fbpx

Căutare

Share this article

Candice Dragotă s-a îndrăgostit de pisici după ce l-a întâlnit pe soțul său, Adrian, un mare iubitor de feline: „când l-am cunoscut, în jurul vârstei de 15 ani, avea un motan roșcat, numit Arpagic după o poezie a Anei Blandiana”. Apoi a văzut o reclamă la televizor în Germania și a știut pe loc că își dorește o pisică British Shorthair: „cum nu exista rasa British Shorthair în România, Missy a fost adusă din Ungaria, după lungi peripeții. A trăit 18 ani alături de noi”.

În prezent, Candice Dragotă este președinte și membru fondator al Asociației Feline SofistiCAT, organizează și participă la concursuri internaționale de animale de companie și nu își mai imaginează viața fără a fi înconjurată de pisici. Așa că am vorbit despre ce înseamnă rasa British Shorthair, cum ajungi crescător de pisici și, mai ales, ce înseamnă o nutriție completă și adaptată.

Candice Dragotă, cum a început povestea voastră de dragoste cu pisicile? A cui a fost ideea?

Trebuie să mărturisesc un mare secret, pe care n-aș vrea să-l afle pisicile mele: la început am iubit mai mult câinii 😊.

În copilărie am avut un câine Schnautzer uriaș negru, care se numea Arno, după celebrul fluviu din Florența. A fost cel mai bun prieten al meu vreme de șapte ani. Apoi a venit întâlnirea cu felinele. Adrian, soțul meu, a iubit de mic pisicile. Când l-am cunoscut, în jurul vârstei de 15 ani, avea un motan roșcat, numit Arpagic după o poezie a Anei Blandiana.

Adrian
Adrian, soțul lui Candice Dragotă, mare iubitor de pisici

De ce British Shorthair? Cum ați ajuns la alegerea acestei rase?

Într-o relație este vorba, uneori, despre manipulare și persuasiune. Printr-o tactică abilă, Adrian a știut să mă facă să iubesc pisicile. La început l-am avut pe Matisse – un pisoi alb și complet surd, primit în dar de la profesorul meu de Literatură Comparată din facultate. A urmat Missy– o pisică British Shorthair blue – prima din neamul ei din România 🙂 Văzusem în Germania o reclamă tv la o mâncare de pisici, în care apărea o pisică gri albăstrui cu ochii de chihlimbar. M-am îndrăgostit iremediabil și i-am zis lui Adrian că, dacă mai vrea vreo pisică, atunci neapărat așa trebuie să arate. Cum nu exista rasa British Shorthair în România, Missy a fost adusă din Ungaria, după lungi peripeții. A trăit 18 ani alături de noi. 

Missy
Missy, prima pisică British Shorthair Blue a lui Candice Dragotă

Când v-ați hotărât să deveniți crescători de pisici? Și ce înseamnă asta?

Cei care ne treceau pragul erau impresionați de aspectul pisicii noastre – Missy. Așa se face că i-am căutat o pereche. Nu cred că mi-aș mai putea imagina acum viața fără pisici. Să fii crescător de pisici înseamnă să-ți asumi responsabilitatea selectării și perpetuării unor exemplare sănătoase și în conformitate cu standardele raselor. De asemenea, înseamnă să respecți regulile impuse de către Federația Felină Internațională și Federația Felinologică Română Felis România.

Candice Dragotă
Candice Dragotă: „pisica ne place pentru emoția estetică”

Candice Dragotă: Pisicile trăiesc aproximativ cincisprezece ani, iar unele pot ajunge la o vârstă de peste douăzeci de ani

Este adevărat că fiecare rasă are nevoile sale unice legate de sănătate? 

Nutriția pisicii adulte trebuie să ţină cont de următorii parametri, în funcţie de fiecare pisică în parte: rasă, vârstă, stil de viaţă, trăsături specifice. Fiecare pisică are un anumit necesar nutritiv propriu. Spre exemplu, pisicile Persane au o structură facială deosebită: nu pot apuca mâncarea la fel ca celelalte pisici, din cauza poziţiei unice a arcadelor dentare superioare şi inferioare. Astfel, a fost conceput un tip special de crochete pentru ca aceste pisici să mănânce mai uşor. 

