Bombe și oameni. Artiști uniți împotriva războiului. Raluca Ilaria Demetrescu: „m-a impresionat mila oamenilor pentru animalele refugiaților”

Raluca Ilaria Demetrescu a trăit mereu în lumea artei, mama sa, Cornelia Daneț, a fost artistă graficiană. Nu a existat niciun moment în care să nu fie inspirată de artă, iar drumul i-a fost clar încă din liceu, atunci când s-a mutat la liceul de artă Nicolae Tonitza din București. 

Astăzi își dorește să ajungă să trăiască eminamente din asta. Îți dorește ca viața să-i fie băiețelului său, vrea „ca artiștii cu care lucrez să știe că-i iubesc respect, apreciez”, dar și „să se mai știe că militez, în felul meu, pentru drepturile persoanelor LGBTQAI+”. 

Îi plac petrecerile și abia așteaptă „să petrecem împreună momente de pace după ce toată urâțenia războiului va fi fost o amintire”. Iar pentru asta a lansat proiectul „Bombe și oameni. Artiști uniți împotriva războiului / Bombs and Humans. United Artists against War” în care mai bine de 70 de artiști, români și ucraineni, expun lucrări cu tema războiului și încearcă să ajute cu donații refugiații din Ucraina. Și cel mai mult a impresionat-o „mila oamenilor și pentru animalele refugiaților. Românii care recuperează animăluțele abandonate cu durere de stăpâni, ucrainenii înșiși plecând atât de des cu un singur bagaj – animalul de companie. Desigur că viața oamenilor e importantă în primul rând, dar dragostea și respectul acesta venit din atâtea inimi pentru prietenele noastre necuvântătoare te fac să simți că nu doar răutatea și orgoliul domină ființa umană”.

Bombe și oameni. Artiști uniți împotriva războiului: „Indiferent de raportul artiștilor cu conflictele armate al planetei, în cazul acestei expoziții, toți au răspuns da imediat” 

Raluca Ilaria Demetrescu, povestește-ne puțin despre proiectul „Bombe și oameni. Artiști uniți împotriva războiului / Bombs and Humans. United Artists against War”. Prin lucrările alese în cadrul acestui proiect spuneți că „artiști ucraineni și români iau atitudine prin creațiile față de criza planetară iscată de oroarea acestui război”. Cât de ușor v-a fost să convingeți mai bine de 70 artiști să se implice?

Nu a trebuit să conving pe nimeni – artiștii au răspuns instantaneu „da”. Nu a ezitat nimeni, nu s-a îndoit nimeni. Desigur, îi cunosc pe artiști, pe mulți chiar personal. Unii dintre ei au în practica artistică preocuparea pentru tema războiului, reacționează prompt la conflictele armate, dintre aceștia i-aș numi pe Valeriu Șchiau, Tara von Neudorf, alții au avut reacție la acest război din prima clipă: Andreias Welther, Ștefan Radu Crețu, Anca Boeriu, Emanuel Andrei, iar unii vorbesc despre războaie într-un mod mai personal, mai filosofic: Lilian Theil, Beaver sau Liliana Basarab. Însă, indiferent de raportul artiștilor cu conflictele armate ale planetei, în cazul acestei expoziții, toți au răspuns „da” imediat. 

Cum ați reușit să aduceți lucrările semnate de artiștii ucraineni?

Din păcate de la artiștii ucraineni avem printuri. Ei ne-au trimis fișierele digitale, iar noi le-am printat. Avem și desene originale, dar grosul sunt printuri, uneori chiar după lucrări digitale. Tot ceea ce a venit de la ucraineni constă în lucrări realizate acum, lucrări manifest împotriva războiului, a lui Putin și a politicii sale expansioniste și pentru pace.

Aveți artiști ucraineni care au rămas acolo… sunt în siguranță?

Majoritatea artiștilor ucraineni sunt în Ucraina, iar Daniel Loagăr, de la Celula de Artă a intermediat prezența lor în expoziție printr-o artistă ucraineană, Olga Polyak, care a studiat la UNARTE în București. Deocamdată ei sunt în siguranță.

