Căutare

Share this article

Vorbind despre cele mai bune filme cu Glenn Close, personal nu pot să trec peste „The Wife”, rol pentru care a fost nominalizată la Oscar. Filmul este o ecranizare a cărții cu același nume, iar interpretarea lui Glenn Close depășește cu mult frumusețea cărții. Dar să vedem care sunt cele mai bune filme cu Glenn Close, din perspectiva criticilor.

#10. The Paper (regizor Ron Howard) – 1994

O redacție de ziar este locul în care se petrece acțiunea unuia dintre cele mai subestimate filme ale lui Howard și Glenn Close. Ea este Alicia Clark, formidabilul editor coordonator al fictivului ziar New York Sun, responsabilă de aparițiile reporterului jucat de Michael Keaton. Este un foarte bun rol „corporate” – un stil ce probabil s-a exprimat mult mai bine în serialul TV „Damages”

#9. Hamlet (regizor Franco Zeffirelli) – 1990

De ce nu a jucat Glenn Close mai multe roluri de Shakespeare. În tinerețe ar fi fost o minunată Lady Percy, sau Portia, sau Olivia. În acest film este Gertrude, mama lui Hamlet, o figură elocventă, melodramatică în fața lui Mel Gibson. Filmul nu este cine știe ce, însă capătă greutate datorită interpretării sale.

#8. 101 Dalmatians (regizor Stephen Herek) – 1996

Close a fost singura actriță ce ar fi putut juca în această adaptare a filmului pentru copii. Ea este notoria răpitoare de căței, Cruella De Vil, un rol care i se potrivește mănușă și care îi scoate în evidență atât trăsăturile fizice, cât și pe cele actoricești excelente.

#7. Albert Nobbs (regizor Rodrigo Garcia) – 2011

Acest film este o moștenire impresionantă pentru cariera lui Glenn Close, ea fiind și scenarist, dar și producător al filmului. Filmul spune povestea unei femei din Dublin-ul secolului al XIX-lea, ce se dă drept bărbat.

Este o creație intrigant manierată, fără energia dezinhibată a celei mai mari opere a ei, dar numai Close putea să interpreteze o figură atât de ciudată căreia să-i impregneze prezența sa unică.


#6. The World According to Garp (regizor George Roy Hill) – 1982

Close și-a făcut debutul în lumea filmului cu acest lungmetraj și imediat a câștigat o nominalizare la Oscar pentru cel mai bun rol secundar feminin. Ea joacă rolul aproape caricatural al autoarei feministe, celebra Jenny Field care a conceput un copil cu un soldat aflat pe moarte, în cel de-al doilea război mondial. Copilul, pe nume Garp (Robin Williams) crește să devină scriitor, într-o relație ciudată, aproape un duel cu reputația mamei sale.

#5. Reversal of Fortune (regizor Barber Schroeder) – 1990

În această poveste adevărată ce portretizează unul din marile scandaluri din sala de judecată ale secolului XX, Close apare alături de Jeremy Irons, o alegere fascinantă, dar și apăsătoare pentru ea. O joacă pe Martha „Sunny” Crawford, moștenitoarea unei averi uriașe, ce se căsătorește cu directorul executiv din lumea petrolieră, foarte șarmant, dar cu un caracter sinistru, interpretat de Jeremy Irons. El ajunge să se joace cu boala și anxietățile ei, de aici ieșind o poveste ce te ține cu sufletul la gură.

#4. The Big Chill (regizor Lawrence Kasdan) – 1983

Este unul dintre primele roluri ale lui Glenn Close, mai degrabă un proiect de actorie mainstream pe care l-a făcut înainte ca personalitatea ei distinctivă să capete contur. O joaca pe Sarah Cooper care, împreună cu un grup de prieteni din liceu, se adună într-o casă de vacanță după sinuciderea șocantă a unui coleg de-al lor. Ea este cea matură, aparent cea cu capul pe umeri, dar care se lasă brăzdată de o tristețe sfâșietoare.

#3. Dangerous Liaisons (regizor Stephen Frears) – 1988

Iată un alt final măreț pentru Close, filmul în care o joacă pe Marchiza Isabelle De Meurteuil, un caracter extrem de malefic. Urmărind fanatic o ranchiună împotriva unui fost iubit, marchiza trasează destinul conjugal al unei tinere pe care dorește să o căsătorească cu cinicul Valmont, jucat de John Malkovich. Povestea se încheie cu propria dizgrație, iar imaginea ce rămâne la final este cea a feței calcaroase, aproape horror a lui Close.

#2. The Wife (regizor Bjorn Runge) – 2017

Iată o performanță extraordinară, probabil una dintre capodoperele lui Glenn Close: un rol subtil, amețitor, amenințător. Ea o joacă pe Joan Castelman, soția ce s-a lăsat în umbra marelui scriitor, laureatul premiului pentru literatură, Joe Castelman, interpretat de Jonathan Pryce. Cuplul se află în drum spre Suedia, unde Joe urmează să primească premiul Nobel pentru literatură. Filmul este o recapitulare a evenimentelor vieții și chiar dacă Joe îi asigură pe toți că soția sa nu a avut niciodată ambiții literare, amintirile nu mint. Când s-au cunoscut Joan era o scriitoare talentată cu un viitor promițător, dar care a ales să-și sacrifice cariera de dragul lui. Însă acest sacrificiu a fost mai mult decât atât.

#1. Fatal Atraction (regizor: Adrian Lyne) – 1987

Nu cred că se poate pune la îndoială că acesta este filmul numărul 1 al lui Glenn Close, filmul în urma căruia s-a transformat într-un icon cultural, nemesisul suprem, cel mai rău coșmar al fiecărui bărbat și personajul care a donat sintagma „bunny boiler” limbii engleze. Era un monstru satiric în epoca anxietății monogamiei și a HIV, un monstru complex, vulnerabil, carismatic – echivalent feminin al lui Max Cady în Cape Fear, doar mai înfricoșător și mai neprihănit. Close o joacă pe Alex Forrest, un editor de carte, ce are o aventură de o noapte cu avocatul Dan Gallagher (jucat de Michael Douglas), într-o seară în care soția lui era plecată din oraș. El presupune că a fost doar o aventură de o noapte, fără consecințe pentru el, însă Alex vede altfel lucrurile. Este o creație absolut strălucitoare, iar finalul din baie este demn de Hitchock.

Share this article
Ți-a placut povestea? Ajută-ne și promoveaz-o pe social media
read
next
promoted
articles
loading...

Abonează-te la newsletter-ul LIFE.RO