Pisicile adulte, care au deseori ocazia de a face mişcare afară, au nevoie de o hrană cu un aport energetic mai ridicat. Hrana uscată este concepută special pentru a răspunde acestor cerinţe specifice, oferindu-i pisicii posibilitatea de a-şi menţine sănătatea şi protejându-i sistemul imunitar.  

Unele pisici nu au posibilitatea sau nu doresc să iasă afară din casă. Prin urmare, nu au nevoie de hrană cu un aport energetic mare, pentru că fac mai puţină mişcare. Hrana pisicilor adulte, care stau doar în interior, trebuie stabilită astfel încât să permită tranzitul intestinal regulat şi să stimuleze eliminarea naturală a ghemelor de păr care se formează atunci când pisica petrece foarte mult timp toaletându-se.

Calitatea blănii este primul semn al sănătăţii pisicii. Orice factor de stres (emoţional, sanitar sau alimentar) poate afecta aspectul pe care îl are blana. Strălucirea acesteia depinde de compoziţia sebumului, o ceară naturală secretată de glandele sebacee. Cantitatea şi calitatea sebumului sunt relaționate cu hrana și compoziția acesteia. Prin urmare, pisicile au nevoie de acizi graşi nesaturaţi care sunt indispensabili pentru piele și blană. O cantitate adecvată de nutrienți esenţiali favorizează schimbul celular. Uleiurile vegetale şi uleiurile de peşte reprezintă surse excelente de acizi graşi nesaturaţi. 

Surplusul de greutate poate dăuna sănătăţii pisicii (din punct de vedere statistic una din două pisici este supraponderală). Sterilizarea şi lipsa mișcării pot cauza creşterea în greutate a pisicilor adulte. De aceea, a fost concepută o dietă specială, cu scopul de a ajuta pisica să îşi redobândească forma, căpătând tonus şi vitalitate. Există hrană specializată, care conţine mai puţine lipide, oferind, totodată, un aport satisfăcător de proteine şi energie, pentru a ajuta pisica să piardă în greutate, fără ca masa musculară să îi fie afectată. 

Pisicile trăiesc aproximativ cincisprezece ani, iar unele pot ajunge la o vârstă de peste douăzeci de ani. Schimbările de hrană sunt necesare pentru a compensa reducerea capacităţii digestive, a simţului olfactiv, gustului şi creşterea dificultăţii de a mesteca.

Și aici intrăm într-un subiect foarte discutat: ce îi dăm pisicii noastre, hrană preparată în casă sau hrană preparată industrial? Voi ce alegeți și de ce?

Hrana preparată în casă, din ingrediente cum ar fi carne cu orez și legume, necesită timp, iar echilibrul nutriţional al acesteia sau aportul de minerale și vitamine nu poate fi controlat ca în cazul hranei preparate industrial. Pentru o hrană echilibrată sunt necesare cunoștințe vaste despre multe substanțe nutritive, al căror minus sau exces pot avea consecințe serioase asupra stării de sănătate a puiului. Principalul avantaj al acestui tip de hrană este acela că oferă toate elementele nutritive de care are nevoie o pisică pentru a creşte şi a se dezvolta armonios. De aceea, este recomandată hrana de calitate, preparată de specialiști.

Bine, atunci hai să vorbim un pic despre ce înseamnă nutriție completă și adaptată

Nutriția pisicilor trebuie corelată cu etapele vieții, cu nivelul de energie consumat și cu cerințele nutriționale specifice stadiilor de dezvoltare.

Astfel, există un tip de hrană specializată pentru etapa de diversificare, adică acea perioadă când se face trecerea de la lapte la hrana solidă. Etapa de juniorat necesită un tip de mâncare adaptat pentru perioada respectivă, care se întinde până la vârsta adultă. 

