Cele mai mari scandaluri în care a fost implicat Donald Trump. Unice în istorie

Cele mai mari scandaluri în care a fost și este implicat Donald Trump sunt diferite de toate cele care au pus amprenta asupra Casei Albe până în prezent. Dar și el la fel. Președinții anteriori precum Nixon și Clinton s-au confruntat cu investigații, dar niciun președinte nu a fost acuzat la fel de mult ca Trump, chiar și după ce a părăsit mandatul.

Nu a existat niciodată un set de scandaluri prezidențiale ca acestea.

Desigur, nu a existat niciodată un președinte ca Donald Trump.

În timp ce predecesorii săi, precum Richard Nixon, Andrew Johnson, Ulysses S. Grant, Warren Harding și Bill Clinton s-au confruntat cu partea lor de acuzații, niciun președinte nu a făcut obiectul unei astfel de anchete precum Trump, de la manipularea de materiale clasificate la acuzații de instigare la insurecție.

Donald Trump a devenit primul fost președinte căruia i-a fost percheziționată casa. Două zile mai târziu, el a devenit primul care și-a invocat cel de-al cincilea amendament împotriva auto incriminării, când a făcut o depoziție într-o anchetă a statului New York cu privire la practicile comerciale anterioare.

„Nu a existat niciodată așa ceva”, a spus Julia Azari, profesor de științe politice la Universitatea Marquette, specializată în politică prezidențială. „Întregul fenomen Trump este unic atunci când vine vorba de respingerea instituțiilor și normelor”, precum și „amploarea problemelor juridice post-președinție”.

Cele mai mari scandaluri în care a fost implicat Donald Trump: „Fără precedent”

Johnson și Clinton au fost destituiți, iar Nixon era pe cale să fie acuzat când și-a dat demisia, în 1974.

Până la Trump, însă, niciun președinte nu a fost pus sub acuzare de două ori – mai întâi pentru presiunea asupra Ucrainei de a-l investiga pe atunci, candidatul Joe Biden, apoi pentru comportamentul său înainte și în timpul revoltei de la Capitoliu, din 6 ianuarie 2021.

„Acuzațiile împotriva președinților au trecut cu mult timp în urmă”, a spus Thomas Alan Schwartz, profesor de istorie și științe politice la Universitatea Vanderbilt. „Ideea unei anchete penale efective a unui fost președinte? Asta e de fapt nouă… Este cu adevărat fără precedent”.

O sumedenie de investigații. În cazul lui Trump, e vorba de investigații multiple.

O comisie specială a Congresului, un birou al procurorului districtual din Atlanta și Departamentul de Justiție din Washington se uită la Donald Trump în legătură cu încercările sale de a anula pierderea în alegerile din 2020 în fața lui Biden și rolul său în atacul asupra Capitoliului.

Problemele din trecut variază de la presupuse plăți făcute în conturile unor amante la eforturile Rusiei de a-l ajuta pe Trump în campania sa prezidențială din 2016 împotriva democratei Hillary Clinton.

Citește și: Donald Trump, de la televiziune la Casa Albă: cum a ajuns unul dintre cei mai controversați oameni din lume să ocupe funcția de Președinte al Statelor Unite

Percheziția FBI a proprietății lui Trump din Florida a făcut parte dintr-o altă anchetă, aceasta implicând manipularea documentelor și a materialelor clasificate la ieșirea de la Casa Albă, pe 20 ianuarie 2021.

În denunțarea percheziției, Trump a susținut o altă distincție: primul președinte al SUA care a sugerat că FBI ar fi putut să fi plantat dovezi împotriva lui – fără nicio dovadă. În ceea ce privește căutarea în sine, el a spus: „Nimic de genul acesta nu i s-a mai întâmplat vreodată unui președinte al Statelor Unite”.

Donald Trump a venit ca un președinte unic – primul care a câștigat fără a deține funcții sau experiență militară – și spune că bătălia lui împotriva instituției este la baza acestor investigații. „Am înfruntat corupția birocratică a Americii”, a spus el, iar „establishmentul a urât-o”.

Fostul președinte a mai spus că dușmanii politici încearcă să-l împiedice să candideze din nou la președinție în 2024: „Încearcă să mă oprească pe mine și pe Partidul Republican, încă o dată”.

Analele scandalurilor prezidențiale

Câțiva președinți și-au văzut administrațiile afectate de forme tradiționale de scandal și investigație: lupte cu Congresul, bănuieli financiare suspecte, acoperirea incidentelor de comportament neadecvat și mințirea americanilor.

Andrew Johnson (1865-69). Johnson a devenit președinte după asasinarea lui Abraham Lincoln. Ciocnirile sale frecvente cu Congresul cu privire la modul de tratare a Sudului după războiul civil au dus la prima demitere a unui președinte.

Acuzațiile se învârteau în jurul Legii privind mandatul, o lege care spunea că președinții nu puteau concedia membrii cabinetului și alți oficiali fără acordul Senatului. Johnson l-a concediat oricum pe secretarul de război Edwin Stanton, în ciuda obiecțiilor Congresului.

Camera a votat pentru demiterea lui Johnson, iar Senatul l-a achitat – cu un singur vot.

