a crea arme și vehicule. Cu toate acestea, țara s-a luptat, iar acest lucru a dus la performanța sa slabă din punct de vedere militar în cel de-al Doilea Război Mondial. De exemplu, în timp ce Italia s-a bucurat de un succes timpuriu în Bătălia Franței și în campania sa africană, nu a fost niciodată capabilă să se stabilească militar. De fapt, multe dintre succesele militare ale Italiei s-au datorat luptei alături de forțele naziste mult mai puternice. Cu toate acestea, pe măsură ce războiul a progresat, Italia a suferit mai multe înfrângeri majore, în special în Africa, unde forțele britanice capturaseră mari secțiuni din teritoriul Italiei. Aceste pierderi au început să amenințe autoritatea lui Mussolini asupra Italiei și a devenit îngrijorat de menținerea sprijinului public.
Al Doilea Război Mondial pentru Italia a luat o întorsătură majoră în rău atunci când Puterile Aliate au invadat Sicilia. Invazia a avut loc pe parcursul lunilor din vara anului 1943 și i-a văzut pe britanici, americani, francezi și aliații lor înfrângând puternic forțele italiene și germane de pe insula Sicilia. Invazia Aliaților din Sicilia a fost semnificativă pentru Puterile Aliate, deoarece le-a permis să deschidă un nou front în Europa. Cu toate acestea, a fost dezastruos pentru italieni și, în cele din urmă, pentru Mussolini, deoarece a făcut din Italia unul dintre fronturile majore ale războiului. După cum s-a spus anterior, armata Italiei nu era pregătită să reziste invaziei aliate, iar Italia a suferit foarte mult din cauza lipsei de provizii și a moralului scăzut în rândul cetățenilor. Acest lucru a favorizat criza cu care se confrunta conducerea lui Mussolini, în timp ce acesta se străduia să-și mențină autoritatea asupra situației. De fapt, la sfârșitul lui iulie 1943, Mussolini a fost scos din funcția de prim-ministru al țării de către regele Victor Emmanuel al III-lea, după ce membrii guvernului lui Mussolini au făcut eforturi pentru înlăturarea lui. Mussolini a fost apoi închis de propriul său guvern pe un platou montan îndepărtat numit Campo Imperatore, în centrul Italiei.
Citește și: Cele mai bune filme despre al doilea Război Mondial
Mussolini a fost înlocuit de Pietro Badoglio, care a început imediat să negocieze încetarea implicării Italiei în război. În general, majoritatea locuitorilor Italiei au susținut înlăturarea lui Mussolini pentru că acesta își pierduse sprijinul și pentru că aveau speranță că acest lucru ar însemna încetarea implicării Italiei în al Doilea Război Mondial. Cu toate acestea, decizia de a-l înlătura pe Mussolini i-a înfuriat pe Adolf Hitler și pe naziști, care îl vedeau pe Mussolini ca fiind esențial pentru menținerea propriei influențe în Italia. Acest lucru l-a determinat pe Hitler să ordone un raid îndrăzneț la Campo Imperatore pentru a-l salva pe Mussolini și a-l reinstala ca lider al țării. Salvarea a avut loc pe 13 octombrie 1943 și a dus la dezvoltarea Republicii Sociale Italiene.
Republica Socială Italiană, cunoscută și sub numele de Republica Salò, era un teritoriu din jumătatea de nord a Italiei, care era încă controlat de forțele naziste și de fasciștii italieni care erau încă loiali lui Mussolini. Jumătatea de sud a Italiei era denumită Regatul Italiei și se afla sub controlul forțelor aliate și al celor care s-au opus guvernării lui Mussolini. Cu toate acestea, conducerea lui Mussolini a Republicii Sociale Italiene a fost puțin mai mult decât un rol simbolic. Acest lucru se datorează faptului că jumătatea de nord a Italiei a fost practic un stat-marionetă pentru Germania nazistă. De exemplu, în acești ani rămași ai vieții sale, el a scris părți din autobiografie care au fost publicate ulterior sub titlul „Ascensiunea și căderea mea”. Ca atare, era bine conștient de căderea lui și lipsa de conducere reală în ultimii săi ani. Mai mult, într-un interviu din 1945, el a declarat că „Acum șapte ani, eram o persoană interesantă. Acum, sunt puțin mai mult decât un cadavru.”
Moartea lui Benito Mussolini
Pe tot parcursul anului 1945, forțele aliate și-au continuat forța prin diferitele fronturi ale războiului din Europa, inclusiv Italia. Acest lucru a pus o presiune imensă asupra Republicii Sociale Italiene și l-a determinat pe Mussolini să-și planifice fuga în Elveția, unde spera să-și găsească libertatea. Cu toate acestea, pe 27 aprilie 1945, în timpul evadării sale, a fost capturat de loialiștii comuniști. Acești comuniști l-au ținut pe Mussolini închis peste noapte și l-au executat pe el și pe tovarășii săi în dimineața următoare, pe 28 aprilie. Mussolini a fost ucis de un pluton de execuție în regiunea italiană Lombardia. A doua zi, trupul lui Mussolini, împreună cu cadavrele celorlalți care au fost uciși, au fost duse la Milano. Odată ajuns aici, trupul lui Mussolini a fost atârnat cu capul în jos de acoperișul unei benzinării. Civilii italieni au folosit ocazia pentru a arunca cu pietre și alte obiecte în cadavre. Trupul lui Mussolini a fost ulterior înmormântat în locul său natal din Dovia di Predappio, unde se află și astăzi.
Benito Mussolini rămâne una dintre cele mai importante figuri ale secolului al XX-lea. Viața sa este un subiect important în relație cu ascensiunea fascismului în Europa și evenimentele celui de-al Doilea Război Mondial. Deși nu este neapărat la fel de brutal ca alți dictatori ai timpului său, Mussolini este încă amintit pentru că a condus Italia ca un dictator totalitar care deținea autoritatea completă asupra poporului său. De asemenea, este renumit pentru că a dat naștere fascismului ca ideologie, care a devenit un aspect important al Europei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. De fapt, multe dintre aspectele fascismului pe care le-a condus Mussolini au devenit părți integrante ale conducerii lui Adolf Hitler în Germania nazistă.
Foto: Depositphotos.com, Pinterest.com
Pe aceeași temă
Citește mai multe