Pisicile adulte au nevoie de o formulă de întreținere care să le susțină sănătatea, iar pisicilor vârstnice trebuie să le fie asigurat un aport de nutrienți care să le ofere o îmbătrânire sănătoasă. Doar hrana cu un echilibru special conceput poate asigura toți nutrienții necesari pentru bunăstarea pisicilor noastre în orice etapă a vieții și pentru orice stil de viață. Problemele care afectează pielea și blana, precum și tulburările gastrice și intestinale sunt printre cele mai răspândite motive pentru care proprietarii își aduc pisicile la medicul veterinar. Tartrul dentar afectează 85% din pisici cu vârsta de peste trei ani, iar una din trei pisici este supraponderală sau are tendițe de obezitate. Există hrană cu formule special concepute pentru a veni în ajutorul pisicilor cu anumite sensibilități cum ar fi (căderea părului, apetit capricios, gingivită sau sensibilități digestive tranzitorii). 

Este foarte important să menținem un echilibru între hrana umedă și cea uscată. Pentru a se asigura nivelul optim de energie, hrana ar trebui să fie formată din 2/3 hrană umedă și 1/3 hrană uscată. Fiecare textură sau formă a crochetelor are avantajele sale. Hrana umedă oferă hidratare și un nivel mai mare de proteine de origine animală. Totodată, în acest mod îi putem asigura pisicii menținerea sănătății tractului urinar dar și o varietate mare de gusturi, texturi și arome (pastă, carne în sos, conservă în gelatină). 

Mâncarea umedă este recomandată cel puțin de două ori pe zi și trebuie oferită la temperatura camerei (în cazul în care a fost păstrată în frigider jumătate de conservă). Hrana uscată asigură un aport de carbohidrați și fibre, contribuind la igiena orală a pisicilor datorită texturii crocante a crochetelor și menține, totodată, un tract urinar sănătos.

nutriție pisici

Care sunt cele mai importante lucruri despre nutriția pisicilor la care sunteți atenți în etapa de juniorat / de creștere? Ce sfaturi ne dai privind hrana pentru trecerea de la junior la pisica adultă sau la una sterilizată? 

Cu toate că, la naştere, sistemul digestiv al puiului de pisică este adaptat pentru lapte, capacităţile digestive ale acestuia se vor schimba până în punctul în care nu va mai putea digera lactoza (glucida din lapte) atunci când este adult. Pentru a asigura o creştere armonioasă sunt necesare cantităţi echilibrate de proteine, lipide, carbohidraţi, minerale şi microelemente. Mirosul hranei este doar unul din elementele care determină nivelul de palatabilitate: hrana uscată trebuie să ţină cont de această exigenţă a pisicilor.

Faza de creştere este o perioadă destul de dificilă, care are implicații asupra sănătații viitoarei pisici adulte. Printre factorii care afectează creşterea, nutriția deține rolul cel mai important. Hrana unei pisici trebuie să ţină cont de anumite caracteristici digestive (gustul şi mirosul) ale speciei feline. Doar hrana specială poate garanta prezenţa tuturor nutrienților necesari pentru sănătatea unei pisici, indiferent de vârstă, rasă sau nivelul de activitate. Creșterea este un proces care necesită un nivel de energie ridicat și de aceea pisica are nevoie în perioada de juniorat de până la patru ori mai multe calorii decât o pisică adultă. Pe de altă parte, stomacul său fiind mult mai mic decât al unei pisici adulte, trebuie să-i fie asigurată o hrană concentrată în calorii și substanțe nutritive. În ceea ce privește cantitatea, puiul de pisică trebuie să mănânce cât de mult dorește.

O pisică adultă are nevoie de mai multe proteine decât alte mamifere, inclusiv câinele, deoarece are un metabolism strict carnivor, care nu se poate regla la un aport redus de proteine. De aceea, pisica are nevoie de hrană pentru pisici creată special pentru a-i satisface aceste necesități sporite de proteine. Se recomandă cantități echilibrate de proteine, lipide, carbohidrați, minerale și oligoelemente pentru a asigura o creștere armonioasă. O pisică are nevoie de proteine dietetice care să îi ofere aminoacizii necesari, pe care organismul său nu îi poate sintetiza corespunzător. Mâncarea trebuie să-i furnizeze acești aminoacizi esențiali în cantități suficiente. Nu trebuie să lipsească arginina și taurina, doi aminoacizi importanți, care se găsesc în țesuturile animalelor. Carențele acestor substanțe pot duce la pierderea vederii și la boli cardiace. Hrana pentru pisicile sterilizate și vârstnice se elaborează după o formulă specială,  care are în vedere controlul greutății și prevenirea litiazei urinare.  