Ulysses S. Grant (1869-77). Grant nu avea experiență electorală, dar conducerea sa în timpul Războiului Civil l-a făcut o alegere evidentă pentru președinte la alegerile din 1868, după Johnson.

Administrația Grant s-a confruntat cu o serie de scandaluri financiare. Printre acestea se numărau „panica de aur” din 1869, „lucrarea salariului” din 1873 și „Whiskey Ring”, în care distilatorii mituiau agenții Departamentului Trezoreriei pentru a evita accizele la băuturi alcoolice.

Niciunul dintre acele scandaluri nu a ajuns la Grant însuși.

Warren Harding (1921-23). Scandalurile Harding includ Teapot Dome, în care secretarul de Interne, Albert Fall a luat mită în schimbul unor leasinguri de petrol la rezervele de petrol ale Marinei din California și la Teapot Dome, Wyoming.

Fall a devenit primul membru al cabinetului care a ajuns la închisoare.

Investigațiile administrației Harding au inclus și tranzacții financiare ilegale cu Biroul Veteranilor și activitățile prietenilor săi din „Gang-ul Ohio”.

Harding – un editor de ziare și un impulsor civic din Marion, Ohio, înainte de a intra în politică – a fost neatins personal de scandaluri. Dar unii istorici se întreabă dacă acest lucru ar fi ținut – președintele asediat a murit în urma unui atac de cord în 1923, înainte ca orice anchetă serioasă să aibă șansa de a merge foarte departe.

În timpul președinției sale, Harding s-a protejat și de zvonurile că ar fi avut un copil cu o amantă. Scandalul nu a izbucnit decât în 1927, când Nan Britton a scris o carte numită „Fiica președintelui”.

Richard Nixon (1969-74). Nixon reprezintă fostul etalon de aur al scandalului prezidențial.

Comisia Judiciară a Camerei l-a investigat pe Nixon cu privire la impozitele sale și la bombardarea secretă a Cambodgiei. A aprobat articolele de acuzare în legătură cu reacția lui Nixon la spargerea sediului Partidului Democrat din complexul de birouri Watergate, în iunie 1972.

După ce o difuzare a casetelor de la Casa Albă, dispusă de instanță, s-a arătat că Nixon a căutat într-adevăr să ucidă o anchetă privind spargerea Watergate – și a mințit despre aceasta timp de mai bine de doi ani – el a preîntâmpinat un vot complet de demitere a Camerei, demisionând în august 1974.

Când a părăsit Casa Albă în acea zi, Nixon s-a confruntat cu posibilitatea unei anchete penale și a urmăririi penale, la fel ca Trump, aproape cinci decenii mai târziu. Dar succesorul lui Nixon, președintele Gerald Ford, a anulat aceste posibilități prin emiterea unei grațieri prezidențiale.

Bill Clinton (1993-2001). Administrația Clinton a fost afectată de o serie de investigații, de la acordul cu terenul Whitewater la funcționarea Biroului de Turism al Casei Albe și până la relația sa cu stagiara de la Casa Albă, Monica Lewinsky.

Oficialii Casei Albe au spus că republicanii au intensificat aceste eforturi pentru a înlătura un președinte democrat.

Camera condusă de republicani l-a pus sub acuzare pe Clinton la sfârșitul anului 1998 din cauza acuzațiilor de mărturie mincinoasă și obstrucționare a justiției în ceea ce privește comportamentul său cu Lewinsky.

Senatul nu a putut aduna votul a două treimi necesar pentru a-l condamna pe Clinton în 1999, similar cu ceea ce s-a întâmplat cu Trump în 2020 (Ucraina) și 2021 (6 ianuarie).

„Un ritm și o varietate uimitoare”

Oamenii pot și vor argumenta dacă acuzațiile împotriva lui Donald Trump sunt mai rele decât acuzațiile împotriva foștilor președinți. Dar este greu de contestat afirmația că niciun președinte nu s-a confruntat cu volumul și intensitatea acuzațiilor precum Donald Trump.

Președinția Trump a fost „predispus la un ritm uluitor și la o varietate de scandaluri”, sunt cuvintele lui Marc Horger, lector superior la Departamentul de Științe Umane de la Universitatea de Stat din Ohio, care a scris despre aceste probleme.

Cu toate acestea, Trump le-a supraviețuit – până acum – și este încă considerat favoritul pentru nominalizarea republicană la președinția din 2024.

Un motiv este atitudinea sa de străin care este dornic să sfideze regulile, a spus Horger. Iar baza de alegători a lui Trump include milioane de oameni cărora le displace Washingtonul și guvernul în general și pe care nu îi deranjează cu adevărat răul lui Trump.

„O parte a atracției sale a fost întotdeauna lipsa de calificări”, a spus el.

Trump spune că întregul set al investigațiilor sale provine din lupta sa împotriva unui establishment care vrea să-l împiedice să candideze din nou în 2024.

La câteva ore după ce FBI i-a percheziţionat casa, fostul preşedinte a spus că „persecuţia politică a preşedintelui Donald J. Trump durează de ani de zile”.

„Nu se termină niciodată”, a spus el. „Este o țintire politică la cel mai înalt nivel!”

Foto: Depositphotos.com