În fiecare stagiune, prietenii și cunoștințele îmi cer recomandări de „o comedie bună”.
Acum, ce înseamnă o comedie bună? Dar una mai puțin bună? Cine și cum măsoară calitatea comediei? Cum nu avem acest instrument de măsurare, nu-mi rămâne decât să-mi exprim propriile păreri și teorii. Pentru mine, comediile bune surprind niște nuanțe cu subînțeles, bat anumite apropouri sau sunt… negre. Sunt adepta umorului negru încă din clasele primare, ceea ce nu a fost prea plăcut pentru colegii mei. Sorry, not sorry. 🙂
De asemenea, conform studiilor, schimbarea anotimpurilor ne poate influența dispoziția, chiar dacă nu toată lumea reacționează la fel. Cu toate acestea, cred că o comedie ne prinde bine oricând, cu atât mai mult în sezonul rece. Așa că am enumerat câteva spectacole care se joacă în stagiunea curentă.
Lirda
Nu puteam să nu încep recomandările cu un spectacol care se joacă chiar la Teatrul de Comedie. Lirda, scris și regizat de Leta Popescu, propune o călătorie de câteva zile în mintea femeii moderne. Este potrivit să-l vezi alături de prietenele tale și să vă amuzați împreună de gândurile pe care le-ar putea avea femeia care este mamă, soție și lucrează în corporație. Și stai liniștită, că la începutul spectacolului afli și care e treaba cu titlul.
Hello, Ceaușescu!
Tot la Teatrul de Comedie, de data asta la Sala Studio, Hello, Ceaușescu! este tragicomic și nostalgic. Chiar dacă inițial pare să romantizeze regimul de altădată, în cele din urmă o să observi că nu e așa și chiar îți recomand să citești despre subiect (doar istoria se repetă, nu?). Am apreciat actorii, muzica și decorul. Mi-au plăcut și Sebastian (Teatrul „Maria Filotti” Brăila) și D’ale Carnavalului: Un text cu problemă, ambele regizate tot de Matei Lucaci-Grünberg.
Muzici și faze
Recomand adesea spectacolele regizate de Cristian Ban pentru că țin minte exact starea bună cu care am plecat de la ele (și aici trebuie să menționez Mobilă și durere – spectacolul meu favorit regizat de acesta). Muzici și faze este adaptat după romanul cult omonim scris de Ovidiu Verdeș, iar acțiunea se petrece în cartierul Panduri din București, la finalul anilor ’70. Surprinde cu umor și duioșie transformările adolescenților și primele lor dăți, dar și preocupările adulților de la acea vreme – numai bun pentru Teatrul Excelsior, al cărui repertoriu se adresează adolescenților și tinerilor adulți.
L’imbécile
Este cea mai recentă comedie pe care am văzut-o și chiar aveam foarte mare nevoie la momentul respectiv. Poți să-ți iei prietenele sau mama ori bunica, pentru că vor urma două ore de râs zdravăn la Cuibul Artiștilor. Povestea are în centru vanitatea, ipocrizia și nevoia de superioritate, explorate printr-o situație aparent controlată: un invitat ales pentru rolul de bufon al serii ajunge într-o situație delicată, iar situația ia rapid o întorsătură neașteptată. Urmărește programul pentru că se joacă în serii, adică câteva zile consecutive cu două reprezentații pe zi, apoi pauză pe o perioadă nedeterminată.

Artă
O comedie pentru toate gusturile pe care o poți vedea la Teatrul Bulandra. Despre relația de prietenie și tot ce conține ea: umor, supărări, adevăr. Povestea pornește de la „prostioara” pe care unul dintre cei trei prieteni o face, în timp ce al doilea o ia razna, iar al treilea este prins la mijloc. După momente care mai de care mai dramatice pentru ei și amuzante pentru noi (spectatorii), revin la esența relației lor. Situația aceasta mi-a amintit de o prietenă care, de-a lungul anilor, când am luat o decizie vehementă, mi-a spus: „Sunt prietena ta și trebuie să îți zic când ești nebună”. Desigur, în cazul nostru nu a fost vorba despre o investiție în artă precum cea din spectacol, dar niciodată să nu zici niciodată. 🙂
Interesul general
Este una dintre cele mai inteligente comedii pe care le-am văzut. Țin minte că eram sceptică înainte să intru în sală, însă am fost plăcut surprinsă. De data aceasta, acțiunea începe într-o instituție comunistă fictivă, însă cu referințe la perioada comunistă pe care le recunoști rapid. Spectacolul se joacă foarte rar, așa că fii cu ochii pe Teatrul Dramaturgilor Români.