Candice Dragotă: Hrana pentru pisicile sterilizate se elaborează după o formulă specială care are în vedere controlul greutății și prevenirea litiazei urinare 

Pisicile au un program special de masă? Cât de mult mănâncă pisicile voastre?

O pisică medie, care cântărește aproximativ 4 kg, ar trebui să mănânce o cantitate de aproximativ 200g de mâncare umedă pe zi și 20g hrană uscată, împărțită în patru mese. Pisicile mănâncă puțin și des fiindcă au un stomac mic. De aceea, crochetele trebuie să stea în permanență la discreție. Aportul de hrană va fi adaptat în funcție de condiția pisicii. De exemplu, dacă o pisică este supraponderală, trebuie să fie hrănită cu o mâncare cu un aport caloric scăzut. De asemenea, există și hrană special concepută pentru seniori.

Rasa British Shorthair are o constituție robustă și cu tendințe de îngrășare. Noi încercăm să le menținem în formă, păstrând un echilibru între hrana umedă și cea uscată, in proporțiile menționate mai sus.

Cred că e foarte important să știm ce alimente sunt periculoase pentru pisici

Grăsimile, sosurile, ciocolata, ficatul sunt doar câteva dintre alimentele care dăunează sănătăţii pisicii. Pe lângă dezechilibrul nutriţional pe care îl cauzează (având ca rezultat o blană lipsită de strălucire, riscul de greutate excesivă, creştere neregulată), pisica va asocia hrana oamenilor cu propria hrană şi va începe să cerşească sau să fure.  

În sălbăticie, pisicile nu mănâncă niciodată mai mult decât le cere organismul. Cu toate că proteinele din carnea crudă constituie principala necesitate nutrițională a pisicii, o alimentație bazată exclusiv doar pe acesta nu va atinge echilibrul corect dintre proteine și celelalte substanțe nutritive, care lipsesc din carnea crudă. 

Fiindcă le lipsește o enzimă care ar trebui să ajute la digestia lactozei, nu orice pisică tolerează laptele, fapt care poate provoca diaree. De aceea, laptele pentru pisici mici este conceput fără lactoză. 

Ciocolata este toxică pentru pisici, din cauza prezenței unei substanțe numită teobromină. Cu cât cantitatea de cacao este mai mare, cu atât ciocolata conține mai multă teobromină, care poate fi letală pentru pisici. Prin urmare, ciocolata este interzisă. 

Din cauza aportului ridicat de vitamina A, ficatul crud poate duce la grave intoxicații.

Printre alte alimente pe care nu le tolerează pisicile se pot enumera: ceapa, usturoiul, pătlăgelele, rădăcinoasele, cartofii cruzi, strugurii, stafidele.

Este foarte important să reținem faptul că pisicile nu pot metaboliza unele ingrediente la fel ca oamenii. Prin urmare, este esențial să nu le dăm niciodată resturi de mâncare de la masa noastră.

Dacă suspectăm faptul că pisica a mâncat ceva toxic, trebuie să contactăm imediat medicul veterinar. 

Candice, ești un specialist recunoscut și nu numai în domeniul felinelor, ai o firmă de PR și Comunicare și ești președintele Asociației Feline SofistiCAT.  Cum a fost trecerea de la învățământ la comunicare?

”Omul e un animal social”, spunea Aristotel, iar ceea ce avea să devină universul meu profesional s-a construit, de timpuriu, în jurul comunicării și socializării cu cei din jur. Încă din copilărie am știut să găsesc mijloace de a interacționa optim cu semenii. 

În anul 2005 am pus bazele Asociației Feline SofistiCAT, iar evenimentul ce astăzi poartă numele Salonul Felin SofistiCATeste una dintre cele mai frumoase și mai îndrăgite expoziții din Europa. Datorită numărului mare de pisici participante, nivelul competițional este ridicat iar certificatele obținute sunt valoroase. 

SofistiCAT este un club al iubitorilor de pisici, dar totodată al unor oameni care se respectă, sunt prieteni unii cu alții, știu să piardă onorabil în competiții, să se ajute între ei și să se distreze la petrecerile organizate de club.

SofistiCAT
SofistiCAT este un club al iubitorilor de pisici

Și pisicile au pedigree? 

