Contele Tibor Kálnoky, un restaurator nobil

Sunt prea multe locuri frumoase în ţara asta şi prea puţini restauratori adevăraţi. Gândul acesta mi-a stăruit în minte multă vreme după ce l-am întâlnit pe Contele Tibor Kálnoky la Micloşoara.

Vă povesteam în articolul precedent despre prietenia dintre Contele Kálnoky şi Prinţul Charles al Marii Britanii. Vă mai povesteam despre cum aceştia împărtăşesc aceeaşi pasiune, a locurilor nealterate, a lucrurilor simple, tradiţionale, readuse la adevărata lor valoare. Vorbeam despre retreat-ul Prinţului Charles de la Valea Zălanului ca despre o adevărată emblemă pentru „luxul simplităţii”. Ei bine, tot în Covasna, tot într-un sat, un nume vechi, cu blazon, readuce „vechiul” în contemporan. Contele Kálnoky administrează şi proprietatea Prinţului Charles din Zălan, însă are, la doar 50 de kilometri distanţă, la Micloşoara (Miklósvár), propriul său „colţ de rai”.

Familia Contelui are rădăcini vechi în România, însă Tibor Kálnoky a venit în ţară abia în anul 1987, într-o epocă „întunecată”, aşa cum şi-o aminteşte acum. Însă nu l-au speriat foarte tare ruinele fostelor conace care aparţineau cândva familiei sale. „Pe lângă pietre am găsit oamenii”, spune astăzi contele, căruia nu i-au fost retrocedate toate proprietăţile familiei. Însă nici asta nu-l sperie.

Dacă privim, spre exemplu, Castelul Kálnoky de la Micloşoara, putem descifra o parte din istoria familiei. Castelul de secol XVII este luat în concesiune de către Conte şi reabilitat cu atenţie la fiecare detaliu, căci fiecare detaliu spune povestea familiei sale. Este probabil singurul edificiu renascentist din această zonă a Europei care păstrează ornamentaţia exterioară colorată, în vogă în Austria în acele vremuri. Este un model pe care l-a ales strămoşul său, care studia în acea vreme la Viena. Reabilitat prin fonduri norvegiene, Castelul Kálnoky şi-a redeschis porţile în luna noiembrie şi va funcţiona ca Muzeu al Vieţii Transilvănene şi ca spaţiu de evenimente.

Contele Tibor Kálnoky s-a stabilit iniţial la Micloşoara, unde a cumpărat o casă şi a renovat-o pentru a fi reşedinţă familiei sale. Însă, la finalul renovării, şi-a dorit ca aceasta să devină casă de oaspeţi, aşa că astăzi Contele locuieşte cu familia sa la Valea Crişului. Principala casă de oaspeţi pare să fi aparţinut unor oameni înstăriţi. Are o curte în care te poţi plimba în voie, propriul grajd şi o pivniţă care serveşte astăzi ca sală de mese şi spaţiu de recreere. Contele a mai adăugat o casă acestei proprietăţi cumpărând şi o casă ţărănească din apropiere. Pereţii săi albaştri şi simplitatea sa atrag turiştii străini, spre mirarea sătenilor care privesc acea căsuţă ca pe o aducere aminte a sărăciei.

Nu departe de această proprietate se află un alt complex de case de oaspeţi în care Contele poate primi turişti. La fel de frumos restaurate, cu un şarm aparte şi cu aceeaşi atenţie la detaliu.

Casele de oaspeţi ale Contelui însumează 10 camere şi sunt deschise turiştilor în orice sezon. Atâta vreme cât aceştia se află în căutarea autenticului, n-ar trebui să îi deranjeze drumurile desfundate, uneori pline de noroi, după topirea zăpezii. Cei care aleg să vină la Micloşoara pot veni cu familia (kids friendly este un understatement pentru acest mini complex), pot împărţi timpul între Micloşoara şi casele Prinţului Charles de la Valea Zălanului, pot face trasee şi plimbări prin împrejurimi şi vizite la meşterii din zonă (fierarul satului se află chiar în curtea vecină). Cina se serveşte la comun, cu toţi turiştii cazaţi – ca într-o mare familie – la casa principală a complexului.

În apropierea castelului Contele Kálnoky a restaurat o altă căsuţă şi a transformat-o într-un fel de han, la marginea drumului. Are aerul de „tavernă” transformată în ceainărie. Cu tavan jos şi ferestre micuţe, cu obiecte care amintesc de epoci demult apuse şi un mic „butic” de produse tradiţionale locale. În această cârciumioară, special gândită pentru oaspeţii săi, Contele şi-a dezvăluit, la un ceai, pasiunea pentru restaurări. Aş putea spune că este un restaurator nobil (sau un nobil restaurator). Ne-a povestit cum alege cu grijă obiectele – care trebuie musai să fie autentice – le caută prin târguri şi le „vânează” în străinătate (a adus un scaun transilvănean chiar din Austria) – şi le lasă să-şi aleagă singure locul în care vor fi, mai apoi, aşezate.

Întrebat dacă nu-i lipseşte Parisul, Viena, confortul occidental, Contele a răspuns cald: „am tot ce-mi trebuie aici”. Cât despre continuul proces de restaurare al proprietăţilor familiei sale, Tibor Kálnoky a răspuns cu acea nobleţe care i se citeşte pe întreg chipul: „Generaţii de-a rândul familia mea a construit şi a reclădit. De-a lungul istoriei proprietăţi întregi au fost dărâmate, distruse, arse. O luăm mereu de la capăt. Asta este menirea familiei mele!”

Găsiţi detalii despre casele de oaspeţi ale Contelui Kálnoky şi lista de preţuri pe site-ul transylvaniancastle.com