Ce facem la maturitate pentru a vindeca traumele copilăriei. Există 10 situații ce le pot cauza

Traumele copilăriei variază de la neglijare, neîmplinirea nevoilor, abuzuri sau incidente majore. Indiferent de natura lor, modul în care copilul le percepe și interiorizează se va manifesta de-a lungul vieții adulte, prin prisma tuturor apărărilor pe care și le-a construit pentru a face față evenimentelor adverse. Iată ce putem face la maturitate pentru vindecarea noastră, pentru regăsirea autenticității.

Un impact devastator

Simona este o tânără de 34 de ani care a plecat din țară imediat după absolvirea liceului. Până acum a trăit și a muncit în patru țări și a avut o serie de relații romantice care s-au încheiat dezastruos pentru ea.

A început un proces terapeutic din dorința de a înțelege ce se întâmplă cu ea și cum să-și găsească împlinirea. Din primele discuții am aflat că a avut o copilărie marcată de abuzuri fizice și sexuale, neglijență emoțională din partea părinților, iar bunica maternă, singura persoană care s-a purtat frumos cu ea, a murit înainte ca ea să meargă la școală.

Astfel de experiențe adverse din copilărie lasă urme adânci în ceea ce gândim și simțim despre noi și despre ceilalți și ne pot predispune către dificultăți emoționale, relaționale și fizice la maturitate. Putem experimenta un gol interior, un sentiment permanent al inadecvării, plictiseală sau neputința de a face față vieții.

Studiile din psihologie indică impactul devastator pe care îl au traumele din copilărie în viața de adult. Cum ducem cu noi povara emoțională a trecutului și cum ne putem elibera de ea?

Citește și: De la o copilărie de coșmar într-un centru de plasament din România la o carieră de succes în sprijinul societății. Povestea lui Andreas, tânărul ce se luptă pentru drepturile omului

Ce este trauma

Literatura de psihologie definește trauma ca un răspuns emoțional prelungit la un eveniment advers care ne-a pus viața în pericol sau la un eveniment advers la care am fost martori.

Așadar, trauma nu se referă la ceea ce ni se întâmplă, la evenimentul propriu-zis, cum ar fi un accident rutier, divorțul părinților sau observarea unui abuz asupra altcuiva, ci la ceea ce rămâne în noi ca urmare a ceea ce am experimentat.

Două persoane care au trăit același eveniment pot experimenta consecințe emoționale diferite, în funcție de resursele pe care le aveau la momentul respectiv, resurse interne, cum ar fi experiența de viață și resurse externe, cum ar fi sprijinul familiei.

Ce sunt traumele copilăriei și care sunt consecințele lor

Nenumărate studii au legat experiențele timpurii de funcționarea la maturitate. Dintre acestea, merită a fi remarcate studiile longitudinale care au urmărit parcursul copiilor ce au experimentat evenimente adverse de-a lungul copilăriei și adolescenței lor.

Cercetătorii au inclus în categoria evenimentelor adverse (în engleză, adverse childhood experiences, abreviat ACEs) 10 tipuri de evenimente sau situații disfuncționale: abuz fizic, abuz emoțional, abuz sexual, neglijare fizică sau neglijare emoțională din partea părinților, un părinte cu suferință mintală, un membru al familiei în închisoare, mama abuzată de către un alt membru al familiei, consumul de substanțe în familie sau divorțul părinților.

Un studiu publicat în 2017 ce sintetizează rezultatele a 37 de studii longitudinale în care au fost urmăriți 273.719 oameni de-a lungul vieții a pus în evidență consecințe negative asupra sănătății mentale și fizice la maturitate. Spre exemplu, cei care experimentaseră patru evenimente adverse în copilărie (aveau un scor ACE de 4) aveau un risc de 3.7 ori mai mare să dezvolte anxietate, de 10 ori mai mare să devină dependenți de droguri și de 30 de ori mai mare să aibă tentative de suicid, comparativ cu cei care nu experimentaseră niciun eveniment advers în copilărie.

Continuarea articolului, AICI