Citește și: Daniel Loagăr: „Mirajul lui afară m-a ocolit”. Cum ajungi de la o poezie a lui Nichita Stănescu, la fizica cuantică? Și ce înseamnă să fii artist în România

Scopul acestui eveniment era și să adune donații pentru refugiații din Ucraina. De altfel, vă rugați artiștii, dacă vând lucrări în cadrul acestui eveniment, să doneze parte din bani către aceeași cauză. Cât de mulți oameni ați reușit să ajutați până acum și către cine se duc donațiile voastre?

Celula de Artă și câteva ateliere de creație reprezintă hub-ul cultural artistic-Carol 53. În acest loc, încă din prima clipă, artiștii rezidenți au creat un centru de colectare pentru donații de obiecte, hrană și medicamente necesare refugiaților de război din Ucraina. La vernisaj și pentru vizitarea expoziției am pus un fel de bilet de intrare care constă într-o astfel de donație. Artiștii au creat și obiecte de tip art shop pe care le-au oferit spre vânzare celor interesați, banii rezultați îndreptându-se către același scop, de a ajuta refugiații.

Care a fost povestea cea mai emoționantă pe care ai auzit-o zilele acestea?

Sunt atât de multe informații care să tulbure, șocheze, întristeze că e aproape imposibil să te referi la unul singur. Dar, dacă trebuie să numesc ceva, aș numi mila oamenilor și pentru animalele refugiaților. Românii care recuperează animăluțele abandonate cu durere de stăpâni, ucrainenii înșiși plecând atât de des cu singur bagaj – animalul de companie. Desigur că viața oamenilor e importantă în primul rând, dar dragostea și respectul acesta venit din atâtea inimi pentru prietenele noastre necuvântătoare te fac să simți că nu doar răutatea și orgoliul domină ființa umană.

Care crezi că este rolul unui artist atunci când este pus față în față cu momente istorice importante, așa cum este, de pildă, războiul din Ucraina?

Fiecare artist are propriul rol și-și asumă alegerile artistice personale. Oricum ar fi însă, artiștii implicați în cetate, preocupați de soarta ei sunt mulți. Artiștii dau și iau pulsul societății și al sensibilității contemporane a mediului și al lumii.

Citește și: Artistul Alex Manea vorbește despre ce se întâmplă în lume pentru a ne împinge către reflecție și reacție: „consider că este datoria mea să aduc în prim plan teme de real interes socio-politic”

Crezi că artistul trebuie să fie activist? Să fie informat și să răspundă, prin arta sa, la ce se întâmplă socio-politic în fața sa?

Cred că da, că trebuie să se preocupe de soarta lumii, a vieții și să fie informat despre toate cele. Sunt artiști însă care au sensibilități aparte, sunt centrați spre sine, dar și aceia exprimă lucruri despre lumea în care trăiesc.

Raluca Ilaria Demetrescu: „Nu e suficientă doar onestitatea, e necesară și toată perioada de studii, experiența vizuală, știința tehnicilor și practicilor artistice, cărțile citite, repetiția constantă și munca”

Raluca Ilaria Demetrescu, cum a fost primul tău contact cu arta?

Mama mea, Cornelia Daneț, a fost artistă graficiană, sunt în lumea artei deci dintotdeauna. Nu există un prim contact. Sunt momente de catharsis personal, sunt momente care m-au marcat profesional sau uman, dar în lumea artei exist de când m-am născut. 

Și când ți-ai dat seama că acesta este drumul tău? 

Undeva în liceu, când m-am mutat la liceul de artă Nicolae Tonitza din București.

Care a fost reacția celor din jur atunci când le-ai spus că vrei să fii artistă?

Vă imaginați că a fost atât de firesc, de normal că nu am nici măcar ce povesti aici ☺️

De unde îți găsești inspirație pentru lucrările vizuale pe care le faci?

Ideile vin ele la mine. Desigur că, preocupată fiind de ființa umană în primul rând, inspirația mea merge către această zonă. Mi se întâmplă uneori ca, văzând un material de făcut artă, să mă viziteze o idee pe loc, să știu exact ce am de făcut cu acel material. Așa am început să cos. Am văzut într-un magazin de cupoane resturi de materiale textile. Erau acolo într-o cutie niște bucăți de metraj verde fluo. Am avut brusc, dar brusc, o viziune a ceea ce doream să fac pe acea țesătură. Și așa am început eu să cos. Fără preaviz, fără să mă fi inspirat ceva. 