Toate animalele care provin de la crescătorii în federații au un certificat de origine, denumit „pedigree”, emis de către federația felină de care aparține crescătorul. Acesta este corespondentul certificatului de naștere uman și diferă doar prin faptul că, pe lângă părinți, în pedigree sunt menționate încă patru generații de strămoși. Tot în pedigree sunt notate numele pisicii, sexul, data de naștere și numărul microcipului. Fiecărui exemplar felin i se implantează subcutanat un microcip ce conține un număr unic de identificare, similar CNP-ului uman, care are ca scop identificarea ulterioară a pisicii, deoarece diferențele fizionomice nu sunt atât de evidente ca în cazul oamenilor.

Pedigree-ul reprezintă arborele genealogic al pisicii. Acesta cuprinde numele părinților și al strămoșilor până la a patra generație. Pe lângă nume sunt menționate și titlurile obținute de fiecare exemplar în parte în cazul concursurilor feline.

Este adevărat că e periculos să ne luăm o pisică de pe internet sau din altă parte decât dintr-o felisă autorizată?

Da, este adevărat, iar medicii veterinari pot confirma acest lucru. De cele mai multe ori, pisicile care provin de la persoanele neautorizate nu sunt crescute în condiții optime și nici nu au părinți testați genetic.

Din păcate, puii proveniți din astfel de locuri au un sistem imunitar fragil, iar unele afecțiuni pot fi letale, transformând într-o tragedie ceea ce ar fi trebuit sa fie un moment de fericire pentru familie.

Participați foarte des la evenimente, mai toate pisicile voastre au câștigat premii la concursurile internaționale. Dar ce înseamnă această lume a expozițiilor feline și cum ajungi să ai o pisică premiată?

Hobby-urile definesc activitățile pe care le facem din pasiune. Este firesc să ne facă plăcere să petrecem timpul liber cu cei care împărtășesc aceleași pasiuni cu noi. Totodată, e un bun prilej de a ne întâlni cu prietenii pisicari ori de a ne face noi cunoștințe. 

Toate pisicile sunt frumoase însă, de-a lungul timpului, unii oameni au dorit să aibă pisici mai deosebite, care la rândul lor să facă pui cărora să le transmită anumite trăsături distincte. Astfel, au apărut rasele de pisici, pentru care s-au întocmit ulterior standarde. 

La data de 13 iulie a anului 1871 a avut loc la Crystal Palace, în Londra, prima expoziție felină, organizată sub îndrumarea celebrului Harrison Weir – jurnalist, naturalist, ilustrator, poet și susținător al drepturilor animalelor. Acesta a fost primul care a formulat ideea de a stabili un set de standarde după care să fie evaluate ”pisicile domestice și de lux”.

Expoziția de pisici de la Crystal Palace a fost un eveniment emblematic ce a reprezentat nașterea organizației mondiale feline Cat Fancy. Printre pisicile participante s-au numărat pisici Siameze, aduse pentru prima oară în Anglia, pisici Manx, pisici Persane și Angora, British Shorthair și chiar o pisică sălbatică scoțiană, deținută de ducele de Sutherland.

Una dintre vedetele incontestabile ale expoziției a fost o pisică albastră din rasa British Shorthair, devenită deja celebră prin Pisica de Cheshire, îndrăgitul personaj din Alice în Țara Minunilor de Lewis Carroll.

Candice Dragotă
Alături de prietenii noștri, Patrizia și Stefano Gadda, premiați la Word Cat Show 2014, Praga.

Citește și: „Mi-am însușit în viață abilitatea înnăscută a pisicilor de a cădea mereu în picioare”. Cum a devenit Rocsana Timotin Doctorița Pisicilor? Și ce ar trebui să știm dacă ne dorim să avem grijă corect de pisicile din viața noastră

Înainte de încheierea interviului, povestește-ne puțin despre voi. Cum v-ați cunoscut?

Adrian și cu mine am fost colegi de liceu la Școala Centrală. Era cel mai frumos băiat din curtea școlii. M-a cucerit cu poezii din Jacques Prévertși cu discuții despre Eliade. Avem de pe atunci banca noastră favorită din parcul Grădina Icoanei. Datorită lui iubesc poeziile lui Prévert, plimbările și pisicile. 

Adrian și Candice
Adrian împreună cu Candice Dragotă

În toată această perioadă, soțul tău ți-a fost alături. Cum s-a schimbat relația voastră de-a lungul timpului? 

Noi am funcționat mereu ca o echipă. SofistiCAT este creația amândurora, iar împreună ne completăm. Eu sunt partea dinamică, energică, comunicativă, motorul care pune în mișcare lucrurile, iar Adrian aduce forța, cumpătarea și echilibrul. El a dus pasiunea pentru pisici chiar și mai departe, devenind primul arbitru felin român, acreditat de Federația Felină Internațională FIFe. Este un arbitru iubit, apreciat și deseori invitat la expozițiile internaționale feline FIFe.

Adrian, soțul lui Candice Dragotă
Adrian și iubirea sa pentru pisici

Candice Dragotă, am ajuns la finalul interviului. Pentru ultima întrebare, te rugăm să ne spui care sunt cele mai importante sfaturi pe care le dați celor care vor să aducă acasă pentru prima dată o pisică.

În primul rând le recomand să facă un consiliu de familie care să hotărască în unanimitate decizia de a mai avea un nou membru. Puiul de pisică va fi privit ca parte a familiei. 

Etapa de acomodare a puiului de pisică cu noua casă este foarte importantă. Ar fi indicat ca puiul de pisică să fie adus în noua locuință la sfârșit de săptămână, când membrii familiei au de obicei mai mult timp liber decât în restul săptămânii. Înconjurat de dragoste,  pisoiul se va simți iubit și ocrotit. 

Primul contact cu noul mediu este un moment extrem de important, cu o influenţă majoră asupra succesului integrării puiului de pisică în familie. Contactul trebuie să aibă loc treptat, mai ales în cazul în care există și alte animale în casă. Hrana și accesoriile necesare (noi le numim de ani de zile, generic, ”Trusou”) trebuie achiziţionate înainte de aducerea puiului acasă: cușcă de transport, castroane pentru mâncare solidă, umedă și pentru apă, clește de unghii, perie, vitamine, litieră, nisip pentru litieră, lopățică, centru de joacă, jucării).

În primele zile este recomandat să se evite agitația și zgomotele stridente. Puiul de pisică  a fost adus într-un mediu complet necunoscut, nefamiliar și, din acest motiv, este indicat să se folosească un ton blând și afectuos. Dacă puiul este adus într-un mediu excesiv de zgomotos şi agitat (atenție la copiii mici), poate deveni ulterior o pisică sperioasă şi timidă. Trebuie să-i acordăm zilnic atenție și afecțiune puiului de pisică pentru ca acesta să devină sociabil. 

Pisica vă va fi alături în viața de zi cu zi pentru următorii cincisprezece, douăzeci de ani, înseninând viața copiilor și adulților deopotrivă. Copiii trebuie educați să fie buni, blânzi și responsabili față de animale.

De asemenea, este foarte importantă vizita la medicul veterinar cu scopul de a preveni eventualele probleme de sănătate. Trebuie sa fim atenți la orice posibilă indispoziție sau modificare de comportament sau de greutate deoarece ar putea avea cauze medicale. Este recomandat să contactăm medicul veterinar pentru a clarifica aceste aspecte. Vizitele la medicul veterinar trebuie făcute în mod regulat, atât pentru deparazitare și vaccinare, cât și pentru teste medicale de rutină, care monitorizează starea generală de sănătate.

copiii și pisicile
Copiii trebuie educați să fie buni, blânzi și responsabili față de animale.

Promovarea compasiunii și empatiei față de animale poate avea implicații importante pentru comportamentul prosocial față de alți copii, întrucât empatia orientată către animale se poate generaliza către empatia orientată de om – condiție esențială a umanismului. 