Ești și curatoare, reușești să aduni, așa cum ai făcut-o și cu proiectul „Bombe și oameni. Artiști uniți împotriva războiului / Bombs and Humans. United Artists against War”, foarte mulți oameni în expoziții colective. Dar cum reușești să alegi lucrările cele mai bune pentru un proiect?

Nu lucrez cu open call tocmai pentru că găsesc că e trist și mă jenează să refuz lucrări. Energiile artiștilor sunt importante pentru societate, iar eu nu sunt buricul pământului să decid ce e și ce nu e bun. 

Pe de altă parte cred că arta nu e un teren al democrației pentru simplul motiv că nu toți sunt înzestrați la fel și nu toți au capacitate de muncă constantă și onestitate. Talentul în artă, creativitatea, puterea interioară nu sunt date comune împărțite generos de divinitate și egale pentru toți (asta mă include și pe mine). Atunci, pun frumos eu mâna pe telefon și sun artiștii care-mi plac și care au teme legate de subiect, de tema dată. Unii lucrează la deadline și nu știu ce vor expune, dar pentru că am încredere în arta lor, nu-mi fac griji.

Ce cauți într-o lucrare artistică?

În primul rând onestitatea, în al doilea rând onestitatea și în al treilea rând onestitatea. Cu alte cuvinte, cred că cel mai important e ca artistul să se exprime pe sine și nu să dorească să rupă gura târgului, să vrea să fie musai original, cu japca. Se vede, nu e mișto deloc. Apoi trebuie să arate profi o lucrare. Nu e suficientă doar onestitatea, e necesară și toată perioada de studii, experiența vizuală, știința tehnicilor și practicilor artistice, cărțile citite, repetiția constantă și munca.

Trăiești doar din artă?

Oarecum. Parțial.

Cu cât s-a vândut cea mai scumpă lucrare semnată Raluca Ilaria Demetrescu și unde a ajuns?

Am vândut recent la Artmark, vă las să descoperiți pe site-ul lor suma ☺️

Raluca Ilaria Demetrescu: „Aș vrea să se mai știe că militez, în felul meu, pentru drepturile persoanelor LGBTQAI+”

Cine este omul de la care ai învățat cel mai mult?

Muzeul și galeria pe plan profesional. Iar uman, evident e MAMA.

Dar cel care te-a susținut necondiționat?

Mama, întotdeauna. Acum, am o prietenă care nu mă lasă deloc să-mi dau singură cu stângul peste dreptul (am acest talent) – Liliana Basarab. Este și asta o formă de a susține pe cineva necondiționat.

Care este cel mai mare vis al tău?

Să-i fie bine în viață băiețelului meu. 

Să se termine războiul. 

Să dispară COVID-19 definitiv. 

Profesional îmi doresc să continui să fac ceea ce fac și acum. Dacă aș putea trăi exclusiv din artă și să plătesc și artiștii cu care lucrez ar fi perfect. Iar, în imediat – imediat doresc enorm să duc expoziția aceasta la MNAC, cu câteva modificări pe care le-ar dori cei de acolo și să nu fie chiar aceeași expoziție. Sandra, dragă, sper să citești interviul meu ☺️

Și, ultima întrebare, ce ai vrea să știe lumea despre tine. Dacă ar fi să le spui oamenilor cine este Raluca Ilaria Demetrescu în câteva cuvinte, care ar fi acelea?

Aș vrea ca artiștii cu care lucrez să știe că-i iubesc respect, apreciez. Aș vrea să se mai știe că militez, în felul meu, pentru drepturile persoanelor LGBTQAI+. 

Într-o ordine de idei mai „lumeață”, aș vrea să mai știe lumea că-mi plac petrecerile și că îmi doresc să petrecem împreună într-un moment, momente de pace după ce toată urâțenia războiului va fi fost o amintire.