În încheiere, am întrebat-o pe Candice despre pisici și ne-a răspuns printr-o poveste despre pisica urbană pe care vă invităm să o citiți mai jos:

PISICA URBANĂ, eseu de Candice Dragotă

Sunt niște după-amieze de duminică leneșe ca o pisică mare și dolofană. Poate ai o mulțime de lucruri de făcut, dar tu alegi să stai și să nu faci nimic, pentru că pur și simplu nu vezi vreun sens în a face ceva. Dolce far niente. Te uiți la pisica ta și o chemi. A deschis doar un ochi cu care te privește intens, calculând raportul efort/răsplată. Nu vede nimic de mâncare în mâna ta întinsă sau că ai vrea să o distrezi cumva. Ai de gând s-o hrănești sau să te joci cu ea? Nu? Atunci la ce bun să facă efortul de a părăsi fotoliul unde tronează suveran?!

Mda, pufăi tu, și stai cu mâna întinsă cerșind iubire sau măcar atenție. Privești pisica cum zace tolănită pe brațul fotoliului. Picioarele-i se scurg, moi ca aluatul, iar capul face dulci curbe în rotunjimile lui perfecte. Câtă dreptate avea Leonardo da Vinci când spunea că „fiecare pisică e o capodoperă”! Așa e. Pisica ne place pentru emoția estetică.

Comparațiile cu un câine sunt inutile și nu duc la nimic. E ca și cum ai compara pruna cu ananasul. O pisică trebuie să fie frumoasă și atât. Nu trebuie „să facă frumos”. Și nici să ne iubească necondiționat.

Dacă insiști mult și o pironești cu privirea, strigând-o insistent, s-ar putea chiar să-ți facă hatârul și să vină la tine. Iar tu, prostit ca un moșneag de favorurile unei fetișcane, te strângi și te faci mic pentru a-i face loc cât mai comod pe pieptul tău. Respiri cu jumătate din capacitatea toracică pentru a nu o deranja de la frământat. Nu-ți face plăcere, căci e grea și scoate ghearele când te masează, dar suporți cu stoicism, fiindcă ai obținut atenția ei. S-a milostivit și te-a însemnat. Ești al ei. Al stăpânei tale. Al celei pe care o slujești, îi dai de mâncare, o perii, îi cureți litiera și te bucuri ca un prost când te lasă să o mângâi sau să o scarpini.

Te uiți la pisică cum merge tacticos și elegant către un colț cu soare al camerei. Se încovoaie în arc și apoi se destinde. Are spinarea de elastic. Se tolănește pe jos în plin soare și se spală. N-are apăsări, n-are probleme, n-are termene, n-are credite, nu are grija zilei de mâine, nu îi este nici măcar foame, ci doar poftă. Pare a fi specia cea mai evoluată din lanțul trofic. Pisica urbanăstăpâna absolută. E situată deasupra omului, care este sclavul ei.

Te hotărăști să ieși din starea de reverie și lene. Te ridici și faci doi pași spre ușa bucătăriei ca să-ți faci o limonadă. Ei bine, da. Pisica e lipită de tine. E umbra ta, e una cu gamba ta. E prima în bucătărie, acel tărâm magic al tuturor pisicilor, sfredelind cu ochii dulapul unde sunt păstrate crochetele și conservele. Pui bobițe în castron și deschizi o conservă. Zgomotul de crochete revărsate în bol sau al capacului de conservă e cea mai frumoasă muzică pentru urechile unei pisici. E sunetul plăcerii absolute. Clac!… și se revarsă avalanșa aromelor. Mănâncă cu ochii închiși de plăcere. Apoi pleacă cu coada pe sus ca un semn de întrebare. Un semn de întrebare cu punct.

O privești cum se spală după masă. Nici măcar nu te mai bagă în seamă. Își netezește conștiincioasă firele de păr rebele. Apoi adoarme. O scarpini sub bărbie și ea toarce și se lasă cu capul pe mâna ta. Ești fericit! Te gândești că poate n-ai “pierdut” timpul, ci l-ai câștigat. Ți s-au scurs niște minute frumoase prin sânge, prin suflet, prin viață. Și apoi cine ne poate socoti pierderile sau câștigurile? Cine e atât de bun contabil al vieții noastre? Dacă-l aflați, rogu-vă să-l trimiteți să-mi întocmească fișa fiscală și balanța pe anul în curs. Până atunci las pisica să dea cu laba în talerele balanței. O ști ea mai bine. Pisicile știu întotdeauna cel mai bine.

Candice Dragotă
Candice Dragotă, eseu PISICA URBANĂ

read
next

Abonează-te la newsletter-ul LIFE.RO